Dragoste de tată

Titlu inspirat dintr-o poză pe care am văzut-o la Adrian Ciubotaru pe wall.

Alaltăieri am reuşit în sfârşit să-mi repar vechiul telefon şi prin reparat mă refer nu la schimbarea capacului din spate care nu mai susţinea să zic aşa, telefonul, ci la înlocuirea acumulatorului. Mda, deci acumulatorul s-a umflat şi de asta nu mai stătea capacul. Nu trebuia de fapt alt capac. Doooh, dar nu mi-am dat seama şi nici n-am acordat importanţă din moment ce nu stătea capacul, clar e capacul de vină :)))) Telefonul e deja bătrân, n-am ce-i face, atât timp cât e încă în viaţă, nu-l pot omorî, aştept să-şi dea duhul singur, până atunci îl mai peticesc ca şi pe portofel şi papuci =)) şi-l declar perfect cu toate imperfecţiunile sale 😉

Şi unde mi l-am „reparat?” Păi diagnosticul telefonului l-a dat colegul meu de birou (mai mult sau mai puţin – asta se referă la birou nu la diagnostic) pe principiul bărbatul la nevoie se cunoaşte. Am primit recomandarea iniţial să merg cu el pe Str. Memorandumului, în primul gang pe dreapta, după magazinul Rialda, aprozar şi ce magazine mai sunt acolo. La primul service era închis (e până la 17.00 deschis) aşa că am din primul gang am ajuns şi în al doilea la alt service GSM parcă ce e deschis până la ora 18.00 (eu am ajuns după şi am declarat că diagnosticul e capacul, fără să-l mai las pe tipul de acolo să se uite la telefon – era ocupat, lucra la alt telefon şi mi-a zis să merg a doua zi că nu are atunci capace de spate (probabil trebuia şi unul pentru faţă) pe stoc (cât de tare sună asta, eh??! =))

N-am mai mers a doua zi pe Memo, că e prea departe şi n-aveam chef şi mă tot văetam prin birou de telefon că îmi vine să-l arunc în coşul de gunoi şi din astea grave şi aici a intervenit colegul meu. Mi-a zis să merg pe Str. Eroilor, la numărul 43 (că acolo cică livrăm şi noi flori – oare cui?!), pe partea cu gelateria (mmmm, îngheţata Betty) că e acolo un service de telefoane (tot într-un gang, într-o curte interioară). Am mers, pe acelaşi tip de acumulator din telefon dar second-hand mi-au cerut 50 lei. M-am strâmbat un pic (o.o), am zis că mă mai gândesc (cum fac femeile când nu-s hotărâte şi când umblă cu fofârlica). Am plecat frumos.

Am zis că sigur tre să mai fie şi alt service pe Eroilor şi-n alte ganguri şi am ajuns la numărul 33 (nu 3, ok?) şi aici am dat peste un nene foarte amabil care nu avea tipul ăla de acumulator nou pe stoc (nou însemnând chinezesc, că doar de care?) dar avea unul second-hand nemţesc pe stoc de la alte telefoane „stricate” pe care l-am luat cu 20 lei. Nenea de acolo mi-a ştanţat să zic aşa garanţia de 6 luni pe acumulator, m-a asigurat că o să mă ţină mai mult ca asta veche (care era nouă de fapt) dar care probabil mai avea puţin şi exploda şi eu am plecat foarte mulţumită (şi cu capacul pus la loc).

Şi ca să ajungem şi la titlul postului, am zis că vreau să-l recompensez pe coleg cu o ciocolăţică, ceva, ştiu io, că aşa-i frumos şi că na, a fost drăguţ şi m-a ajutat cu o sugestie bună şi uite că telefonul meu stricat e reparat =)) aşa că am luat de la Flora de la colţ prima ciocolată pe care am văzut-o: un Kit Kat (era să scriu Kitekat, dar aia e pentru pisici) că ştiu că el e foarte pofticios (mai ales la dulciuri, pfai iai ai).

Când am ajuns la florărie i-am povestit rapid ce v-am povestit şi vouă mai sus şi i-am dat ciocolata, la care el a zis: „Ah, mersi dar las că n-o mănânc eu, i-o duc la Diana” (fetiţa lui). În momentul ăla am înmărmurit. Nu mă aşteptam la răspunsul ăsta (v-am zis că-i foarte pofticios). Deci chiar nu mă aşteptam la răspunsul ăsta din partea lui. Asta e dragostea de tată. Nu pot să spun decât Chapeau bas! cum zice francezul şi să vă trimit la Osho.

 

A.D.A.M Cluj şi cum să-ţi îmbunătăţeşti vederea

Am participat în seara asta la un seminar despre îmbunătăţirea naturală a vederii susţinut de Flavius Ţurcanu (sâsâit) şi organizat de Asociaţia de Ajutor Mutual Cluj (A.D.A.M). Vreau să vă spun câteva lucruri despre asociaţia asta pentru că mi se par foarte tari. ADAM Cluj are ca scop introducerea unui sistem complementar pentru serviciile existente pe plan local, în vederea îmbunătăţirii calităţii cetăţenilor din comunitate. E o asociaţie ai cărei fondatori sunt români şi belgieni şi care funcţionează pe baza principiului solidarităţii între membrii, cotizaţia anuală (2 lei, da aţi citit bine, atât am plătit şi eu pentru eveniment şi la restul informărilor pot participa gratuit, pe baza legitimaţiei) fiind folosită pentru a dezvolta noi servicii, care să vină în întâmpinarea celor aflaţi în nevoie.

Ei au şi un magazine pe Str. Fortăreţei, nr. 12 cu produse de incotinenţă (scutece pentru adulţi, aleze, tampoane pentru incotinenţă uşoară, burtiere, unguente, siropuri, creme pentru escare, ceaiuri, cosmetice, suplimente alimentare – toate preţurile fiind reduse sub nivelul pieţei) şi mai închiriază echipamente medicale de recuperare la preţuri modice (cărucioare pentru invalizi, cârje, cadru cu roţi, pat tip spital, scaun cu WC, etc) şi mai au şi un program de voluntariat (Vizidom) în care voluntarii se deplasează la domiciliul  beneficiarilor pentru activităţi de socializare (le pot ajuta în oricare mod doresc: să le facă cumpărături, să se plimbe, să povestească pur şi simplu) şi voluntari de acţiune (ajută la organizarea sesiunilor informative). Membrii ADAM Cluj care achită o cotizaţie de 2 lei/an sau 10 lei/an (pentru reduceri la produsele de incotinenţă din magazin – care oricum sunt reduse deci nu ştiu ce reducere se mai face :)))) pot beneficia în incinta magazinului în mod gratuit de măsurarea tensiunii, glicemiei, greutăţii, indicelui de masă corporală, procent grăsime corporal, procent grăsime viscerală, procent masă musculară. Pentru mai multe detalii, îi găsiţi pe facebook în linkul de mai sus.

Şi acum despre seminarul la care am participat din curiozitate pentru că mi-a trimis Alexandra linkul şi deşi era programat să merg cu un prieten cu probleme de vedere, am ajuns până la urmă singură dar nu-mi pare rău deloc pentru că am învăţat chestii noi pe care o să le aplic şi cu ocazia asta îl mai citesc şi ochelariştii şi cei cu probleme de vedere 🙂 Nu mă deranjează că port ochelari, m-am obişnuit dar dacă n-ar trebui să-i mai port la distanţă, nu m-aş supăra. Revenind, seminarul a fost structurat în 3 părţi:

1. OBICEIURI ZILNICE

2. ALIMENTAŢIA ÎMBUNĂTĂŢIRII VEDERII

3. PSIHOLOGIA ÎMBUNĂTĂŢIRII VEDERII (probabil cea mai imprtantă 🙂

La început  am făcut 3 exerciţii de eliberare a tensiunii din musculatura ochilor, exerciţiu de relaxare deşi am simţit ca o febră musculară (asta însemnă că şi-a făcut efectul). Exerciţiul e recomandat să fie efectuat dimineaţa şi seara şi de câte ori credem că e nevoie pe parcursul zilei. Se recomandat  mai ales celor care lucrează multe ore la calculator şi care au probleme de vedere. Exerciţiul constă în 3 etape:  închizi ochii şi îi ţii închişi tare pentru 5 secunde, apoi îi ţii închişi normal şi  îi deschizi pentru 5 secunde cât poţi de tare. Muşchii se contractă şi se relaxează. E primul lucru (exerciţiu) pe care ar trebui să-l facem dimineaţa şi seara pentru că musculatura oculară e încordată şi trebuie să eliberăm tensiunea reziduală adunată din timpul zilei.

Al doilea exerciţiu: cu degetele arătătoare ţinute la baza nasului, pe mijlocul fiecărui pomete, masează de 20 de ori spre dreapta şi spre stânga  – sunt acolo nişte centre energetice secsi. E mai ok cică să ţii ochii închişi în timp de masezi acoloşa.

Al treilea exerciţiu: freacă palmele de 20 de ori sau mai mult, până se încălzesc ţi acoperă-ţi ochii cu ele tinându-le sub formă de cupă peste ochi (fără să apăsăm ochii) timp de 20 de secunde astfel încât să nu pătrundă nicio rază de lumină.

După exerciţiile de genul ăsta ai putea să ameţeşti (sau nu) şi să simţi un contrast mai bun, o eliberare mai bună. Felicitări, tocmai ai făcut yoga ochilor 😀 Ideea e că nu trebuie să faci un efort mare de la început. Mie după exerciţiile astea mi-au obosit ochii deşi într-adevăr la început am simţit şi eu când îi deschid că nu mai văd în ceaţă la distanţă (eu fiind mioapă :D)

 

În prima parte Flavius a vorbit despre obiceiurile noastre şi a oferit câteva sfaturi bune de urmat:

1. expune-te zilnic la lumina solară (am ajuns să trăim mai degrabă într-o lume unde predomină lumina artificială) pentru că ochii sunt organele luminii (aş scrie despre ce zicea Aristotel despre ochi şi vedere dar parcă nu acum  =)) Expunerea la lumină are mai multe beneficii: corpul nostrum sintetizează vitamina D. Cică expunerea de 5 minute la soare e mult mai importantă dpdv energetic decât o ceaşcă de cafea (oare şi în cazul meu?!), apoi expunerea la soare timp de 20 de minute pe zi reprezintă echivalentul asimilării vitaminei D pentru 100 zile. Dacă o să simţi o oarecare ameţeală sau senzaţie de somnolenţă, cică e normal dacă stai atât la soare (acuma..depinde şi cum te expui :)))
2. Folosiţi cât mai rar ochelarii de soare. Ochelarii PILOT – cea mai renumită gamă de ochelari de soare – au fost concepuţi pentru piloţi care zboară la peste 5000 m unde există şi alte spectre de lumină cu unde scurte: albastre). Ochelarii de soare (revenind la cei „normali” de soare) te protejează de undele verzi care ajută plantele să realizeze fotosinteza şi oamenii să sintetizeze vitamina D. Un studiu din 1980 (cam vechi, totuşi?!) a relevat faptul că persoanele care lucrează într-un mediu luminat la PC reduce nivelul de vedere şi creşte nivelul de stres.
3. Ochelarii de vedere trebuie să fie cu o efracţie de – 0,25 mai mică decât dioptriile tale pentru că „dioptriile ochelarilor” să zic aşa sunt fixe dar ale tale, nu (Robert Ksplan)
4. Clipeşte des şi conştient de 10 ori la 5 min.

 

A doua parte:  Despre alimentaţia vederii: mâncare bună vs mâncare sănătoasă

Vitamina C: 25% din vitamina C din corp e consumată de ochi şi fumatul înjumătăţeşte cantitatea de vitamina C. Ahh, mă bucur c-a amintit de goji, un superfruct care conţine o cantitate de 500 de ori mai mare de vitamina C decât portocalele. Vitaminele A şi E sunt iar importante pentru vedere. Vit A este necesară pentru retină şi ajută la îmbunătăţirea vederii nocturne şi lipsa ei se manifestă la sensibilitatea la lumină. Recomandări: consumaţi caise uscate, broccoli, varză. Şi un sfat: renunţaţi la carne. Da, se pare că nu-i cea mai bună legumă sau fructă 😀 că dacă plantezi carne, din carne nu răsare nimic =)) Carnea nu dă naştere la nimic (interesantă perspectivă, nu m-am gândit la asta niciodată, probabil pentru că nu m-am gândit să renunţ la carne).

 

A treia parte: Psihologia îmbunătăţirii vederii

Pe principiul cauză –  efect – simptome (cu p – cu p se scrie, ok, Flavius?!) cauza deteriorării vederii o reprezintă…ia ghiciţi ce!  Emoţiile. În 1980. Practic, cauza deteriorării vederii o reprezintă emoţiile noastre de zi cu zi pe care le stocăm ca pe nişte informaţii pe hard disk-ul care îl reprezintă corpul nostru şi nu e întâmplător faptul că ochii se lungesc sau se turtesc 😀 Că am amintit de emoţii, ele sunt de fapt cauza deteriorării tuturor senzorilor de acuitate (nu doar a celui vizual) şi încă din 1934 dr Truman Fleet a observat că medicina clasică tratează efectele şi nu cauzele. O doamnă din sală a oferit un exemplu interesant: faptul că la vârsta de la vârsta de 7 ani a început să poarte ochelari din cauza faptului că nu voia să îi vadă pe părinţi certându-se (nu mai voia să îi vadă, ceea ce s-a şi întâmplat: i-a scăzut vederea). E conştientă de moment. Era cam pe la vreo 40 de ani. Întrebarea e: cum ar putea după atâţia ani să îşi îmbunătăţească vederea? Păi, pe lângă lucrurile de care suntem conştienţi (că muşchii se atrofiază dacă nu sunt exersaţi mai ales atunci când ştim că ave probleme, cu suport din partea alimentaţiei) mai sunt şi lucrurile inconştiente. Acolo trebuie găsită cauza. Cauza care a provocat emoţiile respective atât de puternice care au declanşat „boala” şi schimbarea să se realizeze şi la nive inconştient.

Conform medicinii clasice, ai o problemă, mergi la doctor, îţi „prescrie”ochelari pe care tu îi porţi (şi eu)  de parcă ochelarii ţi-ar corecta vederea. Ochelarii te fac numai să vezi mai clar. Cauzele reale gen cele ereditare nu pot fi verificate şi e mai simplu să zicem că purtăm ochelari pentru că:

–          vederea e slăbită şi deci avem nevoie de ochelari

–          avem nevoie de ochelari pentru că părinţii noştri poartă ochelari deci „din cauza lor” porţi şi tu

–          după 40 de ani toată lumea poartă ochelari

–          alt mit: după vârsta de 40 de ani o să scapi de dioptriile cu – şi o să treci la dioptiile cu  + (adică tu nu ai control asupra corpului tau, ceea ce-i fals) – tu crezi că (poţi să crezi) dar nu înseamnă că aşa şi e.

 

Conform celor de mai sus, unele chestii sunt ereditare (unele sunt, nu zic nu dar întotdeauna e loc de mai bine) deci tu nu mai ai ce să faci pentru că nu tu ai generat “boala” şi nu ai de ce să îţi asumi responsabilitatea deci trebuie să porţi ochelari pentru totdeauna. Gândurile noastre dau naştere convingerilor şi ele se vor manifesta mai târziu în corpul nostru sub forma unei vederi „deformate” sau a altor boli, simptome.

În încheiere, a vedea înseamnă a privi cu drag. Despre ochi se mai spune că sunt extensia creierului. Dar probabil nu e suficient să poţi vedea, mai trebuie să ştii şi să priveşti.

100 de ani de modă în 100 de secunde

Ceaiul activităţii feminine la Kashmir

Vreau să vă spun că ceaiul activităţii feminine e un tip de ceai ayurvedic şi nu un titlu de articol care să vă capteze. Un ceai pe care l-am savurat la Kashmir în seara asta în Târgu-Mureş, mai precis la casa cu ceai. Ceaiul activităţii feminine e un ceai nemiminunat (nu degeaba l-am ales), un mix din: coajă de portocale, scorţisoară, fenicul, cardamon, cuişoare, iepupăr, lemn dulce, rădăcini de lemn dulce, de ghimbir, angelică şi dandelion.

Am zis să e un ceai ayurvedic (ayurveda e cea mai veche doctrină despre viaţă şi sănătate ce datează de acum 3000 de ani din India antică. Esenţa doctrinei e următoarea: fiecare dosha (energie) trebuie echilibrată cu ajutorul unor plante condimente care se amestecau.

Pe lângă ceaiurile ayurvedice la Kashmir mai sunt şi ceaiuri roibos (din astea mi-a atras atenţia „Gustul dragostei” – cică în vâltoarea simţurilor, inima celui care îl va gusta va bate mai tare atât din cauza inimioarelor de zahăr cât şi a mugurilor de trandfiri  (oh la la =)), ceaiuri verzi, ceaiuri negre, ceaiuri wellness, infuzii de plante şi de fructe, ceaiuri festive şi alte specialităţi. Au şi deserturi (mm, prăjitura Marlenka pfiiii), melba cu piersici (prăjitura melba), ceva wasabi cu alune şi ghimbir, ghimbir în ciocolată, brioşe, diverse smoothies, etc.

Mi-a plăcut clepsidra (asta am întors-o de 2 ori, timp în care ceaiul s-a făcut numai bun de-ai fi băut :D)

În timp ce am savurat ceaiul şi muzica, am frunzărit şi Decât o revistă de unde am reţinut câteva chestii:

– de la Dragoş Rouă care se autotintitulează un „productivity junkie” şi care spune că trăim în 3 teritorii: ASSESS (aici observăm, evaluăm, primim  feedback, stabilim obiective), DECIDE („semnăm contractul” şi stabilim locul şi momentul unde vom performa) şi DO (punerea lucrurilor în mişcare). Procrastinarea apare atunci când te limitezi la DO (nu îţi mai imaginezi lucruri, nu mai planifici, nu mai evaluezi fiind preocupat SĂ FACI – a working machine).

– de la Monica Bârlădeanu am fost surprinsă să citesc câteva recomandări de cărţi. Hmm, not bad, not bad at all.  Gusturile se discută, se antrenează şi se eliberează: Maimuţa goală  – Desmond Morris, Anarhie pură – Woody Allen, Ţapul ispăşitor – Rene Girard, The thing around your neck – Chimamanda Ngozi Adichie, The information diet – O’Reilly media, The Official C.I.A. manual of trickery and deception.

Dacă ajungeţi prin Târgu Mureş vă recomand să treceţi şi pe la ceainăria Kashmir.

Mereu aceeaşi dar niciodată la fel

Adică toamna. Toamna o simt, iarna o trăiesc. Pe ultima o iubesc. Celelalte două anotimpuri nu există =)) (toamna sunt o drama queen). Toamna se lasă cu miros de castane prăjite la colţ de stradă, dovleac copt în cuptor cu scorţişoară şi nemaiminunata esentă de rom (încă nu), cu vin bun, concerte şi muzică jazz, teatru, spectacole şi filme, pat de frunze moarte, vânt turbat ce-mi ciufuleşte părul, umbrele colorate (sau nu prea), uneori maini şi nas reci, eşarfe colorate, haine mai groase şi mai multă bunăvointă.  Toamna e preludiul iernii. Toamna ajung prin locuri la care nu m-as fi gândit. Toamna colecţionez muzică *insert links here* şi uneori poze.

Aici e un board cu autumn inspiration pe care apoi l-am redenumit Flori de toamnă

Toamna sunt mult mai energică, se termină caldura (phew!), îmi revin în fire (oare ce am vrut să zic?)  dar sunt şi mai sentimentală. Toamna sunt ocupată: fac bilanturi, trag concluzii. Toamna e promisiunea pentru o iarnă tot mai frumoasă în fiecare an. Să vedem cât de frumoasă.

REWORK de Jason Fried si David Heinemeier Hansson, o carte care poate fi ignorata dar pe propria raspundere

Faptul ca poti ignora cartea REWORK dar ca o ignori pe propria raspundere – aceasta fraza ii apartine lui Seth Godin (you already know I love him, right?!) Mi-am cumparat azi cartea REWORK de la Libraria Libris de pe Eroilor (si inca una dar deocamdata nu va zic nimic despre ea). Mi-au atras atentia ideile din primele pagini. O carte iscusita si foarte utila care demitizeaza multe idei si prejudecati. Cartea e de la Editura Publica si face parte din colectia antreprenoriat. M-a costat 49 lei. Cartea Rework e si argument Unicredit Tiriac Bank  si „Geniul REWORK consta in aceea ca te inspira sa reconsideri tot ce credeai ca stii despre strategie, clienti si modul de a duce lucrurile la bun sfarsit” (William C.Taylor, redactor fondator al revistei FastCompany si coautor al cartii Mavericks at Work) + inca o opinie pertinenta: „In stilul tipic 37signals, ideile intelepte din aceste pagini sunt indraznete, dar simple, directe si probate (de fondatorul 37signals – o companie de software inovatoare care creeaza produse folosite de milioane de persoane din intreaga lume)...Citeste aceasta carte de multe ori, pentru a gasi curajul de care ai nevoie ca sa te pui pe treaba si sa faci ceva nemaipomenit” ( Tony Hsieh, director executiv, zappos.com)

Daca inca nu v-am convins ca e o carte foarte utila, va las cu niste pasaje pe care am apucat sa le citesc in librarie si pe strada, in drum spre casa. O sa mai revin cu idei din carte, tot aici in articol.

Omul nu invata atata de mult din greseli 

„In lumea afacerilor, esecul a devnit un ritual de initiere. Ti se spune ca „Omul din greseli invata”. Poate ca inveti sa nu mai faci, dar cat de valoros e acest aspect? Tot nu stii ce ar trebui sa faci mai departe. In cadrul unui studiu efectuat la Harvard Business School s-a constatat ca antreprenorii care au avut deja succes au mult mai multe sanse sa reuseasca din nou (rata de succes a companiilor lor viitoare este de 34%). Insa antreprenorii (cartea nu se adreseaza numai antreprenorilor, ci si oamenilor hotarati, cu personalitate A – adica ENDP cumva?!), proprietarilor de mici afaceri care nu sunt atat de porniti (sau poate maniosi?) , celor care s-au plafonat la locul de munca si care au visat dintotdeauna sa faca ceva pe cont propriu sau celor care nu s-au gandit din diverse motive – frica, timp, bani) ale caor companii au esuat prima data aveau o rata de succes la urmatoarele incercari similara cu a celor care infiintau pentru prima data o companie: 23%. Cei care au avut deja un esec au la fel de mult succes ca si aceia care inca nu si-au incercat norocul”.

Planurile sunt simple presupuneri

Planurile de afaceri ar trebui numite presupuneri de afaceri, planurile financiare presupuneri financiare si planurile strategice presupuneri strategice. Poti sa si improvizezi, nu trebuie neaparat sa te raportezi la un plan. Bineinteles ca unul e util dar cele mai multe informatii le detii in momentul in care faci ceva, nu inainte sa te apuci. Sa lucrezi fara un plan poate fi infricosator dar si mai infricosator e sa urmezi un plan care nu are nicio legatura cu realitatea.

Obsesia pentru munca

Celor obsedati de munca le scapa esentialul. Daca muncesti mai mult nu inseamna ca iti pasa mai mult sau ca reusesti sa faci mai mult. Inseamna ca muncesti mai mult. Cei obsedati de munca incearca sa rezolve problemele pur si simplu investind in ele multe ore. Incearca sa compenseze lenea intelectuala cu forta bruta (sa le ridicam statuie, zic).

Pana citesc restul cartii, ajung la concluzie: „Cu totii avem idei. Ideile sunt nemuritoare, nu au termen de garantie. Insa nu si inspiratia. Inspiratia este ca laptele sau ca fructele proaspete: are termen de garantie” – Rework 

p.s: Acest post nu este platit. Asa scriu eu cand sunt entuziasmata =))

Mai bine o jumatate data dracului decat un intreg dus dracului :d (asta ma trimite cu gandul automat la personae dar aici nu despre asta e vorba =))

Se spune sa-ti injumatatesti ambitiile, sa creezi un produs mai mic, nu unul neterminat, ca multe lucruri se imbunatatesc astunci cand sunt scurtate (ex: regizorii elimina scene bune pentru a face un film bun, muzicienii renunta la melodii bune pentru a crea un album bun, scriitorii elimina pagini bune pentru a obtine o carte foarte buna)

Incepe de la epicentru cu lucrurile pe care trebuie sa le faci (mai sunt cele pe care le-ai putea face si cele pe care vrei sa le faci)

Ignora detaliile la inceput (intai conteaza elementele de baza si apoi amanuntele). Mi-a placut exemplul legat de faptul ca cei de la 27signals spun ca atunci cand incep ceva, isi schiteaza ideile cu un marker gros si nu cu un pix J pentru ca pixurile sunt prea finute, prea precise si scriindu-le cu pixul exista tendinta sa te concentrezi asupra unor detalii irelevante de la inceput. Detaliile nu te ajuta cu nimic in prima faza

Deciziile inseamna progres (orice decizie e un pas inainte) – sfatul este sa nu inrautatesti situatia analizand totul exagerat de mult intarziind inainte sa incepi macar

Fii ca un custode (pastreaza doar esentialul). Un muzeu devine nemaipomenit datorita obiectelor care nu sunt expuse (procesul de selectie)

Concentreaza-te asupra lucrurilor care nu se vor schimba (nucleul oricarui business ar trebui sa fie lucrurile care nu se schimba, lucrurile pe care oamenii le doresc si azi dar si peste 10 ani – astea ar trebui sa fie lucrurile in care at trebui sa investesti – functionalitati permanente)

Lanseaza-l acum via fastcompany (“Camper, o marca de pantofi, si-a deschis un magazin la San Francisco inainte de finisarea cladirii si l-au numit Walk in Progress J Camper expunea pantofii pe placaj ieftin asezat pe zeci de cutii de pantofi. Cel mai frecvent mesaj scris de clienti pe pereti a fost: “Pastrati magazinul asa cum e”) – acest tip de abordare nu trebuie confundat cu compromisurile referitoare la calitate

Motive de a renunta – hm, aici pay attention ca sunt cateva intrebari pe care ar trebui sa ti le pui astfel incat sa te asiguri ca investesti timp lucrand la ceva care conteaza: De ce faci asta? Ce problema rezolvi astfel? Chiar e util ce faci? Adaugi valoare? Acest lucru va schimba un comportament? Exista o cale mai uscoara? Ce altceva ai putea face? Chiar merita?   Probabil ca dupa intrebarile astea mai trebuie sa te si detasezi prin metoda spionului.

Intreruperile sunt inamicul productivitatii (hell, yes, I know that vey well): orice intrerupere te oblige sa o iei de la icneput. Si, asa cum REM (rapid eye movement, faza normala a somnului, caracterizata prin miscari haotice ale globilor oculari) e faza in care somnul isi face efectul, perioada in care esti singur la serviciu isi face efectul asupra productivitatii.

Sedintele sunt toxice (unii au posibilitatea sa se sustraga discret)

Solutiile “judo”: implica obtinerea de rezultate maxime cu efort minim. Atunci cand te confrunti cu un obstacol, cauta o cale de a-i aplica o miscare judo =))

Pune-te sa dormi (mmmda): e o idee proasta sa renunti la somn. Iti distrugi creativitatea, moralul si atitudinea (“daca dai pese cineva care se poarta nesabuit, sunt sanse mari ca persoana respective sa nu fi dormit suficient” :D)

Oamenii nu se pricep la estimari (cand ai un proiect la care lucrezi si acesta e de lunga durata e bines a-l imparti in etape mai scurte. Cu cat o etapa e mai scurta, cu atat e mai usor de estimate. De ex, in loc sa ai un proiect de 12 lsaptamani, organizeaza-l sub forma a 12 proiecte de o saptamana).

Problemele de pe listele lungi nu se rezolva (incearca sa imparti problemele in sarcini din ce in ce mai simple – asta se leaga de ce-am mai scris aici la managementul timpului)  Pe care le poti duce rapid la bun sfarsit. Simpla rearanjare a sarcinilor in acest mod poate avea un impact uimitor asupra productivitatii si motivatiei tale.

Nu te lua dupa ceilalti: concurenta nu are cum sa copieze aerul personal al produsului tau (ei, as mai adauga aici entuziasmul, personalitatea si sa nu uitam, brandul) si tot din aceeasi categorie: fa mai putin decat concurenta. Concentreaza-te asupra ta nu asupra lor (ce sens are sa te ingrijoreze lucrurile pe care nu le poti controla? :D) (nu ai cum sa bati pe cineva care face regulile. Trebuie sa schimbi regulile, nu doar sa construiesti ceva mai putin bun)

Spune nu din prinicipiu. Ideea e simpla: rareori se intampla sa regreti ca ai refuzat ceva si de cele mai multe ori ajungi sa regreti ca ai spus “da”. E ca intr-o relatie (citat din carte): e greu sa te desparti, dar e si mai rau sa ramai cu cineva fiindca esti pre alas sa pui piciorul in prag. Fa fata imediat disconfortului scurt al confruntarii si evita regretele pe termen lung. Depasind momentul relatie si revenind la clienti: nu fi magar cand spui “nu”. Fii sincer. Oamenii sunt surprinzator de intelegatori atnci cand stai si le explicit punctual tau de vedere.

Lasa-ti clientii sa te depaseasca: “Atunci cand te dai peste cap sa le faci pe plac clientilor actuali, ajungi sa te izolezi de clientii noi. Produsele sau serviciile tale ajung sa fie adaptate clientilor actuali in asa masura, incat nu mai atrag clienti noi. Si acesta e inceputul sfarsitului companiei tale” (numarul celor care nu iti folosesc produsul va fi intotdeauna mai mare decat numarul clientilor tai. Ai grija ca produsul tau sa fie accesibil acestor personae. Aici e potentialul dezvoltarii continue a companieie tale) – o idée buna de rumegat cu pros & cons

Nu confunda entuziasmul cu prioritatea (faptul ca noua idee te entuziasmeaza nu e un indicator obiectiv al adevaratei sale valori)

Formeaza-ti un public (n-ai audienta, n-ai emisiune, vorba aia) – companiile norocoase au admiratori insa cele mai privilegiate au public. Publicul revine regulat – din intitiativa proprie  – sa vada ce mai ai de spus. Acesta e cel mai receptiv grup de clienti sau posibili clienti pe care-i vei avea vreodata. Atunci cand iti formezi un public, nu mai trebuie sa cumperi atentia oamenilor, ti-o acorda ei, de bunavoie.

Inca o regula faina: nu cheltui mai mult, instruieste mai mult (business related) – citire de la Gary Vaynerchuk – una e sa cumperi atentia oamenilor cu un anunt intr-o revista sau cu un banner. Dar cu totul alta e sa le castigi loialitatea. Vor avea mai multa incredere in tine. Te vor respecta mai mult. Chiar daca nu-ti folosesc produsul, tot pot sa fie fanii tai. Ia exemplul marilor bucatari – sa impartasesti tot ceea ce stii (ei gatesc si scriu carti de bucate). Tu cu ce te ocupi? Care sunt “retetele” tale? In ce consta “cartea ta de bucate?”

Intra in culise (oamenii sunt curiosi cu privire la modul in care se fac anumite lucruri). Permitandu-le oamenilor sa patrunda in culise, iti modifici relatia cu ei. Acestia se vor simti atrasi de tine sit e vor percepe ca pe o fiinta umana, nu ca pe o companie impersonala.

Principiul japonez: wabi-sabi – apreciaza caracterul si unicitatea, lipsa de perfectiune are farmecul ei. Ceva frumos spus: nu elimina poezia din ceea ce faci.  Atunci cand ceva e slefuit prea mult, isi pierde spiritual. (exemplul e la fix =)): “De asta ne plac florile adevarate, care se ofilesc si nu cele perfecte, de plastic, care nu se schimba niciodata”

Comunicatele de presa sunt doar de umplutura. Daca vrei sa atragi atnetia cuiva, e stupid sa faci acelasi lucru ca toti ceilalti.

Totul tine de marketing. Marketingul nu e un department. E rezultatul tuturor lucrurilor pe care le faci (de la raspuns la telefon pana la cele mai inalte si marete actiuni :D). Legat de marketingul mincinos, mai bine nu comentez.

Angajarile (pune osul la treaba). O foarte inteleapta treaba pe care de multe ori tind(em) sa o subestimam, si anume: sa incerci tu intai (nu toate se fac in 5 minute =)). Nu angaja niciodata pe cineva pana cand nu ai incercat chiar tu sa indeplinesti sarcinile postului respective. Astfel, vei intelege natura muncii respective. Vei sti ce inseamna o treaba bine facuta. Si vei sti si cum sa scrii o fisa a postului realista si ce intrebari sa pui la interviu.

 

Pentru recruiters: CV-urile sunt absurde. “Daca cineva trimite un CV la 300 de companii, e un mare semnal de alarma. E clar ca respectivul candidat nu a cautat nicio informatie despre tine. E clar ca nu are habar prin ce se diferentiaza compania ta. Daca faci angajari pe baza acestor mizerii, iti scapa esenta procesului de recrutare. Trebuie sa gasesti un anumit candidat, caruia ii pasa in mod special de compania ta, de produsele tale, de clientii tai si de postul pe care il oferi. Prin urmare: cum gasesti astfel de angajati? Primul pas: citeste scrisoarea de intentie (daca exista). Ea e o proba mult mai buna decat CV-ul. Asa auzi ce are de spus in realitate persoana respective si poti sa-ti dai seama daca se potriveste cu tine si cu firma ta.

Din seria intrebarilor “Unde te vezi peste 5 ani” iata ca cei 5 ani de experienta sunt ani lipsiti de relevanta. Conditia: minimum 5 ani de experienta de fapt iti ofera o cifra si nu-ti comunica altceva. Citez din carte. Zice bine: “Desigur, impunerea unei nivel min de experienta poate fi o idee buna atunci cand se fac angajari. Pare logic sa cauti angajati care au 6 luni, pana la un an experienta. Cam atat dureaza pana iti insusesti vocabularul, pana inveti cum merg lucrurile si care sunt instrumentele relevanta. Dupa aceea insa, curba se aplatizeaza. Sunt surprinzator de putine diferente intre un candidat cu 6 luni experienta si unul cu 6 ani (really?!). diferenta reala e data de implicarea persoanei in cauza, de personalitatea si inteligenta sa. […] Se acorda prea multa importanta intervalului de timp in care angajatul s-a ocupat cu ceva. Conteaza doar cat de bine a facut respectivul lucru”.

 

Tot pentru angajatori, nu tine cont de instruirea formala (cum ar zice Mark Twain: „Never let your studies interfere with your education„). Problema sau poate ca nu e o problema desi eu asa o vad si vad ca asa scrie si-n carte e ca “impun anumite conditii legate de instruirea formala. Nu angajeaza decat absolventi de facultate (uneori licentiate intr-un anumit domeniu) sau de master, cer sa aiba o certificare sau impun o alta conditie. Prea mult timp petrecut invatand, s-ar putea, de fapt sa fie un dezavantaj. Sa ne gandim, de ex, la modul in care scriem. Dup ace termini facultatea, trebuie sa renunti la multe din deprinderile dobandite acolo. Iata cateva dintre recomandarile incorecte pe care le primesti la scoala:

–          cu cat un document e mai lung, cu atat e mai important

–          un ton rigid si formal e mai bun decat unul conversational

–          cuvintele sophisticate impresioneaza ( din seria “imbrac-o tu” sau “zi scurt  – inside joke)

–          trebuie sa scrii un anumit numar de cuvinte si de pagini ca sa-ti exprimi punctual de vedere

–          formatul conteaza la fel de mult (sau chiar mai mult) decat continutul”

Iar concluzia: e ca ar trebui sa ii aveti in vedere si pe candidatii care au abandonat facultatea, pe cei care au terminat cu o medie mica (si pe cei de la cu taxa, in paranteza fie spus) pentru ca o diploma nu ne garanteaza nicio valoare. Poate cei cu medie mare n-au excelat in facultate. Poate au copiat =))

Cei ce deleaga te trag la fund (toata lumea munceste – mai putin la sedinte: “sedinta e cel mai bun prieten al celor care deleaga =)) E ocazia lor de a-si da importanta. Insa toti cei care participa sunt tinuti de la treaba.

Angajeaza-l pe cel mai talentat la scris (tz tz tz): “Persoanele talentate la scris stiu cum sa comunice. Fac lucrurile usor de inteles. Sunt in stare sa se puna in locul altcuiva. […] Scrisul e moneda actuala de schimb pentru ideile stralucite” (amin)

Pentru angajatori: testeaza-ti angajatii pentru ca interviurile au limitele lor. Unii vorbesc ca niste profesionisti, dar nu lucreaza la fel. Trebuie sa evaluezi munca pe care o pot face acum, nu munca pe care spun ca au facut-o in trecut (asta imi aminteste de certtificatele obtinute la o anumite limba straina si valabile…pe viata J)) valabile da, chiar daca tu nu mai vorbesti limba respectiva, ani, zeci de ani). Revenind, cea mai buna metoda e sa-I vezi lucrand efectiv. Angajeaza-I pentru un proiect mic, chiar daca e vorba de 20 sau 40 ore. Cei vedea cum iau decizii. Vei vedea daca va intelegeti. Vei vedea ce intrebari pun. Vei avea ocazia sa-I judeci dup ace fac, nu dup ace spun. […] Aceste companii si-au dat seama ca, odata ajuns intr-un mediu de lucru real, adevarul iese la iveala. Sa vezi un portofoliu, sa citesti un CV sau sa iei un interviu e una. Sa lucrezi intr-adevar cu cineva e cu totul altceva.”

Despre cum sa-ti ceri scuze o sa revin cu un alt post (sa stiti ca multi habar n-au si e grav)

Cultura este produsul secundar al unui comportament consecvent (cultura nu se creeaza, pur si simplu apare). Daca iti incurajezi angajatii sa impartaseasca informatii, acest lucru va face parte din cultra companiei. Daca tratezi clientii correct, cultura ta va fi una de tratament corect. Cultura nu tine de masa de foosball sau de exercitiile de incredere. Nu tine de politica. Nici de petrecerea din Bamboo de Craciun organizata de companie. Si nu are legatura nici cu sloganul. Cultura tine de fapte, nu de vorbe.

Vorbeste firesc (Oare de ce toti oamenii de afaceri se chinuie sa vorbeasca pompos? Good point =)) Companiile iti vorbesc de sus, nu ti se adreseaza. Aceasta masca de professionalism e ridicola.  Cred ca, folosing un limbaj pompos, vor parea mai puternici si mai “profesionisti”. Insa nu fac decat sa fie caraghiosi. Punct.

 

3 Cursuri pe Coursera.org

M-am inscris pe coursera.org la 3 cursuri (gratuit). Primul care a inceput e Gamification (the use of game design elements in non-game contexts) unde am avut deja 2 quizzuri de rezolvat (cu multiple choice) si un written assignment. E foarte fain cursul, duminica intrasem in panica cand am vazut cate video-uri au mai adaugat si eu nu aveam decat jumatate descarcate si netul imi mergea extrem de prost. Lucrurile avanseaza, devine din ce in ce mai interesant. Avem video lectures, trebuie sa-mi iau notite ca e multa informatie si apoi teme de facut iar la sfarsit a final exam.

Nu vreau sa scriu detalii legate de continutul cursului pentru ca din cate am vazut nu prea e permis and I can understant that.  Intre timp a inceput si cursul de Networked life. Urmeaza sa inceapa si cursul Social network analysis (asta se anunta provocator).  Nu incepe scoala, nu incepe nimic. Educatia continua 🙂 (conform platformei, I’m still a student. yey!)

 

Cel mai tare restaurant din lume si cum isi pastreaza acesta statutul

Probabil v-ati intrebat (sau nu) care-i cel mai tare restaurant din lume si ce anume i-ar conferi acestuia un astfel de statut (dar si mai greu, cum si-l pastreaza). Eu nu m-am intrebat dar am aflat aseara, intamplator. Nu e dupa cum va asteptati unul de fite, ci e unul neobisnuit, un restaurant original in care traiesti o experienta mai mult decat placuta. Acest restaurant se afla Copenhaga (Danemarca) si se numeste Noma.

De la faptul ca esti intampinat cu o imbratisare la intrare :D, ca bucatarii sunt si ospatari (waiters are chefs „That way the chefs aren’t stuck in their heads, without sunlight and without the satisfaction of seeing people eat your food,” sous chef Samuel Nutter explains) de la respectul si empatia pt clienti („If you have a table of five and three of them have food allergies you have to be prepared to present the right version of the dish to each patron) pana la a avea voluntari in restaurant si mancaruri ciudate printre care sunt furnicile  (hmmm, eu parca nu le-as incerca =)) si multe alte feluri  pe care nici nu le pot pronunta, acest restaurant probabil ca-si merita reputatia de cel mai tare. Pana la urma e vorba de niste servicii nu doar de produsele pe care le consumi.  Dar mai multe cititi la sursa.

 

Like me and I’ll hate you or hate me and I’ll like you

Oricum e bine, pe bune. De fapt, nu. Pagina brandului vă urăşte, nu eu.

Am vrut să sustrag o poză de pe nemaiminunata pagină de facebook dar până s-o fac, m-am răzgândit. Să nu uitaţi să daţi like acoloşa =))))