Oficial mi-e bine si nu prea (2)

Andru se mută. Din 1 octombrie. În buricul târgului, într-o zonă cât de cat ok, dar nu prea. Deşi e multă forfotă, agitaţie (cum îi place), peisajul pestriţ e cam dezolant. Sau nu peisajul în sine, ci faptul că există întotdeauna un lucru care-i atrage atenţia într-un mod negativ şi o deprimă instant. Ori cineva cerşind, ori cineva beat, ori faptul că nu e nimeni la casa de bilete (care se închide la orele 16:00), ori hainele, ori florile de plastic, sau pur şi simplu oamenii din zonă. Totuşi, ca şi consolare, nu se compară cu Dâmbul Rotund :)) Toate astea lângă Piaţa Mărăşti.

Noroc că apartamentul e curat şi modern, cu de toate în el.
Inevitabil, again, în camera ei câteva lucruri în dublu exemplar: pat, birou (deocamdată exilat pe hol). Nu, de data asta nu mai are două dulapuri. Are unul şi bun. Şi un fotoliu de bătrână pensionară 😀 în care să se tolănească şi să zacă. În dublu exemplar mai sunt băile (din apartament, nu din camera ei =))

Andru a aflat şi când are primul curs la facultă. What a joy, what a happiness! Mda, anul ăsta e la taxă. Se poate lăuda. N-ar da nici doi lei pe facultatea asta, dar o chestie începută, se duce la bun sfărşit, conform cu principiul că lucrurile nu se lasă neterminate, adică pe jumătate.

Revenind la mutat, se gândeşte…oare dacă ar renunţa la o parte din lucrurile ei, ar fi foarte afectată? Nu, nu friends-objects, ci alea inutile, care ocupă spaţiu. Probabil s-ar descurca şi fără ele. Ar trăi ca pe vremuri (când lucram la Dacia..ehe, ce vremuri :D) cu puţine chestii (strictul necesar). Şi iată că Andru se plictiseşte de lucruri. Şi a ajuns ca plictisul să fie o stare generală.

Ajutor!!!

Tartina şi pisica

Continăm seria povestioarelor hazlii şi pline de tâlc, din Cercul mincinoşilor 2, de J.P.Carriere, cu…

Tartina şi pisica

Se ştie că o tartină cade întotdeauna pe partea unsă cu unt. Iar pisicile cad întotdeauna pe picioare.
Astrofizicianul Michel Casse, aflând, ca noi toţi, aceste două adevăruri confirmate de practică, a pus într-o zi, o altă întrebare, rămasă deocamdată fără răspuns:
– Dar cum cade o pisică unsă cu unt? 😀

Hapuri pentru inteligenţă

Tot din cercul mincinoşilor 2, de J.C.Carriere…

Hapuri pentru inteligenţă 😛

Nastratin Hogea – numit şi Goha, sau Doha, sau Djufa, în Sicilia – a fost întrebat de unde îi venea înţelepciunea recunoscută de toţi.
Nastratin a răspuns că deţine secretul inteligenţei.
-Sub ce formă?
– A, e foarte simplu, a răspuns el. Sub formă de hapuri, le prepar după o reţetă ştiută doar de mine.
Fiind asaltat ca să dezvăluie secretul acestor hapuri, Nastratin a încercat să scape de solicitanţi, dar fără succes. Lumea îl lua în serios.
A adunat atunci, de pe unde-a găsit, căcăreze de capră, le-a pisat, le-a făcut cocoloaşe, a presărat pe ele puţin zahăr, le-a pus în pungi pe care le-a legat cu panglici şi s-a dus în târg, unde le-a înşirat pe o tarabă.
– Hapuri pentru inteligenţă! Douăzecişicinci de bucăţi la zece dinari! Un mare secret dezvăluit în sfârşit! Chiar şi cei mai proşti devin isteţi şi dezgheţaţi! Cumpăraţi hapurile mele şi deveniţi inteligenţi cu doar zece dinari!
Clienţii nu se prea înghesuiau. Treceau, neîncrezători, şi dădeau din umeri.
În cele din urmă, un ins cu o faţă de prostovan s-a apropiat, a luat o punguţă şi a cercetat-o.
– Ia zi, chestia asta… chiar are efect? a întrebat el.
– Un efect formidabil! a răspuns vînzătorul de isteţime. Şi foarte rapid!
– M-ar putea face la fel de deştept ca ăia care-mi zic că sunt un tâmpit?
– Chiar mai deştept decât ei, a răsăuns Nastratin.
Clientul a scos câţiva dinari din buzunar, a cumpărat o pungă, a deschis-o şi a gustat o pastilă.
A mestecat o clipă, după care a scuipat, strigând:
-Bine, dar ăsta e rahat!
-Ai ghicit! Ei, vezi că are efect?

😀

Bună ziua

Povestioară din Jean-Claude Carriere – Povestiri filosofice din lumea întreagă (Cercul mincinoşilor 2)

Bună ziua

Când un ins, pe stradă, i-a spus lui Aphonse Allais „Bună ziua”, acesta i-a răspuns ca şi cum ar fi fost insultat:”Ba ţie bună ziua!”
Această replică şi-ar putea avea originea într-un vechi dialog atribuit – cine are va mai primi – lui Nastratin Hogea.
Un necunoscut îl întâlneşte pe stradă şi îi spune:
-Salutările mele!
Nastratin se opreşte cu un aer surprins, nemulţumit, şi îl întrebă:
– Cu cine vorbeşti?
– Păi…cu tine, răspunde celălalt, descumpănit.
– Cu mine?
– Da, fireşte. Cu tine.
– Adică ştii cine sunt eu?
– Ei bine, nu, admite trecătorul.
– Şi atunci ce te face să crezi că salutul tău îmi este adresat mie?

Out of the box cu un turc

Seară docilă, alunecări în poezie, dedicație pentru a și brusc o fereastră unde zice așa 😀

toskamania is not in your Messenger List

Use caution in corresponding with people you don’t know and never share confidential or private information with them.

Report as Spam

Ceeeeeee?!

Deci, urmează o dixcuție picantă cu un turc :)). Nu știm cine este, de unde a apărut, și asta contează cel mai puțin. Oricum, vă dați seama, în paranoia mea credeam ca o fi cineva, așa, la bășcălie. Careva din cunoscuți, un careva mai mult sau mai puțin plictisit. Dar nu 😛

Începem așa. Oficial, PREZENTĂRILE…

Toska Mania: hy

filzfina: who are you?  [scurt, direct, tranșant]

Toska Mania: i am human from earth

Toska Mania: who are u???

filzfina: i’m a stranger :))

Toska Mania: :))

Toska Mania: ur name??

filzfina: toska mania

filzfina: yours?

filzfina: =))

Toska Mania: :))

Toska Mania: me too:))

filzfina: wow

Toska Mania: from ??? space ?:))

filzfina: from time…:D

Toska Mania: in or out???

filzfina: well

filzfina: parallel

filzfina: 😀

Toska Mania: u??

Toska Mania: :))

filzfina: told you

filzfina: i am toska mania

filzfina: i am from malaysia

filzfina: :-B

filzfina: far away

filzfina: ;))

Toska Mania: not far

filzfina: no? 😛

Toska Mania: time is time everywhere

filzfina: and everywhere where is it?

filzfina: anywhere or nowhere? :))

Toska Mania: =))

Toska Mania: are u philosoph??

filzfina: no

Toska Mania: maybe u re frued  or nietche?? (corect scriși, daaaa….)

filzfina: no

filzfina: i’m kant :))  (kant era și el un cineva, acolo, măcar auzise turcul de el, which is good :))))

Toska Mania: woooow… very cultured girl

filzfina: @-)

filzfina: pfff

filzfina: indeed

Toska Mania: :-O

Toska Mania: mrs kant ??

filzfina: :))

filzfina: no no..i lied ;))

Toska Mania: 😛

filzfina: i just wanted to seem very cultured =))

Toska Mania: :))

filzfina: u are not in my list 😀

filzfina: can i ignore you?  :D:D:D

Toska Mania: u kant:))

Toska Mania: 😦

Mda. Să nu fiu chiar așa rea. 😀

Pauză: Îl pun să-și aleagă două skittles candies. Alege purples. Zip, zip, take them…Buuuun…Alte picanterii…Omul insistă:

Toska Mania: pls tell me who are u ??

filzfina: i am who i am ;))

filzfina: i’m not so important…that u should know who i am 😀

filzfina: a stranger ;))

filzfina: told you

filzfina: let’s see

filzfina: guess who i am :))

Toska Mania: u re  me .. i am u…  u re mirror..:))

filzfina: who would u want me to be? ;;)

Toska Mania: maybe my lover , maybe my killer , maybe runner away from life

filzfina: i’m a wanderer 😛

Toska Mania: interesting.. u seem to very deep..

filzfina: yes….i just seem :))

Toska Mania: 😀

Toska Mania: maybe u re as ocean , everyman know it , everyman don’t know all

Toska Mania: deep , secret and full life

Toska Mania: 😀

filzfina: no no..women are just surfaces…they stimulate depth =))

Suspans….cine dracu e mania ăsta? Repede….sărci pe google. Aflu. E turc :)) Nu-i nici un cunoscut.  Bun. Văd ca nu-i mijto. Mă dixtrez in continuare. Sunt numită detectiv. Detectivu filzfin. Știe băiatul de Cluji 😀 Brava.

Apoi, ca sa nu cumva se se plictisească, doamne ferește, întreținându-se cu mine, mă asigur tastez, cum ar veni, see this….www.pitzipoanca.org  (sexy romanian girls). Dar se plictiseste 😦

Toska Mania (13/09/2009 01:59:59): are u there ???

Toska Mania (13/09/2009 02:01:13): i am bored of pitzipoanca..but i want to see u

Hmmm…cam dificil. Vedeți ora. Unde să mă vadă omul?!?! Vay de capul meu. Eventual cu o pungă pe cap. Se liniștește. No chances to see me :))

Dar, ce să vezi, trage el așa o concluzie. Interesantă cumva…

Toska Mania (13/09/2009 02:47:44): i think u re abnormal girl

filzfina (13/09/2009 02:47:56): :))

filzfina (13/09/2009 02:48:17): 10q

Toska Mania (13/09/2009 02:48:21): out of order

filzfina (13/09/2009 02:48:24): i will take is as a compliment 😛

filzfina (13/09/2009 02:48:27): :))

Apoi dixcuție despre the crazyiest things he would like to make/see/ have done. Cu listă, nu oricum:

– Toska Mania (13/09/2009 02:48:41): my list
Toska Mania (13/09/2009 02:49:07): go to nepal
Toska Mania (13/09/2009 02:49:15): see to everest [Engleza e cea mai perfectă dintre cele ma perfecte. =)) Bine. Să zicem…]
Toska Mania (13/09/2009 02:49:28): go to peru

Toska Mania (13/09/2009 02:49:58): see to puchi chut
Toska Mania (13/09/2009 02:50:23): diving to redsea ( i done)

Toska Mania (13/09/2009 02:51:06): take drug

Toska Mania (13/09/2009 02:51:22): ( only one times)

Toska Mania (13/09/2009 02:52:30): bangee jumpin ( i done)

Toska Mania (13/09/2009 02:53:24): make to love with 2 girl ( i dont fnd )

Toska Mania (13/09/2009 02:55:01): pls tell me ur list

PAUZĂ……………………………………………… (nu le scriu chiar pe blog :)) Rămân arhivate =))

Alte bla bla-uri. Bla bla bla bla. Ajunge la o altă concluzie :

Toska Mania (13/09/2009 03:22:14): i think maybe u re virgin maria:))

Vaaaaaaaaaaaaaaaaaay. Deci trrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiing. Mi se activează păsărelele în creier.

No, no way. Îi explic cum stau trebile. Ajungem la titlul postului. Out of the box. Dixcuție despre virgine. El vrea să fie Cristofor Columb, nu Bush. Bine, mai băiatule. Multe succesuri! =))

Și încheiem pe un ton vesel, doar ce naiba =))

P.S: Out of the box mai înseamnă și acareturile din ograda altora parcate temporat în ograda mea. Nu vă tot gândiți la prostii!!! poc!!! am zis!

Si acum cateva poze de la Toska Mania:

 

 

Poezele 2

My favourite from my favourites…

Alicante – de Jacques Prevert

Une orange sur la table

Ta robe sur le tapis

Et toi dans mon lit

Doux present du present

Fraîncheur de la nuit

Chaleur de ma vie.

Poezele de Emil Brumaru găsite print-un carnețel din liceu. Carnețel, agendă, whatever, de pe vremea când le comentam de nu se vedeau. Vay, dar ce le mai comentam/interpretam 😛

Mic tratat despre plăcerea de a bea bostani ca mierea

La capătul unui burlan

Se pune cel mai dens bostan

Și-n orele de după masă,

Se suie răvășit pe casă

Și se suspină prin burlan

Tot mai adânc, mai diafan,

Și-atunci bostanul, din solid,

Devine luminos lichis

Evaporându-se prin tub

Într-un incub și un sucub

Ce te invită, triști, la dans,

Pe țiglele cu fin balans,

În timp ce iarăți sub burlan,

Se solidific-un bostan.

Elegie – tot Emil Brumaru

În magazii cu șobolani bătrâni

Unde îți intră orele-n plămâni

Mă preumblam c-o dulce gravitate

Pe lângă pompele de flit stricate.

Cutii cu cremă neagră pentru ghete

Sufletul pur știau să mi-l desfete

Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă

Butoaiele adânci cu motorină.

Paianjenii muiați în lămpi cu gaz

Îmi lunecau cu grijă pe obraz,

Primusuri mari, lucioase, de alamă

Mă-nțelegeau ți mă luau în seamă

Priveam uimit cum lucruri-apar

Si se scurundă-n hăuri de mărar

Cum ruginesc vechi cercuri de la plită

În maldăre de lână părăsită

Cum arcuri frânte mor în canapele

Ce-au clătinat sufragerii pe ele

Și cum prin colțuri îngeri diafani

Suflau cu-amurg mărgica la curcani.

Și-atât de mult doream în bulioane

Să lenevesc, visând sub celofane

Femei subțiri și tandre ce-or să vie

Când prafurile cad de-o veșnicie,

O, sticlă-n care sufăr s-o desfunde

Spre-a ma turna în cratițe rotunde…

Mai era Întâmplare de Leonid Dimov. Extraordinară de-a dreptul (și de-a stângul) cu țiparul redus.

Ia-ca-to-ai…

Trăia în iazul acela un țipar

Mare, cât un vapor, aproape legendar

Dar, pe cat de lung și bun, și din ce în ce mai gros

Îi era trupul lunecos

Pe-atât îi era capul de redus:

Ca un bob de strugure atârnând în sus

Și precum la acel bob

I se stăvedeau papilele, apeducte, lob

Și neunumărate formațiuni nervoase

Multicolore și sciplicioase

Atât de multe că nu o dată

Eram cuprinși de piymă nedeterminată.

Poate de aceea dintr-un alt îndemn teluric

Ne-am propus să topim capul în acid sulfuric

Acu, lui îi plăcea tare mult să ne privească

Din iaz, cu ochii săi, uleioți, ca de broască.

Noi îl mângâiam și-l iubeam chiar,

Am aduc acidul fumat într-un mojar

Portocaliu. Erai atât de drăgăstoasă

În rochia ta neagră, de mătasă,

Că nici n-a bănuit

Când i-ai înfipt capul sferic în acid.

O, cum s-a ridicat imensul țipar

Nefolositor acum și perpendicular

Și-a-nceput să se prăvale – oho!

Iar noi alergam care încotro căutând scăpare

Până când ne-am oprit într-o îmbrățișare

Iar el, fugind rece din solzii de faianță

A căzut la 3 centimetri distanță.

O perfectă seară perfectă

Alunecăm în poezie…cu dedicație…

Balada crinilor care și-au scris frumos – Emil Brumaru ( pentru pitic 😀 LA MULȚI ANI!)

Trăia într-un oraș din miazăzi

Un crin înzăpezit în datorii

Care primea, scrise pe pluș cu lapte,

Scrisori de la alt crin, din miazănoapte,

Oh, pentru cruda lor corespondență,

Aveau cea mai naivă diligență!

Ei își tăiau cu zimții de la timbre

Miresemele-ntre dânșii să le schimbe,

Poștașii înfșăcărați puneau ștampile,

Cântând din corn pe sacii cu pistile,

Plicuri adânci pudra, sculat din zori

Însuși directorul caleștilor!

Dar crinul ce trăia în miazăzi,

Fiind înzăpezit în datorii,

Îi răspundea din ce în ce mai rar

Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

Apoi tăcu de tot. O rouă grea

Strivi parfumul amândurora.

Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,

Poștașii au murit, poșta s-a-nchis.

Dar uneori mai trece monoton

Prin bulion un vechi poștalion…

Oficial mi-e bine şi nu prea

Oficial…mă pot lăuda. 87,3% din site e cam gata 😀 m-aţi putea felicita şi voi 😛 zic eu..

Neoficial nu mi-e bine. Tre să mut 😦  şi nu ştiu unde…Mda, păsărică mută-ţi cuibul (primăvara şi toamna), fix aşa şi nu altfel…

Propuneri, sugestii, reclamaţii, aplauze 😀 ?!

Exerciţiu pentru muşchiul mental: vulpea, gâsca şi grăunţele

Vay ce-mi plac mie poveştile. Nu oricare, ci astea cu tâlc.

Aş fi scris azi una despre un anume şacal :d, dar parcă nu. Mai bine cu vulpea. Sau pardon. La cine mă gândesc acum i s-ar potrivi mai bine gâscă :))))

Mi-am cumpărat o carte foarte şmecheră ea aşa: Muşchiul mental de David Gamon şi Allen D. Bragdon.

Iată unul din exerciţii 😀 :

„Un ţăran vrea să treacă râul cu o vulpe, o gâscă şi un sac de grăunţe. În barca sa însă nu încape decât un singur animal sau obiect o dată. Dacă lasă vulpea şi gâsca singure pe unul din maluri, gâsca va fi mâncată de vulpe. Dacă lasă gâsca şi grăunţele, pasărea va mânca cerealele.

Întrebarea: cum le poate duce pe toate trei de pe un mal pe celălalt?”  Dar răspunsul????? :d

p.s: mai revin cu poveşti.

Momentan sunt ocupată cu lucrul la site. Sper ca luni să fie sus ca să mă pot lăuda :d