REWORK de Jason Fried si David Heinemeier Hansson, o carte care poate fi ignorata dar pe propria raspundere

Faptul ca poti ignora cartea REWORK dar ca o ignori pe propria raspundere – aceasta fraza ii apartine lui Seth Godin (you already know I love him, right?!) Mi-am cumparat azi cartea REWORK de la Libraria Libris de pe Eroilor (si inca una dar deocamdata nu va zic nimic despre ea). Mi-au atras atentia ideile din primele pagini. O carte iscusita si foarte utila care demitizeaza multe idei si prejudecati. Cartea e de la Editura Publica si face parte din colectia antreprenoriat. M-a costat 49 lei. Cartea Rework e si argument Unicredit Tiriac Bank  si „Geniul REWORK consta in aceea ca te inspira sa reconsideri tot ce credeai ca stii despre strategie, clienti si modul de a duce lucrurile la bun sfarsit” (William C.Taylor, redactor fondator al revistei FastCompany si coautor al cartii Mavericks at Work) + inca o opinie pertinenta: „In stilul tipic 37signals, ideile intelepte din aceste pagini sunt indraznete, dar simple, directe si probate (de fondatorul 37signals – o companie de software inovatoare care creeaza produse folosite de milioane de persoane din intreaga lume)...Citeste aceasta carte de multe ori, pentru a gasi curajul de care ai nevoie ca sa te pui pe treaba si sa faci ceva nemaipomenit” ( Tony Hsieh, director executiv, zappos.com)

Daca inca nu v-am convins ca e o carte foarte utila, va las cu niste pasaje pe care am apucat sa le citesc in librarie si pe strada, in drum spre casa. O sa mai revin cu idei din carte, tot aici in articol.

Omul nu invata atata de mult din greseli 

„In lumea afacerilor, esecul a devnit un ritual de initiere. Ti se spune ca „Omul din greseli invata”. Poate ca inveti sa nu mai faci, dar cat de valoros e acest aspect? Tot nu stii ce ar trebui sa faci mai departe. In cadrul unui studiu efectuat la Harvard Business School s-a constatat ca antreprenorii care au avut deja succes au mult mai multe sanse sa reuseasca din nou (rata de succes a companiilor lor viitoare este de 34%). Insa antreprenorii (cartea nu se adreseaza numai antreprenorilor, ci si oamenilor hotarati, cu personalitate A – adica ENDP cumva?!), proprietarilor de mici afaceri care nu sunt atat de porniti (sau poate maniosi?) , celor care s-au plafonat la locul de munca si care au visat dintotdeauna sa faca ceva pe cont propriu sau celor care nu s-au gandit din diverse motive – frica, timp, bani) ale caor companii au esuat prima data aveau o rata de succes la urmatoarele incercari similara cu a celor care infiintau pentru prima data o companie: 23%. Cei care au avut deja un esec au la fel de mult succes ca si aceia care inca nu si-au incercat norocul”.

Planurile sunt simple presupuneri

Planurile de afaceri ar trebui numite presupuneri de afaceri, planurile financiare presupuneri financiare si planurile strategice presupuneri strategice. Poti sa si improvizezi, nu trebuie neaparat sa te raportezi la un plan. Bineinteles ca unul e util dar cele mai multe informatii le detii in momentul in care faci ceva, nu inainte sa te apuci. Sa lucrezi fara un plan poate fi infricosator dar si mai infricosator e sa urmezi un plan care nu are nicio legatura cu realitatea.

Obsesia pentru munca

Celor obsedati de munca le scapa esentialul. Daca muncesti mai mult nu inseamna ca iti pasa mai mult sau ca reusesti sa faci mai mult. Inseamna ca muncesti mai mult. Cei obsedati de munca incearca sa rezolve problemele pur si simplu investind in ele multe ore. Incearca sa compenseze lenea intelectuala cu forta bruta (sa le ridicam statuie, zic).

Pana citesc restul cartii, ajung la concluzie: „Cu totii avem idei. Ideile sunt nemuritoare, nu au termen de garantie. Insa nu si inspiratia. Inspiratia este ca laptele sau ca fructele proaspete: are termen de garantie” – Rework 

p.s: Acest post nu este platit. Asa scriu eu cand sunt entuziasmata =))

Mai bine o jumatate data dracului decat un intreg dus dracului :d (asta ma trimite cu gandul automat la personae dar aici nu despre asta e vorba =))

Se spune sa-ti injumatatesti ambitiile, sa creezi un produs mai mic, nu unul neterminat, ca multe lucruri se imbunatatesc astunci cand sunt scurtate (ex: regizorii elimina scene bune pentru a face un film bun, muzicienii renunta la melodii bune pentru a crea un album bun, scriitorii elimina pagini bune pentru a obtine o carte foarte buna)

Incepe de la epicentru cu lucrurile pe care trebuie sa le faci (mai sunt cele pe care le-ai putea face si cele pe care vrei sa le faci)

Ignora detaliile la inceput (intai conteaza elementele de baza si apoi amanuntele). Mi-a placut exemplul legat de faptul ca cei de la 27signals spun ca atunci cand incep ceva, isi schiteaza ideile cu un marker gros si nu cu un pix J pentru ca pixurile sunt prea finute, prea precise si scriindu-le cu pixul exista tendinta sa te concentrezi asupra unor detalii irelevante de la inceput. Detaliile nu te ajuta cu nimic in prima faza

Deciziile inseamna progres (orice decizie e un pas inainte) – sfatul este sa nu inrautatesti situatia analizand totul exagerat de mult intarziind inainte sa incepi macar

Fii ca un custode (pastreaza doar esentialul). Un muzeu devine nemaipomenit datorita obiectelor care nu sunt expuse (procesul de selectie)

Concentreaza-te asupra lucrurilor care nu se vor schimba (nucleul oricarui business ar trebui sa fie lucrurile care nu se schimba, lucrurile pe care oamenii le doresc si azi dar si peste 10 ani – astea ar trebui sa fie lucrurile in care at trebui sa investesti – functionalitati permanente)

Lanseaza-l acum via fastcompany (“Camper, o marca de pantofi, si-a deschis un magazin la San Francisco inainte de finisarea cladirii si l-au numit Walk in Progress J Camper expunea pantofii pe placaj ieftin asezat pe zeci de cutii de pantofi. Cel mai frecvent mesaj scris de clienti pe pereti a fost: “Pastrati magazinul asa cum e”) – acest tip de abordare nu trebuie confundat cu compromisurile referitoare la calitate

Motive de a renunta – hm, aici pay attention ca sunt cateva intrebari pe care ar trebui sa ti le pui astfel incat sa te asiguri ca investesti timp lucrand la ceva care conteaza: De ce faci asta? Ce problema rezolvi astfel? Chiar e util ce faci? Adaugi valoare? Acest lucru va schimba un comportament? Exista o cale mai uscoara? Ce altceva ai putea face? Chiar merita?   Probabil ca dupa intrebarile astea mai trebuie sa te si detasezi prin metoda spionului.

Intreruperile sunt inamicul productivitatii (hell, yes, I know that vey well): orice intrerupere te oblige sa o iei de la icneput. Si, asa cum REM (rapid eye movement, faza normala a somnului, caracterizata prin miscari haotice ale globilor oculari) e faza in care somnul isi face efectul, perioada in care esti singur la serviciu isi face efectul asupra productivitatii.

Sedintele sunt toxice (unii au posibilitatea sa se sustraga discret)

Solutiile “judo”: implica obtinerea de rezultate maxime cu efort minim. Atunci cand te confrunti cu un obstacol, cauta o cale de a-i aplica o miscare judo =))

Pune-te sa dormi (mmmda): e o idee proasta sa renunti la somn. Iti distrugi creativitatea, moralul si atitudinea (“daca dai pese cineva care se poarta nesabuit, sunt sanse mari ca persoana respective sa nu fi dormit suficient” :D)

Oamenii nu se pricep la estimari (cand ai un proiect la care lucrezi si acesta e de lunga durata e bines a-l imparti in etape mai scurte. Cu cat o etapa e mai scurta, cu atat e mai usor de estimate. De ex, in loc sa ai un proiect de 12 lsaptamani, organizeaza-l sub forma a 12 proiecte de o saptamana).

Problemele de pe listele lungi nu se rezolva (incearca sa imparti problemele in sarcini din ce in ce mai simple – asta se leaga de ce-am mai scris aici la managementul timpului)  Pe care le poti duce rapid la bun sfarsit. Simpla rearanjare a sarcinilor in acest mod poate avea un impact uimitor asupra productivitatii si motivatiei tale.

Nu te lua dupa ceilalti: concurenta nu are cum sa copieze aerul personal al produsului tau (ei, as mai adauga aici entuziasmul, personalitatea si sa nu uitam, brandul) si tot din aceeasi categorie: fa mai putin decat concurenta. Concentreaza-te asupra ta nu asupra lor (ce sens are sa te ingrijoreze lucrurile pe care nu le poti controla? :D) (nu ai cum sa bati pe cineva care face regulile. Trebuie sa schimbi regulile, nu doar sa construiesti ceva mai putin bun)

Spune nu din prinicipiu. Ideea e simpla: rareori se intampla sa regreti ca ai refuzat ceva si de cele mai multe ori ajungi sa regreti ca ai spus “da”. E ca intr-o relatie (citat din carte): e greu sa te desparti, dar e si mai rau sa ramai cu cineva fiindca esti pre alas sa pui piciorul in prag. Fa fata imediat disconfortului scurt al confruntarii si evita regretele pe termen lung. Depasind momentul relatie si revenind la clienti: nu fi magar cand spui “nu”. Fii sincer. Oamenii sunt surprinzator de intelegatori atnci cand stai si le explicit punctual tau de vedere.

Lasa-ti clientii sa te depaseasca: “Atunci cand te dai peste cap sa le faci pe plac clientilor actuali, ajungi sa te izolezi de clientii noi. Produsele sau serviciile tale ajung sa fie adaptate clientilor actuali in asa masura, incat nu mai atrag clienti noi. Si acesta e inceputul sfarsitului companiei tale” (numarul celor care nu iti folosesc produsul va fi intotdeauna mai mare decat numarul clientilor tai. Ai grija ca produsul tau sa fie accesibil acestor personae. Aici e potentialul dezvoltarii continue a companieie tale) – o idée buna de rumegat cu pros & cons

Nu confunda entuziasmul cu prioritatea (faptul ca noua idee te entuziasmeaza nu e un indicator obiectiv al adevaratei sale valori)

Formeaza-ti un public (n-ai audienta, n-ai emisiune, vorba aia) – companiile norocoase au admiratori insa cele mai privilegiate au public. Publicul revine regulat – din intitiativa proprie  – sa vada ce mai ai de spus. Acesta e cel mai receptiv grup de clienti sau posibili clienti pe care-i vei avea vreodata. Atunci cand iti formezi un public, nu mai trebuie sa cumperi atentia oamenilor, ti-o acorda ei, de bunavoie.

Inca o regula faina: nu cheltui mai mult, instruieste mai mult (business related) – citire de la Gary Vaynerchuk – una e sa cumperi atentia oamenilor cu un anunt intr-o revista sau cu un banner. Dar cu totul alta e sa le castigi loialitatea. Vor avea mai multa incredere in tine. Te vor respecta mai mult. Chiar daca nu-ti folosesc produsul, tot pot sa fie fanii tai. Ia exemplul marilor bucatari – sa impartasesti tot ceea ce stii (ei gatesc si scriu carti de bucate). Tu cu ce te ocupi? Care sunt “retetele” tale? In ce consta “cartea ta de bucate?”

Intra in culise (oamenii sunt curiosi cu privire la modul in care se fac anumite lucruri). Permitandu-le oamenilor sa patrunda in culise, iti modifici relatia cu ei. Acestia se vor simti atrasi de tine sit e vor percepe ca pe o fiinta umana, nu ca pe o companie impersonala.

Principiul japonez: wabi-sabi – apreciaza caracterul si unicitatea, lipsa de perfectiune are farmecul ei. Ceva frumos spus: nu elimina poezia din ceea ce faci.  Atunci cand ceva e slefuit prea mult, isi pierde spiritual. (exemplul e la fix =)): “De asta ne plac florile adevarate, care se ofilesc si nu cele perfecte, de plastic, care nu se schimba niciodata”

Comunicatele de presa sunt doar de umplutura. Daca vrei sa atragi atnetia cuiva, e stupid sa faci acelasi lucru ca toti ceilalti.

Totul tine de marketing. Marketingul nu e un department. E rezultatul tuturor lucrurilor pe care le faci (de la raspuns la telefon pana la cele mai inalte si marete actiuni :D). Legat de marketingul mincinos, mai bine nu comentez.

Angajarile (pune osul la treaba). O foarte inteleapta treaba pe care de multe ori tind(em) sa o subestimam, si anume: sa incerci tu intai (nu toate se fac in 5 minute =)). Nu angaja niciodata pe cineva pana cand nu ai incercat chiar tu sa indeplinesti sarcinile postului respective. Astfel, vei intelege natura muncii respective. Vei sti ce inseamna o treaba bine facuta. Si vei sti si cum sa scrii o fisa a postului realista si ce intrebari sa pui la interviu.

 

Pentru recruitersCV-urile sunt absurde. “Daca cineva trimite un CV la 300 de companii, e un mare semnal de alarma. E clar ca respectivul candidat nu a cautat nicio informatie despre tine. E clar ca nu are habar prin ce se diferentiaza compania ta. Daca faci angajari pe baza acestor mizerii, iti scapa esenta procesului de recrutare. Trebuie sa gasesti un anumit candidat, caruia ii pasa in mod special de compania ta, de produsele tale, de clientii tai si de postul pe care il oferi. Prin urmare: cum gasesti astfel de angajati? Primul pas: citeste scrisoarea de intentie (daca exista). Ea e o proba mult mai buna decat CV-ul. Asa auzi ce are de spus in realitate persoana respective si poti sa-ti dai seama daca se potriveste cu tine si cu firma ta.

Din seria intrebarilor “Unde te vezi peste 5 ani” iata ca cei 5 ani de experienta sunt ani lipsiti de relevanta. Conditia: minimum 5 ani de experienta de fapt iti ofera o cifra si nu-ti comunica altceva. Citez din carte. Zice bine: “Desigur, impunerea unei nivel min de experienta poate fi o idee buna atunci cand se fac angajari. Pare logic sa cauti angajati care au 6 luni, pana la un an experienta. Cam atat dureaza pana iti insusesti vocabularul, pana inveti cum merg lucrurile si care sunt instrumentele relevanta. Dupa aceea insa, curba se aplatizeaza. Sunt surprinzator de putine diferente intre un candidat cu 6 luni experienta si unul cu 6 ani (really?!). diferenta reala e data de implicarea persoanei in cauza, de personalitatea si inteligenta sa. […] Se acorda prea multa importanta intervalului de timp in care angajatul s-a ocupat cu ceva. Conteaza doar cat de bine a facut respectivul lucru”.

 

Tot pentru angajatori, nu tine cont de instruirea formala (cum ar zice Mark Twain: „Never let your studies interfere with your education„). Problema sau poate ca nu e o problema desi eu asa o vad si vad ca asa scrie si-n carte e ca “impun anumite conditii legate de instruirea formala. Nu angajeaza decat absolventi de facultate (uneori licentiate intr-un anumit domeniu) sau de master, cer sa aiba o certificare sau impun o alta conditie. Prea mult timp petrecut invatand, s-ar putea, de fapt sa fie un dezavantaj. Sa ne gandim, de ex, la modul in care scriem. Dup ace termini facultatea, trebuie sa renunti la multe din deprinderile dobandite acolo. Iata cateva dintre recomandarile incorecte pe care le primesti la scoala:

–          cu cat un document e mai lung, cu atat e mai important

–          un ton rigid si formal e mai bun decat unul conversational

–          cuvintele sophisticate impresioneaza ( din seria “imbrac-o tu” sau “zi scurt  – inside joke)

–          trebuie sa scrii un anumit numar de cuvinte si de pagini ca sa-ti exprimi punctual de vedere

–          formatul conteaza la fel de mult (sau chiar mai mult) decat continutul”

Iar concluzia: e ca ar trebui sa ii aveti in vedere si pe candidatii care au abandonat facultatea, pe cei care au terminat cu o medie mica (si pe cei de la cu taxa, in paranteza fie spus) pentru ca o diploma nu ne garanteaza nicio valoare. Poate cei cu medie mare n-au excelat in facultate. Poate au copiat =))

Cei ce deleaga te trag la fund (toata lumea munceste – mai putin la sedinte: “sedinta e cel mai bun prieten al celor care deleaga =)) E ocazia lor de a-si da importanta. Insa toti cei care participa sunt tinuti de la treaba.

Angajeaza-l pe cel mai talentat la scris (tz tz tz): “Persoanele talentate la scris stiu cum sa comunice. Fac lucrurile usor de inteles. Sunt in stare sa se puna in locul altcuiva. […] Scrisul e moneda actuala de schimb pentru ideile stralucite” (amin)

Pentru angajatori: testeaza-ti angajatii pentru ca interviurile au limitele lor. Unii vorbesc ca niste profesionisti, dar nu lucreaza la fel. Trebuie sa evaluezi munca pe care o pot face acum, nu munca pe care spun ca au facut-o in trecut (asta imi aminteste de certtificatele obtinute la o anumite limba straina si valabile…pe viata J)) valabile da, chiar daca tu nu mai vorbesti limba respectiva, ani, zeci de ani). Revenind, cea mai buna metoda e sa-I vezi lucrand efectiv. Angajeaza-I pentru un proiect mic, chiar daca e vorba de 20 sau 40 ore. Cei vedea cum iau decizii. Vei vedea daca va intelegeti. Vei vedea ce intrebari pun. Vei avea ocazia sa-I judeci dup ace fac, nu dup ace spun. […] Aceste companii si-au dat seama ca, odata ajuns intr-un mediu de lucru real, adevarul iese la iveala. Sa vezi un portofoliu, sa citesti un CV sau sa iei un interviu e una. Sa lucrezi intr-adevar cu cineva e cu totul altceva.”

Despre cum sa-ti ceri scuze o sa revin cu un alt post (sa stiti ca multi habar n-au si e grav)

Cultura este produsul secundar al unui comportament consecvent (cultura nu se creeaza, pur si simplu apare). Daca iti incurajezi angajatii sa impartaseasca informatii, acest lucru va face parte din cultra companiei. Daca tratezi clientii correct, cultura ta va fi una de tratament corect. Cultura nu tine de masa de foosball sau de exercitiile de incredere. Nu tine de politica. Nici de petrecerea din Bamboo de Craciun organizata de companie. Si nu are legatura nici cu sloganul. Cultura tine de fapte, nu de vorbe.

Vorbeste firesc (Oare de ce toti oamenii de afaceri se chinuie sa vorbeasca pompos? Good point =)) Companiile iti vorbesc de sus, nu ti se adreseaza. Aceasta masca de professionalism e ridicola.  Cred ca, folosing un limbaj pompos, vor parea mai puternici si mai “profesionisti”. Insa nu fac decat sa fie caraghiosi. Punct.

 

2 gânduri despre „REWORK de Jason Fried si David Heinemeier Hansson, o carte care poate fi ignorata dar pe propria raspundere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s