The book „The Secret”

I have seen the movie „The Secret” long time ago. Now I read also the book. Here are some main ideas:

You attract what you think the most

Yout thought become things

The law of attraction is a law of nature. If it is impersonal and it does not see good things or bad things it is receiving your thoughts and reflecting back to you those thoughts as your life expericence.

Calling things into experience

Because you are always thinking, you are always creating.

Your thoughts are seeds.

You attract to you the predominant thoughts that you’re holding in your awareness, whether those thoughts are conscious or unconscious.

Meditation quiets your mind, helps you control your thoughts, and revitalizes your body.

To become aware of your thoughts, you can also set the intention.

Your thoughts cause your feelings.

You have the power to change anything, because your feelings you have the power to change anything, because you are the one who chooses your thoughts and you are the one who feels your feelings.

Churchill: „You create your own universe as you go along” 

Emotions are valuable tools that instantly tell us what we are thinking.

If you are rushing or hurrying *I always am*, know that these thoughts are actions are based in fear (fear of being late) and you are „fixing up” bad things ahead of you. As you continue to rush, you will attract one bad thing after another into your path. In addition to that, the law of attraction is „fixing up” more future circustmances that will cause you to rush and hurry. You must stop and move yourself off that frequency.

  • The Creative Process helps you create what you want in 3 simple steps: ask, believe, and receive.
  • Asking the Universe for what you want is your opportunity to get clear about what you want. As you get clear in your mind, you have asked.
  • Believing involves acting, speaking, and thinking as though you have already received what you’ve asked for. When you emit the frequency of having received it, the law of attraction moves people, events, and circumstances for you to receive.
  • Receiving involves feeling the way you feel once your desire has manifested. Feeling good now puts you on the frecquency of what you want.
  • Create your day in advance by thinking the way you want it to go, and you will create your life intentionally.

It is impossible to bring more into your life if you are feeling ungrateful about what you have. Why? Because the thoughts and feelings you emit as you feel ungrateful are all negative emotions. Whether is resentment, jealousy, dissatisfaction, or feelings of „not enough”, those feelings cannot bring you what you want.

Einstein: „Imagination is everything. It is the preview of life’s coming attractions” 

Jack Canfield: Decide what you want. Believe you can have it. Believe you deserve it and believe it’s possible for you. And then close your eyes every day for several minutes, and visualize having what you already want, feeling the feelings of already having it. Come out of that and focus on what you’re grateful for already, and really enjoy it. Then go into your day and release it to the Universe and trust that the Universe will figure out how to manifest it.

  • To use the law of attraction to your advantage, make it a habitual way of being, not just a one-time event.

Bob Proctor: Disease cannot live in a body that’s in healthy emotional state. Your body is casting off millions of cells every second and it’s also creating millions of new cells at the same time. This reminds me of the principles of the new germanic medicine.

Dr. John Hagelin: Happier thoughts lead to essentially a happier biochemistry. A happier, healthier body. Negative thoughts and stress have been shown to seriously degrade the body and the fucntioning of the brain, because it’s our thoughts and emotions that are continuously reassembling, reorganizing, re-creating our body.

Jung: „What you resist persist” (resistance to anything is like trying to change the outside pictures after they have been transmitted. It’s a futile pursuit. You have to go within and emit a new signal with your thoughts and feelngs to create the new pictures).

Jack Canfield: It’s ok to notice what you don’t eant, because it gives you contrast to say, „This is what I do want”. But the fact is, the more you talk about what you don’t want, or talk about how bad it is, read about that all the time, and then say how terrible it is – well, you’re creating more of that.

  • You cannot help the world by focusing on the negative things. As you focus on the world’s negative events, you not only add to them, but you also bring more negative things into your own life.
  • Instead of focusing on the world’s problems, give your attention and energy to trust, love, abundance, education, and peace.

You are energy and energy cannot be created or destroyed. Energy just changes form.

You cannot imagine not being because this it’s impossible. You are eternal energy. Quantum mechanic and quantum cosmology confirms it. We are all creators of our own desinity and the creators of the Universal destiny. So there’s no limit to human potential.

Every possibility already exists. All knowledge, all discoveries, and all inventions of the future, are in the Universal mind as possibilities, waiting for the human mind to draw from the Universal Mind, whether the person consciously knew that or not.

How to draw from it? You do it through your awareness of it, and by using your wondefrul imagination.

„Divine Mind is the one and only reality” (Chales Fillmore)

You will understand why your negative thoughts about someone else will return harm only you. We are One! Think about every negative emotion there is and you will discover that every one of them is based on fear. They come from thoughts of separation and from seeing yourself as separate from another.

You have to get competition out of your mind and become a creative mind.  When you compete, ypu never win , even if you think you won. By the law of attraction, as you compete, you will attract many people and circumstances to compete against you in every single aspect of your life, and in the end you will lose. We are all One, and so when you compete, you compete against you.

James Ray: Every tradition has told you that you were created in the image and likeness of the creative source. That means that you have God potential and power to create your world, and you are.

Henry Ford: „Whether you think you can ot think you can’t, either way you are right”

  • A shortcut to manifesting your desires is to see what you want as absolute fact.
Anunțuri

How to read a book you don’t want to read

Pentru că încet dar sigur se apropie sesiunea, unii au licenţe, alţii au dizertaţii sau chiar lucrări de doctorat şi încă mai au  o grămadă de citit, am dat peste acest post pe siteul hyperliteratura.ro, care sper să le fie de folos. Am inserat video-ul pentru că îmi place mult. Constat că pe vimeo sunt chestii puţine dar de calitate în timp ce pe youtube sunt multe. Şi pentru că tocmai vorbeam cu o prietenă, dude, here you go a great tip 😉

Cum văd liliecii?

De Paşti am mers în parcul Buila-Vânturariţa, la Schitul Pătrunsa şi ne-am perindat printre altele (revin) şi prin Peştera Liliecilor.

Aţi ghicit. Post despre lilieci 😀

Câteva poze cu nişte creaturi înspăimântătoare. Am aflat de la colegul Bogdan că în Cluj o doamnă a depus plângere la primărie şi la pompieri că are lilieci în pivniţă şi nu poate intra pentru că i-e frică. Hmm, cam horror.  Nici mie nu-mi plac liliecii. Mi se par dizgraţioşi din cale afară ca să nu zic altfel, dar ce-i interesant despre ei e că ei văd, nu-s orbi.

Photos by Ştefan

Citeam în A doua carte a ignoranţei de John Lloyd şi John Mitchinson că din cele circa 1100 de specii de lilieci existente în lume, niciuna nu este lipsită de vedere, mulţi din ei văzând foarte bine şi ideea că liliecii nu au nevoie de ochi pentru că se orientează exclusiv prin ecolocaţie  – sau sonar – e absurdă. Liliecii au ochi mari (cei frugivori) cu ajutorul cărora se orientează şi îşi găsesc hrana – fructe. Ecolocaţia nu e foarte utilă în localizarea unui tip de hrană care nu se mişcă. Pentru găsirea fructelor, aceşti lilieci se folosesc de dezvoltatul lor simţ olfactiv.

Liliacul-vampir (Desmodus rotundus) e singurul care se hrăneşte cu sângele mamiferelor. Nu numai că nu e orb, dar poate vedea o vacă de la 120 de metri distanţă, pe un întuneric total, în toiul nopţii.

Chiar şi microliliecii – care se hrănesc cu insecte şi folosesc sonarul pentru a se orienta – îşi folosesc ochii (mult mai mici) pentru a evita obstacolele, a zări obiectele şi a-şi da seama la ce înălţime zboară. Şi ei au o bună vedere nocturnă.  Fiindcă sunt animale active noaptea, văd în alb şi negru. în timp ce liliecii frugivori percep culorile pentru că sunt activi ziua.

Am mai citit că unii oameni, mai precis populaţia Chamorro din Guam fierbe liliecii frugivori uriaşi, numiţi şi „vulipi zburătoare”, în lapte de cocos şi îi mănâncă în întregime, cu tot cu aripi, blană, etc.  Obieciul poate explica de c emulţi membrii ai acestei populaţii suferă de o boală foarte rară şi teribilă afecţiune neurologică, demenţa Parkinson-maladia Lou Gehrig.

Liliecii se hrănesc cu cicadacee toxice, iar neurotoxinele din plante (aromatizate cu cocos) ajung în organismul nefericiţilor oameni.

Ce păţeşti dacă îţi sugi creioanele?

Acest post are legătură cu un creion mecanic deştept pe care l-am câştigat recent de la Designist.ro (site/facebook) în concubinaj artistic reuşit cu Librăria Cărtureşti (site/facebook) şi cărora le mulţumesc. Premiul meu va merge la Joan, că el desenează, crează albume (old school style dar fain) even if he’s already gone digital. I-l înmânez personal, când ne-om mai întâlni (Anca, asta e o surpriză, sau nu, cum vrei tu).

Se poate comanda şi online. Despre Shorty (atenţie, descriere comercială :D):

Shorty is more than just a highly attractive mechanical pencil. It is also practical. Thanks to its 3 mm thick, soft graphite lead it can write on almost all materials, including wood, metal, paper, plastic, glass (using a red lead) or x-rays (using a white lead). It never ends sharpening. The leads simply taper themselves in use. To release or replace the lead, depress the clip. 

Guarantee: Shorty is made to such a high standard that all parts are unconditionally guaranteed and will be replaced if not up to specification – provided there has been no misuse.

Made in Germany (deci da, calitate nemţească 😉 )

Postul are legătură şi cu un obicei vechi de-al meu, de când eram mică: să rod creioanele, da şi să le sug (no porn here). De fapt nu doar creioanele. Nenoroceam şi pixurile la capete, le scoteam mina şi chiar şi capătul minei şi mă umpleam toată de pastă. Mi se părea ceva grozav, uite am mai desfăcut un pix! – ai mei îşi puneam mâinile în cap.

Am avut creioane din astea când eram mică şi tot apăsam la capăt până se crăcăna orificiul de unde ieşea mina pe care o împingeam la loc sau pe care o mai şi scăpam, aveam şi mină de rezervă într-o cutiuţă albastră, scriam apăsat cu ele şi pe caiete făceam mereu porci. Nu am fost ceea ce se poate numi un copil cuminte. Nu regret nimic.

Şi acum, despre creioane. Ca să răspundem la întrebarea din titlu, am luat „Cartea ignoranţei” de John Lloyd şi John Michinson unde zice „Nimic rău, cu excepţia faptului că ţi se va spune să nu mai faci asta” (doooh!).

Creioanele nu conţin şi nu au conţinut niciodată plumb. Conţin grafit, una din cele şase forme de carbon, care nu este toxic. Chiar şi vopseaua creioanelor nu mai are plumb în compoziţie.  Confuzia se datorează faptului că  mai bine de 2000 de ani, oamenii au folosit pentru scrierea pe papirus şi hârtie plumbul ascuţit la capete.

Singurul minereu de grafit solid, pur, a fost descoperit din întâmplare, în Borrowdale, Cumbria, în 1564. Minereu era protejat prin legi stricte, era  apărat de gîrzi înarmate şi expoatat doar şase săptămâni pe an.

Aşa-zisul „plumb negru” pe care îl producea grafitul era tăiat în bucăţi subţiri, sub forma unor beţişoare pătrate, acestea fiind primele creioane. Creioanele englezeşti au fost adoptate rapid în întreaga Europă. Prima atestare a folosirii creioanelor se datorează naturalistului elveţian Konrad Gessner din 1565.

Henry David Thoreau, autorul cărţii Walden, este primul american care a reuşit să ardă grafitul cu argila, creând astfel o „mină” de creion, dar adevăratul succes comercial a survenit în 1827, când Joseph Dixon din Salem, Massachusetts, a introdus pe piaţă o maşinărie care producea în masă creioane pătrate din grafit – 132 de creioane pe minut.

Când a murit în 1869, societatea Joseph Dixon Crucible Company era lider mondial pe piaţă, producând 86.000 de creioane rotunde pe zi. Astăzi, compania Dixon Tichonderoga este în continuare una din cele mai mari companii din lume producătoare de creioane.

Roald Dahl şi-a scris toate cărţile cu un creion galben, marca Dixon Ticonderoga. Istoria creioanelor galbene începe în 1890, când Joseph Hardmuth a realizat primul creion de acest gen în fabrica lui din Praga, punându-i numele celebrului diamant galben al reginei Victoria, Koh-i-Noor. Alţi producători au urmat exemplul. În America de Nord, 75% din creioanele vândute sunt galbene.

Un creio obişnuit poate fi ascuţit de 17 ori şi poate să scrie 45.000 de cuvinte sau un şir continuu lung de 56 km.

Guma de şters aşezată la capătul creionului este fixată de un dispozitiv care se numeşte ferrule (inel, verigă). Licenţa pentru fabricarea acestui produs a fost acordată prima oară în 1858, dar nu a fost bine primit în şcoli deoarece profesorii considerau că încuraja lenea.  Guma (rubber) de la capătul creioanelor este fabricată de fapt din ulei vegetal, conţinând o cantitate mică de cauciuc.”

„Chiar şi cel mai simplu, mai nesemnificativ şi mai banal dintre obiecte se poate dovedi – în felul său unic – la fel de complex şi de măreţ ca o navă spaţialp sau ca un pod suspendat” (Henry Petroski).

Acestea fiind spuse, voi mai folosiţi creioane? Şi dacă da, cum? Le sugeţi sau scrieţi, desenaţi cu ele? 😀

Carte recomandată extratereștrilor care ilustrează civilizația umană de la Elefant.ro

Acest post întâi ca exerciţiu de imaginaţie şi apoi ca participare în campania organizată de blogalinitiative.ro şi elefant.ro dacă tot îmi doresc iPad2.  Câteva cuvinte despre Elefant.ro: cea mai mare librărie online din România, a lansat în premieră „Comanda cu un click”, cea mai rapidă şi mai simplă modalitate de comandă cunoscută în comerţul online. Am aflat lucrul ăsta de pe grupul de ecommerce de pe facebook. De la elefant.ro am mai primit o carte despre care am scris şi mi-s dragi, de ce să nu recunosc?!

Ca să răspund la întrebare, precizez că ea are un caracter foarte ipotetic, răspunsul meu fiind o posibilitate (din cele multe) (interpretabilă) prin care cred că o carte poate ilustra cel mai bine esenţa umanităţii sau civilizaţia umană.

În lipsa unui limbaj comun, nu ştiu ce-ar pricepe extraterestrul Bing (mai ales dacă extraterestrul nu ar fi apropiat de natura mea – ar exista deci sub altă formă – nu s-a specificat sub care). De fapt, ca să fiu o bună comunicatoare trebuie să mă gândesc şi la mintea destinatarului (extraterestrul) şi să-i provoc o anumită stare mentală conectată cu starea mea mentală prin care îi exformez (de la exformaţie = informaţie eliminată care se referă mai degrabă la activitatea pe care o desfăşurăm înainte de a spune ceea ce vrem să spunem şi care cuprinde atât ceea ce nu spunem de fapt, dar avem totuşi în minte înainte, sau în timp ce spunem ceva) diverse.

Dar, făcând un exerciţiu de imaginaţie,  versiunea de extraterestru nu e atât de importantă. Mai importantă îmi pare ideea conform căreia întrebarea umană vizează cum aş descrie eu civilizaţia decât aşa cum şi-ar putea-o închipui extraterestrul. Adică extratereştrii sunt irelevanţi pentru răspunsul oferit şi ideea de a descrie civilizaţia umană unei fiinţe complet necunoscute e asemănătoare cu întrebările adresate unui calculator de la care aştepti răspunsul corect.

Chiar şi aşa, să încep cu începutul, de la bazele chimice ale vieţii pe Terra, viaţă care depinde de replicarea moleculelor de carbon şi de autoorganizarea în colonii. De fapt, formele de viaţă pe Pământ sunt comunităţi de molecule de carbon fiecare aflată în propria celulă de susţinere. Celulele s-au dezvoltat de-a lungul miliardelor de ani ajungând să poată fi categorisite în  forme principale: plantele, incapabile de mişcare şi care îşi obţin resursele şi animalele, care se pot deplasa dar care trebuie să îşi caute hrana într-un mod activ. Majoritatea animalelor au la un capăt un cap ce conţine creierul, care le controlează mişcarea, un trup în care se află organele necesare supravieţuirii şi de obicei, nişte apendice care le permit să se deplaseze.

Oamenii sunt şi ei tot animale, dar mai complexe, care s-au dezvoltat cu cel mult 150.000 de ani în urmă. La oameni altfel stă treaba. Ei au un cap şi patru membre ca majoritatea animalelor dar spre deosebire de majoritatea dintre ele, oamenii au o poziţie verticală. Oamenii sunt unici, ei domină planeta şi o manipulează mediul după bunul lor plac. Oamenii sunt înzestraţi cu un creier complex (vezi ce zice şi Seth Godin despre creier). Ei pot comunica prin intermediul limbajului şi ei pot transcende lumea fizică prin conştiinţă, imaginaţie şi multe alte moduri. Pentru oameni viaţa înseamnă mai mult decât supravieţuirea, înseamnă să îi confere acesteia un sens, oamenii sunt animale sociale care creează lucruri, care au diverse curiozităţi, nevoi de bază, dorinţe nemărginite, speranţe şi temeri. Oamenii sunt buni sau răi, egoişti, iubitori sau dispreţuitori. Omul e o aventură, de la apariţia sa şi până la moarte, nu e egal sau inegal cu altul, ci unic în felul său. Despre tehnologie, informaţie, exformaţie (eliminarea informaţiilor cu adevărat valoroase) îi las pe alţii să îi explice extraterestrului Bing sau despre maşinării, ramuri ale ştiinţei, spiritualitate invenţii, teorii şi concepte. Ca şi în cazul banilor şi al bogăţiei, nu avem nevoie de prea mulţi pentru că oricum vrem să scăpăm de ei 😀

Cartea pe care o recomand e: Iluzia Utilizatorului de Tor Neorrentranders.

Cartea o puteţi achiziţiona de peElefant.ro.  Oferta Elefant.ro cuprinde peste 40.000 de cărţi, eBooks, muzică, filme, eReadere şi tablete. În prezent, cumpărătorii pot citi înainte de achiziţie primele 20 de pagini din peste 5.000 de cărţi, iar conceptul va fi extins şi la nivelul ofertei de muzică şi film achiziţionate online. Pe Elefant.ro comenzile sunt livrate în 24 de ore în orice loc din ţarăşi în 3 ore în Bucureşti, prin serviciile oferite de Fan Curier.

Mai multe detalii despre participarea la campanie citiţi aici.


Sunt în toate minţile, dar nu mi-am revenit încă

Nu-i nimic grav 🙂 Ieri s-au împlinit 101 ani de la naşterea lui Emil Cioran şi m-am gândit să dedic pe această cale un post pe care îl aveam ca draft (despre culmile disperării).

„Pe culmile disperării” inventariază o tablă de materii, materii care se identifică cu temele şi subtemele filosofiei cioraniene, de pildă: a nu mai putea trăi, pasiunea absurdului, sentimentul sfârşelii şi al agoniei, grotesc şi disperare, presentimentul nebuniei, despre moarte. Cioran vorbeşte despre nebunie, despre faptul că totul n-are nicio importanţă, adoptă o atitudine nihilistă, dar profunde de dezgust în faţa existenţei umane, în faţa unei lumi în care nu se rezolvă nimic, unde domneşte o insatisfacţie totală, contradicţii şi inconsecvenţe. Toată acestă tablă de materii se organizează în jurul unui concept esenţial: singurătatea, din care derivă, sau în jurul cărora se organizeză celelalte.

Lirismul suferinţei e de fapt suferinţa adevărată care izvorăşte din boală. Acest lirism îşi are originea în determinatele exterioare, care dispărând implicit, dispare şi corespondentul din interior. Pentru ca acesta să fie autentc, e nevoie de un grăunte de nebunie interioară. Aceasta reprezintă paroxismul lirismului.

Singurătatea e corelată apoi cu sentimentul morţii, cu acel „a nu mai putea trăi”, cu acea intensitate care trosneşte în interiorul nostru de câte ori simţim echilibrul pe care nu-l putem stăpâni, acesta fiind ca o explozie.

Vorbind despre inexistenţa argumentelor pentru a trăi, Cioran trateză tema absurdului cauzelor, efectelor, consideraţiilor morale pe care pretindem a le pune la baza vieţii noastre. În lumea disperării, spune Cioran, „pasiunea absurdului este singura care mai aruncă o lumină demonică în haos. Când toate idealurile curente: moral, estetic, religios, social, etc nu mai pot direcţiona viaţa spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva nu poate lua o consistenţă, dar, care prin ficţiunea lui poate să stimuleze o iluzie de viaţă”.

O altă idee corelată cu suferinţa e starea de singurătate interioară, în care nimic din afară nu poate ajuta, o singurătate care vizează o suspendare dureroasă a omului în viaţă. Cioran aminteşte de agonie, pe care o defineţte ca fiind linia de demarcaţie ce desparte viaţa de moarte, ultima reprezentând un sentiment pervers, un sentiment care se abandonează neantului.

Ideea de moarte trimite la o aruncare în neant, o aruncare în care pierzi totul, spre deosebire de starea de nebunie în care pierzi doar ceea ce ai specific, ceea ce te individualizează în univers, perspectiva ta particulară şi o anumită orientare a conştiinţei. Moartea nu e, după cum spune Cioran, ceva ontologic diferit de viaţă, deoarece moartea, ca realitate autonomă de viaţă nu există.

Diferenţiind oamenii normali, sănătoşi şi mediocrii de cei care nu au o experienţă a agoniei şi o experienţă a morţii, filosoful susţine că aceştia vieţuiesc ca şi cum viaţa ar avea un caracter definitiv şi tocmai de aceea ei consideră moartea ca venind dinafară, nu dintr-o finalitate lăuntrică a firii. Desigur că ne place să trăm cu iluzii care ne îmbolnăvesc. Numai iluziile ne aduc moarte, dar fără ele n-am mai fi.

Reluarea imanenţei morţii în viaţă se realizează în genere prin boală şi stări depresive. Care ar fi misiunea morţii în lume, se întreabă Cioran? Răspunsul ar fi următorul: să arate cât de iluzoriu e sentimentul eternităţii vieţii şi cât de fragilă e iluzia unui definitivat şi a unei împliniri a vieţii. Căci în boală, moartea este totdeauna prezentă în viaţă.

Stările cu adevărat maladive se leagă de realităţile metafizice pe care un om normal şi sănătos nu le poate înţelege niciodată.  Altă întrebare esenţială ar fi: „Cum se poate ca într-o vitalitate mare să apară frica de moarte sau cel puţin problema morţii? Răspunsul se datorează marilor posibilităţi de înţelegere esenţiale închise în structura stărilor depresive. Cioran vorbeşte de un fel de proiecţie a stărilor interoare asupra lumii exterioare, un soi de corespondenţă între planul subiectiv şi planul obiectiv, de obiectiv văzut ca şi cadru asupra căruia se proiecează stările sufleteşti.

Închei citându-l pe Cioran într-o manieră dezolantă şi melancolică: „N-ar fi mai bine să-mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea mării, în cea mai deplină singurătate? Dar n-am plâns niciodată, fiindcă lacrimile s-au transformat în gânduri”.

Sirop de ghimbir şi alte bunătăţi bio

Că mi-am ieşit din mână cu gătitul, asta nu e o noutate dar să vă spun ce-am mai preparat în ultima vreme: sirop de ghimbir cu mânuşiţele mele. Mă rog, el e acum în frigider, pe punctul de a deveni sirop. Momentan e ghimbir şi miere (sirop în potenţialitate şi în actualitate cam peste vreo 13 zile).

Am luat din Kaufland o rădăcină de ghimbir, am curăţat-o de coajă, am spălat ghimbirul şi l-am ras pe răzătoare. Am pus ghimbirul ras într-un castron mai adânc şi ghimbirul l-am acoperit cu miere. Ei, toată compoziţia asta se lasă la rece (eu l-am pus în frigider) cam 2 săptămâni, la macerat cică. Dupa 2 săptămâni se scoate frumos, se strecoară şi voila, siropul de ghimbir. O să îl pot folosi aşa, câte o linguriţă, în ceai dar şi mai bine, cîte un pic, în limonada home-made.

Reţeta asta am aflat-o de la Alina, la munte. Povestind noi despre prăjitura cu ghimbir, nuci şi morcovi, am ajuns şi la sirop. Nu de alta, dar vine căldura, mi-am amintit de limonadă, de terase, de stat la soare (sau la umbră) şi de lăfăit sau zăcut.

Postul a fost inspirat de al lui Dobro, dar revin cu mai multe descoperiri naturale acum că am revenit pe blog.  Pfiuu, mi-a fost foarte  dor să scriu aici 🙂

Între timp aştept să sune cei de la Gimmy Bio să mă uimească cu preţul la sucul de goji, acasă mă mai maschez cu argilă şi miere, când am timp mai trec pe la Datina şi cât de curând o să dau o fugă până în Mănăştur la Kzarinne după nişte produse (uleiuri pentru uz cosmetic, mostly)