Astrogramă personală

Nu mai ştiu unde l-am găsit aşa că, ghilimele: „Relationship means adjustment, it is giving. You give what you can to the other person and wait for them to give back to you. If you are demanding from the others, the relationship is not going to last long. Demand destroys the love. Demand and blame destroys relationships. So, you should only know how to praise others and uplift a situation instead of blaming, finding fault. Uplift the other, this should be your commitment . Then you are the right person for anybody, and everybody will love you when you don’t hurt them intentionally….Secondly you must be open to correction and changes and 3rd, have the patience to listen to criticism. Fourth, you know the other persons’ point of view, or where the shoe pinches, You should see the other person beyond their words and their actions.”

Se potriveşte cu un poem fain, de pe celălalt blog şi cu depresia mea lunară:

Nici să mângâi nu mai sunt în stare, –
natura a devenit atât de străină şi de ghimpoasă
că numai gura mi-a rămas
pentru surâs.

(Nichita Stănescu – „Imediat”)

Am aflat curând din astrograma personală (fără detalii de la cine, ce, cum, când, cât, de ce), cu intereptări de poziţii ale planetelor, noduri, case, linii, conjuncţii, opoziţii etc că am aşa: zodia Săgetător (aia o ştiam deja), ascendentul în Balanţă şi descendentul în Berbec. Că sunt o persoană rece (ce dacă-s semn de foc?şi că asta percep ceilalţi în mine, persoana, nu prietena, nu iubita) pentru că în imediata vecinătate e Soarele şi Saturn, puternică şi activă (uneori impulsivă, repezită) care trebuie să-şi folosească înţelepciunea în administrarea banilor (de care nu o să duc lipsă că mă pricep să-i fac) şi a timpului şi care trebuie să deosebească întodeauna cantitatea de calitate (mai bine mai puţin şi bun decât mult şi prost – să nu mă lăcomesc, să ştiu cât îmi este necesar) şi care e capabilă să o ia de la început în absolut orice (un fel de pasăre Phoenix care renaşte din propria-i cenuşă). Înţelepciunea mea nu funcţionează în iubire (probabil aici nu-mi pun problema adevărului), când mă manifest ca femeie  şi cică asta o s-o dobândesc în cuplu dar până acolo mai am de şlefuit la personalitate şi la viaţa spirituală.

Ascendentul în Balanţă: preocuparea pentru frumos (I work with flowers), trebuie să fiu diplomată, să învăţ relaţionarea cu ceilalţi, o să am o viaţă uşoară, un drum de zbor 🙂

Alte cele: cică o să mă mărit din dragoste (da, da,  numai că eu am zis că n-o să mă mărit niciodată), ca femeie şi ca mamă cerinţa e să nu-mi ignor niciodată transformările interioare care îmi vin, să nu uit de aspectul magic al vieţii (Einstein: „Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic„), să mă iubesc pe mine ca să îi pot iubi pe alţii (îmi plac bărbaţii cu trăsături de berbec, asta zice astrograma: bărbaţi energici, activi, puternici, focoşi, asemeni mie, numai că focul se stinge cam repede şi iubirile nu durează foarte mult aşa încât mă refugiez în străfundurile fiinţei unde-s mai greu de găsit – cine să mă caute fix acolo?), să iubesc banii dar cu măsură. Se pare că stau bine cu percepţiile, inspiraţia şi mentalul superior şi nonconformismul şi de multe ori spun lucruri neaşteptate.

La comportamentul meu sexual sunt nişte răsturnări de situaţii, frământări şi interpretări pe dos. Poate n-am avut un comportament sexual „corect” nici în alte vieţi. Trecând rapid peste sex şi revenind la suflet, să nu ignor nicio transformare (am mai zis dar mă repet că-mi place). Surpriză: felul meu de a iubi e de tip scorpion (cine ar fi zis?) adică mai introvertit, mai misterios.

Mijloacele mele de ascensiune în carieră ţin de organizarea timpului, de câştigatul banilor (la care se pare că mă pricep numai că la administrat vai şi amar) şi de inspiraţie. Interesant.

Cea mai importantă relaţie e cu mine însămi. Aici se impun respectarea câtorva cerinţe (ex: să învăţ să primesc minciunile într-un mod mai tolerant pentru că eu simt minciuna şi e foarte deranjant dar cu umorul meu înţepător pot da replica „diplomatic”). Ca femeie ar trebui să am un comportament de Taur. Numai că aici sunt nişte contradicţii (taurii-s leneşi, greoi, io-s activă, energică, taurii au tendinţa de a se îngăşa în timp – bleax, probabil trebe să găsesc echilibrul).

Cel mai bine îmi încarc bateriile în singurătate (pe asta o ştiam).

Cam atât. Nu-mi rămâne decât să confirm sau să infirm de-a lungul vieţii aceste previziuni luate mai în glumă, mai în serios.

Anunțuri

Două din atributele diferenţiatoare ale prezervativelor Masculan

Nu-s foarte mare fană de-a prezervativelor Masculan (consumator în sensul de utilizare, nu de a le mânca şi asta îmi aduce aminte de un banc cu francezii şi prezervativele) dar nici nu le detest mai ales datorită unui atribut diferenţiator pe care l-am descoperit şi eu în urmă cu ceva timp. Până la sfârşitul postului am mai scris unul, deci sunt două. Acum bancul:

„Un roman, ajuns in Franta, isi ia ‘petit dejuner’-ul (cafea, croissant, paine, unt si marmelada) cand un francez, mestecandu-si nelipsita sa guma, se aseaza langa el.
Romanul il ignora in mod vadit, dar in ciuda acestui lucru, francezul il apostrofeaza:
– Voi painea o mancati toata?
Romanul raspunde, prost dispus:
– Evident.
Francezul facand un balon cu guma:
– Noi nu. In Franta mancam doar miezul. Coaja o adunam intr-un tomberon, o reciclam, o transformam in croissant si o vindem in Romania!, continua francezul cu o strambatura insolenta.
Romanul pastreaza tacerea.
Francezul insista:
– Voi puneti marmelada pe paine?
Romanul:
– Evident.
Francezul, intorcand guma intre dinti si ranjind, zice:
– Noi nu. In Franta, la micul dejun, noi mancam fructe proaspete, dar punem toate cojile si ramasitele intr-un tomberon, le reciclam, facem marmelada si o vindem in Romania…
Atunci, romanul intreaba:
– Voi francezii faceti sex?
– Bine-nteles! raspunde francezul cu un zambet imens.
– Si ce faceti cu prezervativele folosite? continua sa intrebe romanul.
La care francezul raspunde ranjind:
– Le aruncam, bine-nteles.
– Noi nu; conchide romanul, in Romania, le strangem într-un tomberon, le reciclam, le transformam in guma de mestecat si o vindem in Franta…”

Atributul diferenţiator despre care e vorba, la vremea aia, cum mă gândeam eu, ar fi fost ceva care să fi făcut minuni, să te fi înălţat pe cele mai cele culmi, ceva miraculos, o calitate unică. Dar nu. Observând că-n loc de Durex (îmi place pagina lor de Facebook, au nişte poze mişto) lua tot Masculan (aici e şi pagina lor de Facebook)  zic ia să întreb că doar ce are. Şi zic: „Ce iei tot din astea? Au ceva special? Durex ce are dacă iei?”, la care zice „astea îs mai ieftine”. Ahh, dooooh! Mi se aprinde beculeţul dar evident că mi se şi stinge tot atunci. Ah, zic, da, păi să ne-o tragem economic, atunci! Analizând, la rece, răspunsul, cred că ieftin se potriveşte pentru cheap sex.

Azi, de curiozitate, am luat pachetul mic din vistieria unde am constatat că am şi un pachet mare care văd că n-a expirat (mai e valabil până în martie 2015)  şi am citit instrucţiunile de folosire sperând să aflu ceva nou. Când colo, doar m-am amuzat şi mi-am adus aminte de lecţia cu diri, din clasa a XII-a de Educaţie sexuală (la ora aia îi ziceam Bebe sexologu’ la ora respectivă)  şi mai ales de momentul hai să-i spunem XXX: rularea unui prezervativ pe biip (toţi eram roşii la faţă şi vai, oare cine să încerce? Hai să vedem cine vrea. Nu, n-am vrut io. Crecă până la urmă diriga ne-a arătat ce şi cum, dar nu mai reţin exact, decorând momentul cu multe râsete şi ironii. Tot de la ea ştiu şi termenul de „caise”

Ei, dacă vă uitaţi mai atent la poza second-hand o să mai „vedeţi” o calitate: calitatea nemţească. Iacă. Două calităţi!

Pe instrucţiuni mai scrie că prezervativul se foloseşte o singură dată. Ei, dacă s-ar folosi şi de mai multe ori, ar fi deja 3 calităţi! :))) Dar precizarea că numai o dată este foarte importantă, recunosc, apropo de banc. Condoms industry, hmm, that must be interesting to work in!

Dacă tot suntem la capitolul prezervative, întotdeauna am crezut c-ar merge foarte bine livrate împreună cu flori, dar cine să mă bage în seamă? Tot cu ele îmi imaginez diverse scene gen să-ţi cadă din poşetă în cel mai nepotrivit moment când e multă lume în jur. Nu o cutie. Ci mai multe.

Să vă întreb voi de care folosiţi? Parcă mai bine nu :))) Un răspuns de luat în calcul mai poate fi: centura de castitate.

Apropo, din nou de prezervative, crd că ştiti de Louis Vuitton condoms (vă daţi seama câtă bogăţie şi ….ştaif?) şi Coco Chanel Condoms (habar n-am cine a imitat pe cine, nu prea contează acum).

Şi nu în ultimul rând, ce caută lumea pe google:

Despre frumuseţea uitată a vieţii

Mergâng azi spre Qui One Quint la seara de iluzionism, m-am oprit 30 de minute pe la Diverta. Am luat o carte de Andrei Pleşu la răsfoit: „Despre frumuseţea uitată a vieţii”. Am vrut s-o cumpăr dar nu-mi mai încăpea în geantă. Şi acum, #launvin, scriu ce-am mai aflat, ajutată de notiţele din telefon.

Subtitluri din carte:

Despre lucrurile cu adevărat importante

„Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante, e să ţii mereu deschisă întrebarea cu privire la ele, adică să fii mereu atent la raportul dintre lucrurile, împrejurările şi fiinţele cu care ai de-a face, să deosebeşti între esenţial şi secund, între traiectoria destinală şi accidentul colateral”. E un exerciţiu de discernământ. „Lucrurile cu adevărat importante sunt cele care pun, în jurul satisfacţiei zilnice, un halou de nelinişte”.

Despre tipurile de (pe)trecere a vieţii

A: Subzistenţa -nu reflectezi la rostul vieţii

B. Consumul – te bucuri, te distrezi

C. Aşteptarea de sine – ai vrea să fii altfel, simţi că eşti altfel, ai nişte aşteptări de la tine (în ce domeniu?)

D. Pragmatismul

E. Căutarea de sine şi construcţia interioară

F. Cercetarea şi reflexivitatea – vorba lui Alexandru Dragomir „Nu vreau să mor prost” – de parcă ai vreo garanţie

G. Dedicaţia – te realizezi slujind: o familie, o întreprindere, o utopie

Şi un ultim cuvânt despre entuziasm şi lehamite (parcă): „Trebuie să reîncepem de la buna îndărătnicie a responsabilităţii individuale, de la onestitate privată, hărnicie, exercitarea tenace a propriilor aptitudini e mai productivă decât a te epuiza în acţiuni de masă, în activism public, în verva agitatorică”. Cred că se poate corela cu marketingul 3.0 dar despre asta mai am de citit.

Îmi place ultima frază.

Care a fost primul, oul sau găina?

Oul. Răspuns final.Aşa cum remarca geneticianul J.B.S. Haldane (1892-1964), „Întrebarea care apare cel mai des este: Cine a fost primul, oul sau găina? Simplul fapt că încă mai este adusă pe tapet dovedeşte ori că mulţi nu au aflat încă de teoria evoluţiei, ori că nu cred în ea”.

Iar dacă gândim în asemenea termeni, răspunsul pare de la sine înţeles. Păsările au evoluat din reptile, astfel că prima pasăre trebuie să fi ieşit dintr-un ou depus de o reptilă.

La fel ca multe altele, nici oul nu este atât de simplu pe cât pare. În primul rând, termenul de „ou” este utilizat cu două sensuri uşor diferite. Pentru un biolog, oul este un ovul – celula reproducătoare feminină care, atunci când este fecundată de un spermatozoid, se transformă într-un embrion.  Ovulul şi spermatozoidul sunt numiţi gameţi (din termenii greceşti gamete, „soţie”, şi gametes, „soţ”).

În oul de găină, cele două celule se contopesc dând naştere „nucelului germinal” sau blastodiscului (de la blastos, „mugur”, „lăstar” în limba greacă). În jurul lui prinde contur gălbenuşul, care oferă puiului în formare cea mai mare parte a elementelor nutritive necesare. Gălbenuşul este înconjurat de albuş, sau albumenul (din lat. albus „alb”). Şi acesta din urmă este nutritiv, însă principalul său rol este de a proteja gălbenuşul „fixat” în centrul oului cu ajutorul a două filamente răsucite, numite şaleze. (Chaleza în gr. înseamnă „bob de grindină”; cele două fire spiralate seamnănă cu un şir minuscul de perle sau bobiţe de gheaţă.) Albumenul este înconjurat de coaja oului, formată din carbonat de calciu (ămi amintesc că bunica punea în grădină, la baza legumelor coji de ou, sfărâmate, pe post de „îngrăşământ), substanţa aflată la baza scheletului şi a pastilelor pentru indigestie. Coaja este poroasă, astfel încât puiul să poată respira, iar aerul este conţinut într-o punguţă între albumen şi coajă. Toate părţile componente sunt separate între ele prin membrane şi împreună alcătuiesc un aşa-numit „ou cleidoic” – de la gr. kleidoun, care înseamnă „a închide înăuntru”. Găina „fabrică”totul pornind de la zero,  în răstimp de numai o zi.

Coaja fiind poroasă, dacă păstrăm oul timp prea îndelungat, albuşul şi gălbenuşul se usucă, absorbind aer. De aceea ouăle stricate plutesc pe apă. Pentru a afla ce culoare vor avea ouăle unei găini, uitaţi-vă la urechile ei. Găinile cu marginile urechilor albe vor face ouă albe, cele cu marginile urechilor roşii vor face ouă maronii. Culoarea ouălor (nu ouălelor) depinde de rasa găinii, neavând de-a face nicio legătură cu ceea ce mănâncă.

Vine vine primăvara, (a venit de ieri, oficial, de la echinocţiu) peste tot vedem muguri, flori dar cine a văzut şi pui ieşind din ouă? Ei, iată-i pe năzdrăvani ce drăguţi îs!  Îmi amintesc de puii pe care îi aveam la ţară pe care îi dădeam în leagăn cu Anca, leagăn prins de taica în măr, un măr mare din care făceam o risipă groaznică de mere acre, muşcând o dată şi apoi aruncându-le, sperând să nu fie toate chiar aşa de acre. Mărul ăla a fost tăiat după muulţi ani dar n-am aflat nici azi de ce. Aveam 2 pui preferaţi, un el şi o ea: Marc (negru) şi Lidia (blondă) pe care îi chemam după noi cu „csssccssscc” ca pe căţei, aşteptând să ne urmeze prin curte, când la deal, când la vale 🙂 După ce au murit 😦 i-am înmormântat cum se cuvine şi pe pământ am pus mici flori de prin grădina bunicii, iar la cap, 2 cruci confecţionate din 2 beţe de chibrituri şi legate cu o aţă. Îmi amintesc de alt eveniment nefericit, când Petruţa, o verişoară (obişnuia să cânte la coardă, pe post de microfon şi să-şi dea ochii peste cap în semn de mare importanţă) a călcat din greşeală un puişor făcându-i capul praf 😦

Aceste poze le am de la o mămică care îi explică copchilaşei care-i treaba cu ouăle şi puii, acoloşa la faţa locului, nu din cărţile de poveşti. Bine că are cum „live”, mai sănătos şi natural aşa 😀 Revenind:

În 1826, biologul estonian Karl Ernst von Baer (1792-1876) a dovedit că femeile „produc” ouă la fel ca femelele altor animale. Încă din vremea lui Aristotel,  toată lumea credea că o sămânţă masculină era „plantată” în organismul femeii, dezvoltându-se apoi în uter. (Primele observaţii ale spermei umane la microscop, efectuate de Anton von Leewenhoek [1632-1723] în 1677, au părut să confirme respectiva idee: savantul a avut impresia că distinge un homunculus – un om minuscul – în fiecare spermatozoid.) Abia în anii 1870 s-a dovedit ştiinţific că embrionul se formeză în urma contopirii ovulului cu spermatozoidul şi au mai trecut încă două decenii înainte ca biologul german August Weismann (1834-1914) să descopere că ovului şi spermatozoidul poartă, fiecare, jumătate din genele părintelui. Spermatozoidul este cea mai mică celulă din organismul uman – are doar a douăzecea parte din dimensiunile ovulului (mic dar eficient, am spune) – în vreme ce ovulul este cea mai mare. Deşi e de o mie de ori mai voluminos decât celulele obişnuite, ovulul nu este mai mare decât punctul de la sfârşitul acestei fraze.

Ca să închei cumva, informaţiile de mai sus sunt din „A doua carte a ignoranţei” de John Lloyd & John Mitchinson despre care am mai scris şi cu siguranţă voi mai scrie.

Despre pile

Am eu un principiu (foarte corect) despre pile şi deschiderea de uşi şi mă bucur că îl regăsesc pe deplin în acest video.

Ascultaţi-l şi o să vă lămuriţi.

Prin analogie ţin să spun, deşi poate că nu-i acum momentul (şi ce dacă? doar eu decid), niciodată nu o să auziţi de la mine sau să vedeţi să fac vreo recomandare de produs sau serviciu pe care deşi îl folosesc (dar altfel) eu nu aş fi dispusă să plătesc (bani) în alte condiţii. Noroc că acum e despre oameni vorba, oameni pe care să-i respecţi, dar fără încredere nu prea ai cum. Despre cei credibili, unde credibil, conform dexonline.ro  = „Care pare a fi adevărat și inspiră încredere; verosimil; plauzibil. /<lat. credibilis”

Comparatie intre cele 3 versiuni ale marketingului: 1.0, 2.0 si 3.0 si 10 crezuri ale marketingului 3.0

MARKETINGUL 1.0 MARKETINGUL 2.0 MARKETINGUL 3.0
(Marketing centrat pe produse) (Marketing orientat spre consumator) (Marketing impulsionat de valori)
Obiectivul Sa vanda produse Sa-i satisfaca si sa-i  pastreze pe clienti Sa faca lumea un loc mai bun
Factori de potentare Revolutia Industriala Tehnologia informationala Noul val in tehnologie
Felul in care firmele vad piata Cumparaturi de masa  cu trebuinte fizice Consumator mai destept,  cu minte si inima Fiinta umana deplina, cu minte, inima si suflet
Conceptia fundamentala de    marketing Dezvoltarea produsului Diferentiere Valori
Liniile directoare de marketing ale firmei Specificatia produsului Pozitionarea firmei si cea a produsului Misiunea, viziunea si valorile firmei
Propunerile valorice Functionale Functionale si emotionale Functionale, emotionale si spirituale
Interactiunea cu  consumatorii Tranzactie intre o firma si multi cumparatori Relatie individuala Colaborare intre multe firme si multi consumatori

Un tabel din cartea „Marketing 3.0”, p. 20, de Philip Kotler care rezumă foarte bine ideile esenţiale ale fiecărui tip de marketing.

Pe lângă tabel, pentru că sunt la începutul cărţii, am mai citit câteva idei de bază (de la sfârşitul cărţii) că am tendinţa mai nou de a considera curpinsul sau ideile sintetizate, chitesenţa unei carti si asta e bine pentru ca ma concentrez pe ce-i foarte important si apoi pe ce-i numai important. După ce le scriu pe astea revin la cititul normal al cărţii şi de asemenea cu un alt post.

10 Crezuri ale marketingului 3.0 (integrarea marketingului si a valorilor) 

1. Iubeste-ti clientul, respecta-ti concurentii (Donald Calne: „Diferenta esentiala dintre afect si ratiune e aceea ca emotiile duc la actiune, in vreme ce ratiunea duce la concluzii. Decizia de a cumpara si de a fi fidel unei marci este extraordinar de mult influentata de afecte”) ; din monitorizarea concurentilor nostri putem afla care sunt atuurile si slabiciunile noastre, nu doar ale lor

2. Fii sensibil la schimbare, fii gata sa te transformi (conucrentii si clientii vor fi tot mai numerosi si mai destepti)

3. Pazeste-ti numele, spune limpede cine esti („in marketing reputatia marcii este totul; daca doua produse suntde aceeasi calitate, oamenii vor avea tendinta de sa-l cumpere pe cel cu reputatie mai solida a marcii. Ex: The Body Shop, e unul din cele mai reputate exemple, la nivel mondial, ca firma axata pe respectarea propriilor valori. Celebra practica de relatii comerciale cu comunitatea – aprovizionarea cu ingrediente naturale de la comunitati locale si sarace din toata lumea  / a acestei companii britanice ramane probabil cel mai bun know-how de achizitii care incearca in acelasi timp sa eradicheze saracia. O alta practica pentru care The Body Shop (site/pagina facebook) si-a castigat un bun renume este angajamentul ferm in a respinge orice fel de testare pe animale. Progresista companie a interzis testarea pe animale a produselor sale cu mult inainte ca Uniunea Europeana sa fi introdus o asemenea reglementare. The Body Shop e unul din cei mai de succes detailisti britanici pentru produsele de inspiratie naturala (si eu am folosit produse de la ei si am fost foarte multumita si inca mai am un produs miiic)

4. Clientii sunt de multe feluri; du-te intai la cei carora le poti fi cel mai mult de folos

5. Ofera intotdeauna un lucru bun, la un pret corect (stabileste preturi care sa reflecte corect calitatea ofertelor tale)

6. Fii intotdeauna disponibil si da mai departe vestile bune (nu-i pune la incercare pe clientii care re cauta; fii cat mai usor de gasit)

7. Atrage-ti clientii, pastreaza-i si dezvolta-i („din clipa in care ai un client, straduieste-te sa ai relatii bune cu el. Cauta sa-ti cunosti clientii la un nivel personal incat sa-ti faci o imagine completa asupra nevoilor si dorintelor, a preferintelor si a comportamentului. Apoi ajuta-i sa se dezvolte si sa cumpere mai mult de la tine. Acestea sunt principiile managementului cu clientii *MRC* E vorba de a atrage clientii potriviti, care vor continua sa cumpere de la tine datorita profundei satisfactii rationale pe care o simt in relatia cu tine”)

8. Indiferent ce fel de afaceri faci, prestezi un serviciu (orice firma este o firma de servicii pentru ca orice produs serveste la ceva :d)

9. Perfectioneaza-ti permanent procesul de activitate, sub aspectul calitatii, al costului si al livrarii

10. Aduna orice informatii relevante, dar foloseste-ti disceranamantul cand iei decizia finala (managerii intelepti nu iau in calcul doar efectul financiar al unei decizii).

Am cumparat cartea de la Libraria Humanitas, impreuna cu Matsushita Leadership.

Vad ca si Marius a scris o recenzie.