Redd’s Cranberry, prima bere cu aromă de merișoare din România

Fix asta am primit azi, la birou de la The Practice Romania (mulţumesc). O cutie frumoasă plină cu bere Redd’s (4 sticle) prima bere cu aromă de merişoare din România, o bere inedită şi plină de savoare. N-am mai băut până acum decât Redd’s cu aromă de lămâie. Ei, dar acum pot să-mi dau cu părerea, după ce-am băut (acasă că la lucru nu prea se poate =))

Îmi place că e fresh, îmi place că e la 0,33 (berile la 0.5 l le detest) şi mai ales că aroma e una chiar deosebită şi ciudată aş zice.  În contextul în care lămâia e cam cea mai răspândită aromă, merişoarele sună foarte bine. Şi dacă nu bei de obicei bere (dacă eşti fată :D) parcă tot te îndeamnă să vezi cum e. Măcar aşa, de curiozitate, cum zic şi ei în mesajele din campanii. Redd’s Cranberry are un gust nici dulceag, nici acru, înţepător.  E un pic acidulată, ca un suc. I-aş zice mai mult că e suc decât bere.

Sunt curioasă cine, dacă şi când va fabrica o bere cu aromă de zmeurică. Pe aia aş fi şi mai curioasă să o testez.

Una bucată sticlă a mers la duda, alte două bucăţi vor merge la Sibiu. Dacă tot merg mâine acasă, să-i cinstesc cum se cuvine pe ai mei dar mai ales pe mama cu o bere energică pentru că ea după o gură de bere normală zice că ameţeşte, „vai Andra ce tare e” dar data asta nu mai scapă (poate reuşesc să-l prostesc şi pe taica, să vedem, măcar, aşa, o gură, de dragul meu dar dcă o să i se pară cumva nuştiucum eu n-o să mă supăr că o să-mi rămână mie dar eu totuşi sper să-i placă – revin cu feedback). Preventiv, o s-o anunţ pe mama faptul că bere are conţinut de alcool doar de 4%. Deci aproape deloc, cum ar veni.  N-o să se îmbete deci dar nici n-o să bea suc. O să bea bere cu aromă de merişoare. Îmi place dar sortimentul cu lămâie parcă aduce mai mult a bere.

Iar una bucată bere o s-o savurez eu. M-am gândit şi la iubit, o să văd diseară cum i se pare. O să vedem şi care e mai bună: Redd’s Lemon sau Redd’s Cranberry deşi anticipez răspunsul. Între cele două el o să prefere în continuare Timişoareana 🙂 Mda, după cum spuneam, lui i se pare că e suc cu hamei 🙂 Deci tot la Timişoreana rămâne.

Mă bucur foarte mult că am primit cutia şi pot să zic că a venit la fix (mă rog, ambele dacă le pun pe amândouă la socoteala)  pentru a transporta acasă borcanele goale. Am destule goale, le duc acasă pentru a le face mama refill pentru la toamnă (zscuscă, gemuri, miere şi alte bunătăţuri). În cutie se ştie că sunt transportate şi mai uşor şi mai safe. S-au luat cutiile şi s-au intromisionat elegant de iubit în rucsac (mulţumesc pentru că mi-ai făcut tu cea mai mare parte din bagaj  =))

Până atunci, să bem bere, zic şi să ne mai bucurăm (aşa, mai rar) de gustul ei răcoritor.

p.s: am aflat şi de ce am primit: pentru că am participat la lansarea Redd’s din ţară (de la Cluuuuj).

Anunțuri

Henry Miller – Opus pistorum

În loc să îmi cumpăr cartea „Femei” de Charles Bukowski, am dat la Librairum de Opus Pistorum, romanul pornografic al lui Henry Miller. Am luat-o cu 35 lei. E totuşi vorba de Henry Miller, nu puteam să n-o cumpăr.

Când am citit pe spatele coperţii că în carte se află chintesenţa erotismului din opera lui Miller, mă gândeam că e o exagerare, n-are cum, nu cred, mai ales după ce-am citit Lunile de fiere ale lui Pascal Bruckner. Mă gândeam, eh, Henry Miller şi gata, ca şi-n alte romane 😀 dar nuuu, aici e un pic mai altfel.

Cartea începe cu un avertisment: „dacă citeşti această carte, nu spune nimănui ce faci după ce o închizi! Sex, sex, sex! Daţi-mi voie să repet! S E X”

Ce spune deci Henry Miller pe lângă că porno rulz sau pe lângă aventurile lui Jean Jeudi în ţara lui Pulliver:

„Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund ipocrit”.

Începem cu vol 1: „Jos biiip, sus şosetele” Canterbury scriu din Cartea a doua, În stil franţuzesc:

„Abia atunci când ajungi în Franţa şi mai ales în Paris începi să devii conştient de monstruozitatea femeilor; nu e o întâmplare faptul că romanul franţuzesc a devenit sinonim cu o ameţeală despre cine a iubit pe cine şi de ce nu a fost să fie. E ceva până şi în aer care te face în mod constant conţtient de şmecheriile şi intrigile femeilor. S-o luăm pe Toots a lu’ Carl, de exemplu. Acum e chitită să-şi găsească un american bogat. Traiul lângă Carl a devenit pur şi simplu imposibil, îmi explică ea. Realitatea e că, cel mai probabil, Carl a început să nu mai aibă bani…dacă ar afla că omul a dat peste câteva sute de mii, traiul lângă el ar deveni brusc mult mai uşor. […] Alexandra trece printr-o perioadă de bufeuri morale. Anna trece printr-o depresie. La început vrea să plângă, dar câteva păhărele de licoare îndreaptă imediat situaţia. Nu are pic de linişte, zilele trec una după alta, iar ea nu face nimic cu timpul ăsta care se scurge pe lângă ea. Măcar dacă ar putea să picteze sau să scrie cărţi! Sau măcar dacă ar avea o slujbă la care să meargă în fiecare zi. Dar nu poate să picteze şi nici să scrie şi nici nu are nevoie de o slujbă. ..după o săptămână ar fi sătulă de trezit dimineaţa şi de program…

Eu sunt convins că nu are nevoie decât de un futai sănătos. Se întâmplă ceva cu mintea femeilor atunci când sunt private pe o perioadă prea lungă de acest petic de fericire dintre picioarele lor. ”

Cam atât, ştiu că v-am stârnit curiozitatea, asta era şi ideea 😀 Am ajuns la pag. 85, mai am până la 299.

Gropiţe, aluniţe, pistrui (şi flori)

Întotdeauna mi-au plăcut persoanele cu diverse cum să le zic..semne? Mda, gen, gropiţe (ahh, ce frumuseţe să ai, hihih, mai ales în momentele de schimonoseală), aluniţe (de la brăţara asta florală e ideea postului; un pic ciudat să-mi găsesc regăsesc semnul pe mână şi mâna în poză şi pe mână o brăţară cu flori, aţi înţeles voi) care am descoperit că de fapt în engleză se numesc beauty spots ( deci iată că dacă erau nişte oribilităţi le spunea altfel, gen ugliness spots) şi pistrui (îmi plac, dar mă rog, ca în cazul aluniţelor depinde în ce cantitate şi de multe ori şi de persoana posesoare şiiiii revenind la gropiţe preferinţele sunt legate de cele  în obraji, hai şi alea în colţul gurii dar nu şi în bărbie sau te miri pe unde :D).

Mici febleţi şi alte chestii atractive vizual (după cum ştim, există şi altele, auditive, printre care sâsâiala).

Vouă ce mărunţişuri vi se par charming and cute?

Sală fitness Cluj-Napoca: Puls Gym

Am găsit aproape de unde locuiesc o sală de fitness  (am început să merg deja de două săptămâni) sau mai bine spus de bodybuilding (pe legitimaţie scrie cea mai dotată sală de bodybuilding, perfect echipată şi pentru fitness) şi mă declar mulţumită de raportul preţ-calitate şi de faptul că e aproape. Ca nemulţumire, muzica e dată cam tare şi e cam horror dar o pot ignora.Î nainte mergeam la altă sală de fitness dar preţurile îmi par prea mari acum. Atunci eram mulţumită de raportul calitate-preţ.

Sala unde merg e Puls Gym la  nr. 59 pe Henri Barbusse. Abonamentul pe o săptămână m-a costat 65 lei. Merg (aproape) zilnic câte o oră jumătate. Săptămâna trecută am chiulit şi mă rog, în mai multe zile de fapt. Îmi place că merg (98%) numai bărbaţi (unii sunt cam horror de musculoşi – ei probabil cred că sunt atrăgători).  Înţeleg că merg în continuare pentru că li se lasă muşchii (sau nu?!) şi musai să se antreneze dar totuşi de ce i-au lucrat până să ajungă aşa?!?). Too much is too much.

Îmi place că am un program (and I try to stick to it), că nu aştept să-mi vină cheful ca să merg şi că m-am mobilizat (drept să vă spun nu merg cu foarte mare tragere de inimă – poate pentru că-s la început după o lungă pauză) că doar în timpul ăsta aş putea face altele dar n-am aşteptat timpul potrivit pentru că n-ar fi venit niciodată. Întotdeauna avem o scuză: iarna e prea frig, primăvara amân până vara, vara e prea cald, toamna plouă mult şi e vremea naşpa, unde să ieşi din casă?

Detest din inimă căldura, ceea ce-mi îngreunează şi mai mult mersul la sală. Probabil pentru fiecare există un anotimp, pentru orice există un timp, eu am ales să nu mai pierd vremea şi să mă antrenez. În altă ordine de idei, la Salon Monik mi-am consumat voucher-ul iar dimineaţa n-am ajuns de atunci de când am zis niciodată să mă trezesc să sar coarda. Ştiu, greu cu trezitul, darămite şi coarda… (yeah, yesterday I said tomorrow)

Escapada pe Valea Drăganului

Weekendul trecut *14-16 iulie* ne-am aventurat într-o escapadă de 3 zile pe Valea Drăganului. Am luat frumos săgeata până în haltă la Valea Drăganului. Biletul de tren a fost 12 lei, deci 24 lei/persoană dus-întors.

Am ajuns în haltă, ne-a aşteptat domnul Giurgiuman să ne preia cu maşina până la pensiune (pensiunea Giurgiuman – staţi că imediat detaliez), aşa cum a promis la telefon, dar surpriză: cu o maşină „rustică”. N-am putut deschide singură uşa şi ca un cavaler mi-a deschis-o nenea iar când am intrat în maşină, înainte să mă aşez pe bancheta din spate, a trebuit să dau cu mâna, la o parte, o pânză de paianjeni. Noroc că nu-s sensibilă 😀 Eram îmbrăcată cu  nişte pantaloni crem, am zis că după ce şed pe banchetă, cremul o să devină tuciuriu dar de fapt, nu m-am murdărit. Phew!

Maşina „rustică” de umblat încolo-încoace a scârţîit până la destinaţie din toate încheieturile iar eu îl înghionteam pe iubit şi mă hlizeam neastîmpărată prin maşină ba legat de volan, ba de una, ba de alta şi m-am potolit abia când am început să fac câteva poze (second hand). Mă rog, teoretic ne-ar fi adus cu Matizul dar nu era fix atunci disponibil. Pe drum până la pensiune am oprit într-o piaţă sătească de unde am mai luat nişte roşii, 2 porumbi de făcut pe grătar şi un pepene roşu. În piaţă se vindeau şi pui mai mari.

De la barieră până în sat la pensiune am făcut cam 20 minute. În drum spre pensiune, am văzut şi alte pensiuni la care am sunat în zilele precedente dar care fie erau închiriate în totalitate, fie nu mai aveau camere libere şi cam pensiunea Giurgiuman rămăsesc printre opţiuni. Am ajuns, ne-am cazat. Am fost nemulţumiţi de cameră pentru că nu era ceea ce ne aşteptam şi ce văzuserăm pe net. Camera mică, trebuia într-o parte, din cauza acoperişului, în partea dinspre geam să stai aplecat ca să nu dai cu capul de perete şi camera şi mică în sine plus baia la fel, foarte mică iar cabina de duş inexistentă, duşul fiind montat direct pe perete (să faci duş în toată baia şi apă peste tot aproape) dar până la urmă s-a dovedit a fi un beneficiu.  Cazarea n-a fost mult, dar parcă la 70 lei/cameră ne aşteptam să fie altfel dar am rezolvat problema şi am cerut altă cameră unde a fost mai ok şi doamna Ana ne-a dat că ce era să facă?!

Ne-am cazat, ne-am pus preparatele de acasă în frigider (revin)

şi am ajuns în foişor să ne tragem sufletul. A fost vreme faină, a început să plouă puţin abia luni pe la 17 când să plecăm, în rest cald şi vreme numa bună să mă carbonizez la soare (bleax).

Am avut şi muzică, mă rog, pentru o perioadă scurtă pentru că gaşca venită din Zalău, oameni care aveau chef de distracţie s-a cărat pentru că din pensiune s-a plâns un cuplu mai în vârstă (care stăteau toată săptămâna) că e gălăgie şi nu se pot odihni.

Foarte frumos în curte, ne-am relaxat maxim.

O grădină foarte mare, cu balansoar, topogan, leagăne pentru copii la care adăugăm nişte păuni şi un ponei drăguţ foc 😀

Din categoria papiţoaie, a mai fost pe acolo un câine foarte simpatic. Şi anume:

Am jucat şi ping-pong în şură, am pierdut un pic aşa 😦

Din categoria plimbări, ne-am aventurat în prima zi cu bicicletele vreo 20 de km iar a doua zi, 50 km şi aşa am ajuns (tot cu biciletele) până la barajul Drăgan (ultimii 2-3 km i-am urcat pe lângă biciletă că drumul era horror, în pantă, noi morţi de cald şi fără prea multă apă în dotare).  La Tarniţa e de 1000 ori mai fain peisajul (zic de baraj în sine) dar na, a meritat drumul până acolo (o mică parte cu brusturele pe cap, brusture tip pălărie)

Ziua 1:

Bicicletele „rustice” (cum a zis doamna Ana) ne-au fost puse la dispoziţie tot de domnii Giurgiuman. Vă mulţumim.

La asta albastră m-am „înhămat” eu în prima zi dar la ea era mai mult de pedalat, plus roata din spate puţin lăsată, dar mie îmi plăcea că avea coş =)) A doua zi le-am cam schimbat că parcă să pedalez şi la vale (la întoarcere) când bicileta ar fi trebuit să meargă oarecum singură mi se părea un pic revoltător. Am luat-o pe cea gri-albă.

Drum fain, culmea, nu m-au durut deloc picioarele, decât între picioare, ştiţi voi, de la şa 😀 Mi-a plăcut senzaţia de libertate, de mers pe biciletă în sutien, fără nicio treabă. Am coborât pe un pod şi am ajung şi aici. Am zis să cântăm, să ne învârtim un pic şi să jucăm (eu mai mult =))

Romantic moment (hihihi)

Am mâncat şi zmeurică şi frăguţe (eco, da?!)

Domnul Giurgiuman m-a cadorisit cu un şirag de mărgele, dar în loc de mărgele, zmeurică înşirată pe un pai. Nu ştiu cum de m-o fi nimerit cu zmeurica 😀 Vai, ce m-am bucurat! Ce cadou spectaculos şi foarte de efect! =))

Moment fotografic:

Ziua 2:

Şi la capitolul mâncare, am mers frumos cu toate cele pregătite de acasă numai să le facem (mă rog, nu că le-aş fi făcut eu :D)  acolo: şi anume o mâncărică în ceaun (mmm), frigărui şi grătar.

Grătarul ne-a fost pus la dispoziţie împreună cu ceaunul şi cu lemnele de foc de către domni şi tare le mulţumim 🙂

Ne-am cinstit şi cu şampanie că aşa-i când ai sărbătorit :*

Ziua 3: ne-am şi bălăcit un pic (eu cu vârful degetelor că era rece apa dar incredibil de curată)

Am fi vrut să vizităm casa memorială (actual muzeu) a lui Octavian Goga dar am aflat că e închisă. Mda. Data viitoare. Tot la Ciucea unde e şi muzeul am înţeles că mai e o mănăstire de maici dar n-am mers. La o oareşce depărtare, în Bologa (unde mergeau băieţii gălăgioşi de pe tren) mai auzisem de Castrul roman (doamna Giurgiuman a zis că e departe şi că nu e de fapt decât o ruină). Următoarea destinaţie (din câte mi s-a şoptit la ureche: Cetăţile Ponorului – aventură în corturi). Am mai fi vrut să ajungem la Vâltoarea și Moara cu apă în Bologa şi Cascada Vălul Miresei dar erau prea departe. Înainte să uit, să ştiţi aici nu prea e semnal, de fapt nu e mai deloc şi ca să poţi prinde (mai ales pe Orange) trebuie să mergi la pizzeria, restaurantul Doi Paşi (sunt mai mulţi – am făcut 8 km dus-întors) din sat sau să uitaţi de telefon. Doamna Ana a fost amabilă şi ne-a lăsat să sunăm de pe fix (aşa un minut) #capevremuri când mergeai la cineva bogat care avea telefon (sau de la poştă suna lumea din sat?!)

Marketing 3.0 (de la produs la consumator şi la spiritul uman) de Philip Kotler

Sar peste introducere (am mai scris aici despre marketing 3.0) şi intru direct în miez şi mă bucur să citesc şi să văd aici concret câteva exemple de marketing 3.0  mai ales că rezonez să zic aşa, cu poveştile de acolo.

Marketingul 3.0 îi invită pe consumatori să participle la dezvoltarea de produse şi comunicaţii în rândul companiei, un marketing coloaborativ. Pe lângă impactul tehnologiei asupra determinării noilor atitudini ale consumatorilor în direcţia marketingului 3.0., o altă forţă majoră e şi globalizarea. Ea aduce cu sine un paradox: în timp ce uniformizează terenul de joc pentru ţările de pe mapamond, ea aţâţă naţionalismul. În timp ce pe de o parte, globalizarea deschide porţile economiei, pe de alta, nu şi ale politicii. Peisajul politic rămâne unul national. Globalizarea creează o cultură globală universală, dar în acelaşi timp întăreşte cultura tradiţională. E un paradox sociocultural. Apoi, tot legat de globalizare, nu putem omite şi impactul acesteia asupra indivizilor. Ei au început să simtă presiunea pe care o impune transformarea lor în cetăţeni globali, nu numai locali. Charles Handy e de părere că oamenii n-ar trebui să încerce să resolve aceste paradoxuri, ci, mai degrabă să le gestioneze. Oamenii încep să se alăture unii altora, să facă parte din comunităţi pentru a susţine cause sociale: Habitat for Humanity.

Paradoxurile duc la un grad sporit de conştientizare şi preocupare în privinţa sărăciei, a nedreptăţii, a sustenabilităţii mediului, a responsabilităţii sociale şi a scopului social. Un effect important al acestor paradoxuri ale globalizării e acela că firmele se întrec în prezent să fie percepute ca asigurând continuitate, conectare şi direcţie. Brandurile culturale năzuiesc să resolve paradoxurile din societate ele adresându-se neliniştilor şi dorinţelor colective.  Brandurile culturale promovează naţionalismul şi protecţionismul, opunându-se astfel celor globale dar asta nu înseamnă că brandurile globale nu pot fi şi culturale.

Marketingul cultural e al doilea element consitutiv al marketingului 3.0. care e preocupat de dorinţele cetăţenilor globali.

Era societăţii creative şi a marketingului pentru spiritual uman presupune faptul că există o tendinţă crescută în rândul consumatorilor care nu mai vor acum doar produse şi servicii care să le satisfacă trebuinţele, ci şi experienţe de viaţă şi modele de afaceri care să le atingă latura spiritual. Aceştia sunt în principiu oamenii creative care cred cu tărie în piramida lui Maslow inversată. Ei caută ceva care nu se poate umpăra cu bani. Ei caută sens, fericire şi realizare  (beneficii psiho-spirituale).

Concluzie:

Elementele constitutive ale marketingului 3.0

Ce se oferă?                                                               De ce?

Conţinut               marketing colaborativ       era participării (stimulul)

Context                 marketing cultural              era paradoxului globalizării (problema)

Cum se oferă?     marketing spiritual             era creativităţii (soluţia)

Modelul viitorului pentru marketingul 3.0 e modelul pe orizontală, nu pe vertical.

Scurt istoric pe ani:

Anii 1950 (deceniul postbelic): mixul de marketing, ciclul de viaţă al produsului, imaginea mărcii, segmentarea pieţei, concepţia de marketing, audit de marketing

Anii 1960 (creştere explozivă): cei patru P, miopia de marketing, marketingul stilului de viaţă, concepţia lărgită de marketing

Anii 1970 (turbulenţă): ţinitre, poziţionare, marketing strategic, marketingul serviciilor, marketing social, marketing societal, macromarketing

Anii 1980 (incertitudine): război de marketing, marketing global, marketing local, megamarketing, marketing direct, marketingul relaţiilor cu clienţii, marketing intern

Anii 1990 (relaţionarea-unu-la-unu): marketing emotional, marketingul experienţelor, marketing pe internet cu platform electronice de afaceri, marketingul sponsorizărilor, etica de marketing

Anii 2000 (motor financiar): marketingul rentabilităţii investiţiei, marketingul capitalului de marcă, marketingul capitalului de clientele, marketingul responsabilităţii sociale, marketingul sistemelor media sociale, marketingul autenticităţii, marketingul cocreaţiei

De-a lungul ultimilor 60 de ani, conceptele de marketing sunt în majoritate vertical. A recâştiga încrederea consumatorilor înseamnă a adopta ceea ce numeşte “noul sistem al încrederii consumatorului” care e un sistem orizontal. Consumatorii apreciază cocreaţia (concepţia de marketing actuală e legată de cei patru P în cep oriveşte managementul produselor), comunitizarea ( modelul actual de management al clienţilor presupune STP – segmentarea, ţintirea şi poziţionarea) şi caracterele integre (construirea brandului din prezent are ca şi concepţie viitoare de marketing, construirea caracterului). Legat de comunitizare, Seth Godin argumenta că dorinţa consumatorilor e să intre în legătură cu alţi consumatori, nu cu firme. Consumatorii sunt fie conectaţi cu alţii (plase), fie conectaţi cu un lider (noduri), fie conectaţi la o idee (coaliţii). Legat de construirea caracterului, în stadiul 3.0, marketingul trebuie să fie redefinit ca un triunghi armonic (păstrând componentele de bază inventariate de Al Ries li Jack Trout în cartea “Positioning) al mărcii, poziţionării şi al diferenţierii. În completarea lui, cei 3i sunt: identitatea mărcii (se referă la poziţionarea brandului în mintea consumatorului- ex: firmă specializată în____, pro-natură), integritatea mărcii (se referă la împlinirea  a ceea ce se afirmă prin poziţionarea şi diferenţierea brandului – ex: model de afaceri viabil, angajament cetăţenesc, responsabilitate faţă de mediu) şi imaginea mărcii (se referă la dobândirea unei părţi substanţiale din afectul consumatorilor).

Marketingul 3.0 presupune trecerea la marketingul axat pe valori, misiune şi viziune.

Misiunea firmei e mijlocul care nu poate fi schimbat.  Inspirat de Charles Handy, Philip Kotler simbolizează misiunea unei firme cu ajutorul unei gogoşi. În esenţă, principiul gogoşii spune că viaţa e ca o gogoaşă pe dos, în care gaura e pe contur şi aluatul copt, în centru. În cadrul opticii existenţiale a covrigului, mijlocul rămâne fix, dar spatial delimitat din jurul lui e flexibil 😀

Pe primul loc e misiunea, iar câştigul financiar va veni după aceea ca rezultat.

Viziunea poate fi definite ca imagine a stării viitoare în care firma doreşte să ajungă. Ea arată explicit ce anume apiră să devină şi să realizeze firma.

Valorile pot fi considerate “standardele instituţionale de comportament ale unei firme”.

Minte Inimă Suflet
Misiunea (de ce) Furnizează satisfacţie Realizează aspiraţii Manifestă compasiune
Viziunea (ce) profitabilitate rentabilitate Viabilitate
Valorile (cum) Fii mai bun diferenţiază Fii altfel

În ceea ce priveşte sensul marketingului 3.0 şi marketingul sensului, acesta trebuie considerat cea mai bună şansă a unei firme de a restaura încrederea consumatorilor.

Marketingul misiunii către consumatori (strategia) : Consumatorii sunt noii proprietari ai mărcilor

Legat de ce spuneam mai sus, să creezi o misiune bună înseamnă să vii cu o perspectivă nouă de afaceri care poate transforma în bine vieţile consumatorilor. Realizarea misiunii necesită participarea consumatorilor: creare (afaceri altfel), propagare (poveste care să-i mişte pe oameni), realizare (împuternicirea consumatorului).

Exemple: IKEA (Ingvar Kamprad) a inventat conceptual mobilierului modular din panouri şi al magazinelor cu autoservire şi organizate în jurul experienţei de cumpărare (în anii 1960), care i-au dat posibilitatea să obţină economii importante de costuri )mobilier elegant la preţuri accesibile); The Walt Dinsey Co a creat personaje animate foarte îndrăgite şi le-a adus în spaţiul afacerilor consacrate, prin licenţe şi experienţa parcurilor de distracţii (crearea unei lumi de basm pentru toată familia), LinkedIn (Reid Hoffman) a introdus socializarea în reţea online în scopuri profesionale, precum şi noi moduri de organizare a informaţiilor de contact profesional ; sunt voci care afirmă că în curând va înlocui CV-ul tradiţional în demersurile de căutare a unui loc de muncă (concectarea profesioniştilor din toată lumea).

Marketingul 3.0 are ca scop să schimbe modul în care consumatorii fac anumite lucruri în viaţă. Când o marcă adduce cu ea transformare, consumatorii vor accepta instinctive marca respective ca parte integrantă din vieţile lor. În cartea “The experience economy”, Pine şi Gilmore susţin că, odată maturizată economia experienţei, e timpul să apară economia transformării. De ex, The Body Shop e simbolul activismului social, în timp ce Dinsey e un simbol al idealurilor familiale. Wikipedia e simbolul colaborării, în timp ce eBay e simbolul guvernanţei utilizatorilor.

Metaforele pot ajuta firmele să înţeleagă contextual în care trăiesc consumatorii lor. Metaforele sunt procesul inconţtient care se petrece în spiritual uman. Poveştile cu metafore compatibile vor căştiga relevanţă şi vor fi percepute ca adevărate, de către consumatori.

În era marketingului 3.0, conversaţia e noua formă de publicitate. Pentru a-i convinge pe consumatori că poveştile tale sunt autentice, trebuie să-I angrenezi în conversaţii despre marca ta.

Marketingul valorilor către angajaţi

Firmele trebuie să facă distincţia între 4 categorii de valori:

–          Valorile permisiunii de joc (normele comportamentale de bază pe care angajaţii trebuie să le posede atunci când se alătură companiei)

–          Valorile apsiraţionale (cele care îi lipsesc companiei dar conducerea managerială speră să le atingă)

–          Valorile accidentale (se dobândesc ca rezultat al trăsăturilor commune de personalitate ale angajaţilor)

–          Valorile fundamentale (cultura corporatistă care călăuzeşte acţiunile angajaţilor) numite şi valori colective

Combinaţia dintre valorile şi comportamentul angajaţilor ar trebui să reflecte misiunea mărcii firmei. O firmă cu valori înalte deţine un avantaj în competiţia pentru personal talentat. Ea poate să atragă oameni mai buni şi să-I păstreze mai mult. Un studiu efectuat în 1997 de McKinsey & Company a stabilit că 58% din directorii corporatişti socoteau valorile şi cultura cel mai important factor de motivaţie pentru angajaţi, 39% avansarea în carieră şi dezvoltarea individuală şi 29% renunerarea. Concluzia: valorile bune atrag oameni buni. Valorile păstrate cu grijă îmbunătăţesc fidelitatea angajaţilor.

Firmele ar trebui să vadă în angajaţii lor nişte ambasadori ai valorilor corporatiste. Consumatorii vor judeca autenticitatea firmelor la fel cum îi judecă pe angajaţi. Nicholas Ind numeşte această situaţie “să trăieşti brandul”.

În marketingul 3.0, managementul canalelor de distribuţie începe cu găsirea partenerilor potriviţi, având similitudini în ceea ce priveşte scopul, identitatea şi , în ultimă instanţă, valorile promovate. Partenerii cu valori compatibile vor avea capacitatea de a le prezenta în mod convingător consumatorilor poveştile mărcii pe care o distribuie. Ca să ducă parteneriatul un pas mai departe, firmele trebuie să se integreze cu partenerii şi să aducă integrate poveştile.

Legat de marketingul viziunii către acţionari, gândirea pe termen scurt afectează economia. Un rol important îl joacă sustenabilitatea şi valoarea pentru acţionari. Sustenabilitatea presupune un imperativ al necesităţii de a face faţă mediului de afaceri în schimbare, de a avea relaţii positive cu toate grupurile de părţi coninteresate de business, de protejarea drepturilor omului, standard înalte de muncă ce se opun corupţiei şi mitei. Alte practici de afaceri sustenabile se referă la creşterea productivităţii profitului prin valorificarea potenţialului de piaţă al consumatorilor sensibili la problema sustenabilităţii, în parallel cu reducerea costurilor şi a practicilor neviabile, cum ar fi costurile gestionării deşeurilor şi cele ale atenuării efectelor unei crize.

Mai simplu spus, definiţia sustenabilităţii corporatiste sună cam aşa: o concepţie de afaceri care creează valoare pentru acţionari pe termen lung, prin exploatarea ocaziilor favorabile şi prin gestionarea riscurilor derivate din avoluţiile economice, de mediu şi sociale”.

Sustenabilitatea urmăreşte cât de bună e performanţa unei firme sub aspectul profiturilor, al planetei şi al populaţiei. 

Indicii sustenabilităţii cuantifică impactul economic, de mediu şi social pe care o companie îl are asupra societăţii. Ca să dureze în timp, sustenabilitatea trebuie să fie strategia firmei, decurgând firesc din misiunea, viziunea şi valorile sale.

Profitabilitatea este un obiectiv pe termen scurt, în timp ce rentabilitatea este un obiectiv pe termen lung.

Concluzie: în marketingul 3.0, viziunea corporatistă trebuie să adopte concepţia sustenabilităţii, dat fiind că aceasta va determina avantajul competitiv pe termen mai îndelungat. Schimbările produse în peisajul afacerilor, mai ales polarizarea pieţei şi raritatea resurselor, contribuie semnificativ la creşterea în importanţă a sustenabilităţii. Firma trebuie să le comunice acţionarilor săi că adoptarea practicilor sustenabile va îmbunătăţi productivitatea costurilor, va duce la o creştere mai bună a veniturilor şi va spori valoarea mărcii corporatiste.

Despre încorporarea transformării în caracterul firmei

Prin tradiţie, companiile sunt înfiinţate cu scopul de a face profit, prin satisfacerea vreunei categorii de nevoi şi dorinţe ale pieţei.  Dacă ele se bucură de succes şi cresc, de obicei vor primi solicitări de a face donaţii pentru caute lăudabile. Acest lucru se poate face prin mici contribuţii de diverse naturi sau prin instituirea unor campanii de marketing al cauzelor sociale. Apoi, în timp, publicul consideră de la sine înţeles cp firmele să acţioneze ca motoare ale progresului sociocultural, şi nu ca maşinării de profit. În număr tot mai mare, consumatorii s-ar putea să înceapă să judece firmele, în parte, după gradul în care se dedică rezolvării unor probleme publice şi sociale. Unele companii vor şti să valorifice această situaţie, încorporând considerentele de natură socială în însăşi alcătuirea intimă a caracterului firmei. Ele vor transforma societatea. Astfel, ele au pătruns în stadiul de marketing 3.0 al existenţei lor.

Atenuarea sărăciei prin încurajarea întreprinzătorilor

Sărăcia rămâne una din cele mai stringente probleme cu care se confruntă omenirea. În multe, prea multe societăţi, distributţia veniturilor are forma unei piramide mai degrabă decât a unui romb, cu mult prea mulţi oameni nevoiaşi la baza piramidei. Dar, aşa cum au subliniat Prahalad şi alţii, există o adevărată comoară la baza piramidei. China şi India, fac în particular  eforturi să-şi transforme piramidele în romburi. Una din soluţii ar fi microcreditarea săracilor, de regulă a femilor, care folosesc banii într-un scop productiv şi manifestă rate foarte înalte de rambursare la timp a banilor. O soluţie şi mai generală ar fi stimularea înfiinţării de întreprinderi economice sociale, care să-i reunească pe întreprinzători, societăţile comerciale şi săracii. O întreprindere economică socială se dedică unui scop de utilitate socială, dar speră să facă şi bani cu această ocazie. Întreprinderile sociale oferă speranţa de a-i putea ajuta pe oamenii nevoiaşi prin aceea că le oferă ocazii favorabile, sporind accesibilitatea financiară şi logistică a ofertelor de produse şi servicii pentru cei săraci.

Marketing ecologist

Deplasarea spre angajamentul ecologist a firmelor bazate pe valori devine din ce în ce mai importantă. Printre beneficii se numără costul mai scăzut, reputaţia mai bună şi angajaţii mai bine motivaţi.  Companiile trebuie să facă diferenţa între 4 segmente ale pieţei pentru produse ecologice:

  1. Originalii care creează tendinţe
  2. Pragmaticii care caută o valoareavantajoasă
  3. Conformiştii care vor să respecte standardele
  4. Cumpărătorii precauţi, observând cu atenţie comportamentele lor distincte şi gradul diferit în care sunt pregătiţi să cumpere produse „verzi”