Dialectica minţii umane

CLOVN?
de Gavlitchi Delia
cu Ramona Atanasoaie

„Spectacolul “CLOVN?” este un colaj de idei neoriginale care incearca sa aduca in prim plan omul din spatele artistului.

Clovn-ita Shniff isi incepe numarul iar dupa cateva minute decide ca pur si simplu nu mai vrea sa continuie cu rutina care s-a instalat de ceva vreme in viata ei. Isi intrerupe brusc reprezentatia. Desi este demascata, ochii publicului continua sa o tinteasca, fapt pentru care simte nevoia de a se justifica. Atfel destainuie un episod din viata ei care o macina inca – o poveste de dragoste atipica.
“Arry spunea ca experientele fizice lipsite de bucuriile dragostei, au nevoie de perversiuni si deformari pentru obtinerea placerii. Iar placerile anormale ucid gustul pentru cele normale … “

Un spectacol la care am participat de ziua mea, în 25 Noiembrie în Atelier alături de Tomas the CAT, Vlad, Diana, Christine şi Nicoleta.

Clovnul, prostituată virgină, înger pervers, femeie cu două feţe, îmi aminteşte de mască, ce râde (şi apoi plânge) de propriile figuri, o nemaipomenită înjosire din partea unei persoane  căreia îi lipseşte sâmBurele siguranţei de sine şi care trăieşte din reflexiile ei în ochii celorlalţi.

Dar ce să fie dragostea dintre două femei altceva decât un refugiu în armonie? Femeile capitulează în faţa sentimentalismului reciproc şi o astfel de dragoste înseamnă moarte. Dar când simţi atingerea unei femei, atingerea unui bărbat ţi se pare libidinoasă.

Clovnul a deplâns şi reprezentat până şi durerea insuportabilă pe care ţi-o lasă obiectele cuiva care pleacă (Arry – nu se ştie de ce-a plecat).

Un clovn trist ce execută strâmbături la care râd doamnele gospodine catolice nef., ţopârlani cretini şi stupizi (asta aşa, dacă tot trăim într-o societate de doamne curve nef. şi boşorogi labagii libidinoşi)

Insert photos here (T!)

M-am bucurat tare savurând vin fiert şi covrigei, desigur, de companie, de câteva rânduri citite pe sub masă şi alte câteva pagini frunzărite din cartea Rătăciri a lui Horaţiu Mălăele, de tentativa eşuată (sau neterminată) de a găsi 100 de soluţii (creative dar mai ales utile) pentru persoanele care nu pot să doarmă din cauză că lucrează prea mult (am identificat aşa:  să schimbe jobul, sexul de relaxare, to do list, meditaţie, verificarea condicii de Facebook pentru a putea dormi liniştit, sport, muzică relaxantă, vin, masaj, jurnal, rugăciune) şi de drumul până acasă (surpriză, cu altă maşină „împrumutată” – nu ştim în ce fel de Vlad şi de posibila traversare cu maşina a trecerii de pietoni, după care au urmat câteva descoperiri surprinzătoare din „Catalogul obiectelor de negăsit” printre care furculiţa pentru clătite, tigaia cu arc, pieptene pentru păr ondulat, periuţa de dinţi zis „rapidă”, masa pentru tete-a-tete,  fierul de călcat teleghidat şi nu în cele din urmă puşca pentru canguri în care forma sinusoidală a ţevii imprimă glonţului o traiectorie sinusoidală, care urmăreşte salturile animalului.

Prost dar bun

M-a ţinut cred, mai bine de 4 ani. N-a scrântit când l-am trântit, l-am ţinut în ger, alte dăţi l-am uitat pe calorifer, în dulap, pe pat, la lucru, te mai miri pe unde, cu greu e de găsit în genţile mari de toate zilele umplute cu nici nu vreţi să ştiti ce.

Eu nu sun oamenii ca sa le spun nimic cum de obicei se întâmplă să aud plângeri din partea băieţilor că au fost reţinuţi de nush cine care „nu s-a simţit să închidă mai repede”. Eu cred că sunt la polul opus. Scurt şi la obect, dacă mă înţelegeţi. Mă pot lungi şi eu dacă vreau, nu asta e problema. Lungirea se produce în 3 cazuri: cu prietenii cu care n-am mai vorbit de un secol şi care nu-s în zonă ca să ne putem întâlni oricând, oricum, cu familia dar aici intră mai mult muma care ar vorbi mai mult dacă n-aş expedia-o eu cum cam fac de multe ori când văd că începe să o ia pe arătură 😀   şi cu iubitul, care în genere e acaparat de alte voci şi degeaba se tot „plânge” că ştiu că-i place, ajută la stima de sine (am concluzionat asta) dar uneori cam multă vorbărie fără substanţă din câte realizez făcând o paralelă cu o altă persoană tot de gen masculin de la care ştiu foarte bine lucrurile astea.

Aşa, trecând mai departe: experienţa de ieri şi alaltăieri, un lucru mărunt pentru care nu m-am putut abţine să nu plâng (aşa, ca descărcare, cred pentru toate) mi-a demonstrat că a nu avea telefon pentru o zi e ca şi când eşti mort. Nu pentru că nu te sună nimeni (lumea o fi sunând) dar că n-am putut eu suna şi n-am avut la ce răspunde, telefonul fiind mor,. Adică zic mort dar de fapt nu avea semnal deloc. Şi tot ieri m-am hotărât că dacă am un telefon prost (nu, chiar nu e smart) o să renunţ de tot la el şi o să-l arunc pe fereastră sau o să i-l dau lui Vasile pentru voleu, aşa mi-a zis.  Ideea era că voiam să am un telefon la care să pot vorbi, cum zice bunică-mea.

Dar aşa cum am intrat în doliu, aşa am şi ieşit din el. Că de fapt problema nu era telefonul, ci cartela.  Ştiti voi, ca atunci când scapi de una, dai de alta. Aşa-i când cârpeşti. Urăsc cârpelile dar încep să cred că avem a love-hate relationship. Nici prin cap nu m-am gândit că poate fi vorba de cartelă, până n-o intervenit o voce masculină înţeleaptă ca să-şi dea cu părerea. Am mers frumos la Orange shop, bateria era 98,7% descărcată, mai bipăia din când în când, semnalul ăla oribil că e pe sfârşite („bagă-mă la încărcat”). Tipul de la Orange mi-a dat o noua cartela Orange, că a mea era buşită. Să aştept în Orange shop 15 minute, că tre să învie telefonul. Bine, aştept. După 15 minute, ia să vedem, dacă e de la cartelă, normal de la aia ar trebui să fie (tipul îmi zice şi că telefonul e pe ducă, bine mulţumesc, ştiam, nu pot scăpa de el, e o legătură între noi). Când colo pusese cartela greşit.  0_0 Am aşteptat degeaba. Mda, că şi aşa aveam prea mult timp. Mă rog, scoate cartela, o bagă corect, telefonul îşi revine, are semnal, are tot ce trebe şi încă ceva în plus. Security code. WTF? Zice tipul, vai, codul ăsta e de la telefon, care e? Habar n-am. Bun, zice, tre să mergi cu el la decodat. Îmi pică faţă. Mă gândesc rapid unde. Îmi amintesc unde am schimbat acumulatorul. Vreau să merg acolo dar nimeresc altundeva, nu mai ştiam la ce număr. De acolo mă trimite la numărul 31 pe Str. Eroilor la decodat telefonul: 30 lei (tarif crecă stabilit ochiometric, adică se uită omul la tine şi îţi cere o sumă, cam ca la târg aşa) dar până să întreb cât costă am specificat că deja e vechi şi are toate (am exagerat) componentele schimbate.

Ca şi concluzie: telefonul e salvat, numerele sunt pierdute (97,5%). Cine mai doreşte să-mi telefoneze, foarte bine. Cu restul (evident, nu cu toată lumea) voi socializa pentru numerele de telefon. Ce ocazie bună să vă întreb ce mai faceţi, nu? :))) Nu regret niciun număr, mă bucur pentru telefon: că l-am recuperat şi că acum pot telefona. De la acelaşi, dar de fapt de la altul. De fiecare dată.

Noaptea devoratorilor de publicitate 2012 – The night of the ad eaters

Am fost aseară la cea de-a 17 ediţie a NDP din Cluj-Napoca (da, publicitatea face parte din viaţa mea). Am stat până la ora 2:10 fix. A fost fain (mai puţin momentul caraghios de Zumba, din hol, cât să mă amuz, să nu-mi stea popcornul în gât, moment în care am conştientizat că Zumba asta chiar e o prostie :))))  Revenind la reclame, pe unele le ştiam şi de la Creative Combo. Mi-au plăcut cele din Olanda, Germania si Australia (cam mule cu bărbaţi în chiloţi, totuşi)

Au fost 4 calupuri de reclame:

1. PARTIE 1: 

kickoutpovery.org

projectAK47

Glenfield need better clothes campaign

Hyundai SUA 2011 – It’s all about the music

Hair conditioning – Santander personal loans

Dave’s Gym advert

Armani jeans Megan Fox (1) – The tip

Armani jeans Rihanna (2)

Armani jeans Cristiano Ronaldo (SECSI)

Snickers – Crazy Squirrel

Unexpected stories whistle commercial – Canada 2011 

One more drink would never hurt – ara.co.za

Loto Dog

I’m your Venus, I’m your fire, your desire

Charlie’s angels (SECSI)

Spots vs stripes

Heineken – Open your world

Lurpak

Dogs home TV ad

Size doesn’t matter (eh, nu!)

Dirt can commercial mop cleaning – you can look beautiful but clean your mud from your company (smth like that)

Audi – FC Barcelona – Real Madrid (passion leads its mark again)

Living on the street is already difficult for a statue

Some emotions have nothing t do with luck (good USP)

Sextracj app for iphone

Finest champagne – Lidl Holland 2011

Max Factor commercial (a nice one – cannot find it now)

Coco Mademoiselle (SECSI)

PARTIE 2:

Eristoff – wolf is back (Russia 2011)

Reclamele din Ivory Coast la UNIWAX – absolut cretine (haine urâte, reclame oribile) – astea m-au disperat, la fel şi cele din China şi Japonia (am reţinut ceva cu Tokyo gas).

Dog – Volkswagen

Teletech România

Chevy happy graduation  – oh, da! =))

Essie nail polish – una chiar drăguţă 

Born to create drama 🙂 mai veche dar bună

Organ donor

Ladies, some bananas? (SECSI)

When size really matters – un fel de chiloţi bărbăteşti cu push-up să zicem aşa (astea-s mai porno, aşa)

Jockit (păi da =)) You are very close to my heart 

Scrieţi-vă aici dorinţa – loquierohacerantesdemorir.com

Fiat 500

Charisma is necessary but not sufficient

From after work courses, I present you a course on charisma. It has to do with salt and pepper (of course, this is a metaphor) but really, I’m sick of so much hearing about it. So, here’s a video.  Have some Skittles and listen to it :p I’ve written some ideas but if  you have time I recommend you to watch it from the beggining to the end.

It’s very interesting.

Photo

Find more things and go askolivia.com 🙂

Behaviours that create charisma/ charismatic magnetism:

• presence –  the core component of charisma, the foundation upon which all else is built

Nothing runs trust and charisma than appearing inauthentic. We think that we can fake presence and listening.

The incongruence. How do you get presence?

Stay present at a conversation but how?

1.  focus on the physical sensation on your toes.

2. focus of the colors of the eyes of the person you are speaking to (deep soul searching eye contact. Charisma is not just the way you want people to feel about you but it’s also the way you make them feel about themselves

• power = not the actual power, but our perception of the ability to affect the world around you ; whether this be true, or physical power of large amounts of money, influence, expertise, intelligence, high social status, etc . We look for clues of power in the person’s appearance, in others reaction to that person but most of all in the person’s demeanor in their body language

What’s the powerful body language like?

When you assume a physicly confident powerful posture, you actually feel more powerful; as you feel more powerful, your body language adapts accordingly this in turns gives you another biochemical boost and this builds upon itself.

On the mental side, what hinders our power? The single biggest obstacle isn’t the lack of bank account funds, it’s not the lack of influence and it’s not the lack of status symbols but the lack of self confidence.Detaching – understanding that our thoughts are not necessarily accurate at all; just because a thought is in out head it doesn’t mean it has any futility whatsoever. The mind can trick our eyes into seeing things that aren’t real. Distorted thinking tricks our mind into being certain that an inaccurate thought is true. We should see our negative thoughts just like graffitis on a wall (that’s detaching – after destigmatize and step 3 should be learning how to rewrite reality).

• warmth = how much someone gives us the impression that they likes us; we perceive it almost entirely though body language and behaviour and it’s evaluated even more directly than power. You cannot fake it because warmth is so closely tied to body language and there is far too much body language for us to control consciously.

Actors are exhausted because they were trying to bring the entire flow into congruence 🙂

With years of training it’s impossible to get it absolutely perfect because if what you are feeling inside is different from what you are trying to portrait, sooner or later, what’s called a micro expression is going to flash and people will catch that.

Cârnăciorul e provizoriu

Ţi se rupe tocul, ţi se duce firul la ciorap fix când nu-i cazul (mă rog, când e cazul, atunci e secsi), ti se rupe o unghie (în cazul în care le ai oribil de mari), nu-ti stă bine părul, îţi pătezi bluza de cafea înainte de o intalnire (sau interviu), te mai pătezi şi-n alte ocazii (să nu intrăm în detalii), te jenează pantoful şi n-ai plasturii la tine, ţi se rupe una din bretelele genţii de încărcată ce e, îţi uiţi acasă sutienul de purtat cu rochia de la nuntă (las merge şi fără). Dar dintre cele mai grave probleme feminine auzite recent e următoarea:

O prietenă îmi povesteşte cum de dimineaţa pe când se aranja să ajungă la muncă, la un moment dat după ce s-a machiat, s-a spălat pe mâini (ştiti, de la fondul de ten) şi a simţit un puhoi de apă curgându-i pe picioare. Nici n-a apucat să-şi dea seama bine de unde poate fi, că uitându-se în jos şi-a văzut şi simţit blugii uzi de la genunchi în jos, şosetele fleşcăite, apă în şi pe papucii de casă.

Se desprinsese furtunul de la chiuvetă iar ce rămăsese în el era apă (multă) şi murdărie (ca pe ţevi, furtune, desigur). Împroşcat cu apă, un pic aşa #întâmplăridelabloc. Bine că nu era în altă ţinută, totuşi!

Nici bărbatul din casă nu prea are ce-ţi face în astfel de cazuri (zic de ajutor) decât să-ţi râdă în nas că-i…provizoriu. „Ţi-am zis io grijă la ţeavă! (bine, bine, dar cum?). Decât să faci spume la gură şi vii la lucru cu o falcă în cer şi cu una în pământ, recomand călduros hazul de necaz (it wasn’t me :D)

Acest post despre viaţa în doi sau cum se amenajează provizoriu un apartament (cu detalii despre amplasarea suportului de bijuterii la el pe birou – taci, că-i provizoriu) e inspirat dintr-un status (provizoriu).

Anca Ţurcaşiu

Mi-a plăcut atât de mult cum arată că n-am putut să mă abţin să postez şi aici cele două poze. Impecabil, timpul are încă răbdare, n-am cuvinte. Se remarcă de la o poştă.  M-a impresionat ca la 42 de ani să arăte aşa. Bravo pentru ambiţie. Nota 10 🙂 N-o mai văzusem de mult (nu urmăresc mondenităţi la teve că mă invalidează – care teve de fapt?)

Now this is what I call a sexy woman 😉

Postarea asta să fie considerată ca o floare pe care i-aş fi oferit-o eu dacă aş fi fost în 30 Octombrie la Bucureşti.

Credit foto: Silviu Pavel

Poze de la prezentarea de modă a lui Dorin Negrău unde Florăriile Magnolia au fost sponsor (cu flori, cu ce altceva?).

The Caregiver

Ha! Luna mea. Dacă în octombrie previziunea şi-a găsit împlinirea (ce surpriză!),  în această nemaiminunată lună, îl avem pe nimeni altul decât pe… the caregiver?

„Remember the father-like brand? This one’s the mother-like figure. The caregiver brand is compassionate, generous, altruistic. It protects the consumer from harm. It sees people in need and does things for them.

For instance, does the consumer have a goal? The caregiver helps him achieve it, emotionally and even financially. Never with selfishness and always with gratitude. A caregiver knows best.”