The Outlaw

Bine v-am regăsit, toamna! 🙂

În Septembrie îl avem pe the OUTLAW.

Viva la Revolution! If you choose this dark path, good things will happen to your brand. Because there is always something that goes wrong and fuels change in society. And your brand can be the vector for change. A true outlaw, questions the actual values in a radical way. His tools are unorthodox and his words are controversial. That is what makes consumers follow it. It’s the way you are, and soon…let’s just say the whole world will be yours.

4 filme şi elucubraţii pe baza lor

Am primit 4 recomandări de filme (mai vechi). M-am executat şi le-am vizionat. Bune filme, deosebite chiar.

Mulţumesc pentru recomandări  ^_^

Wild grass

Idealul întâlnirii e o recunoaştere mutuală şi imediată (printr-un portofel :D). Probabil o chestiune de destin (orice început e inexplicabil şi astfel aflăm că se poate şi fără cuvinte – prea clasic). Reacţionăm ca nişte infirmi în a primi (portofelul). Se mai poate să te îndrăgosteşti şi de cineva necunoscut, fără ca această nouă dragoste să o concureze pe cea existentă. „The eyes of others our prisons.. Their thoughts our cages… ” – Virgina Woolf

Never let me go

De când l-am vizionat, am rămas cu gândul la clonare: la clonarea umană dar mai ales a organelor. Foarte interesant şi trist totodată să constaţi că viaţa personajelor e un fel de moarte vie. Ne sacrificăm viaţa pentru a muri (cu preţul organelor – cum se poate justifica asta?!). Nicicum (vedeţi filmul). Un film simbolic, semnele şi simbolurile sunt prezente dar într-un mod discret. Ele trebuie traduse. Clonarea organelor e şi va fi posibilă în viitor şi îmi pare o practică ok pentru salvarea unor vieţi sau vindecarea unor boli dar clonarea umană…

The lives of others 

Fiecare avem în noi doze de iubire care devin mai numeroase cu cât le folosim mai mult (vezi personajul Wiesler). Într-un climat totalitarist şi opresiv din punct de vedere psihologic, creativitatea moare. La fel şi prietenia.

Bright Star

Intimitatea se instaurează prin împărţirea aceluiaşi poem 🙂 Iubirea nu încetează nici după moartea partenerului (John Keats), ea e trăită până ce Fanny are o amintire plăcută despre ceea ce a trăit. Se pare că mângâierea are memorie şi că dragostea romantică, după cum bine ştiu e cea neîmplinită. Love is not enough.

Fragment dintr-o scrisoare de la John Keats: ” Cu atât te iubesc mai mult cu cât ştiu că mă iubeşti mai mult decât mă iubesc eu. […] M-am întalnit cu femei cărora, ştiu sigur, le-ar fi plăcut să se casătorească cu o poezie şi să fie acompaniate de un roman”

Mi-a plăcut faptul că-şi scriau scrisori, ritualul cu palmele pe perete (fiecare în spatele unui perete comun dar separaţi de el), plimbările, pălăriile şi distincţia dintre gândire şi meditaţie (revin în alt post cu detalii) şi nu în ultimul rând povestea de dragoste care nu se sprijină pe chestiuni fizice, ci mai degrabă metafizice :D)

Ce am remarcat în toate cele 4 filme e că iubirea are un conţinut şi o intensitate şi nu e doar o aparenţă, că nu e lipsită de substanţă aşa cum se întâmplă în filmele (cu precădere cele romantice) de la Hollywood din 2000 încoace. În cazul ultimelor,  multă lume se comporteă în viaţă ca în aceste filme: femeile devin tot mai pretenţioase şi descurcăreţe (ele s-au schimbat în bine în ultimii ani), bărbaţii tot mai delăsători şi cer tot mai multă atenţie şi uite aşa fiecare suferă (altfel) de anxietate (de vorbă cu Cosmin)

Things to do/to have (almost a wishlist) till the end of this year

August 2012

(2 emergencies):

 solve the problem with the wisdom tooth

–  buy an external hard drive of 1 terabyte

September, October, November, December 2012

–  learn German (I would have a motivation to get up early – asta nu-mi iese deloc) saaau portughza cred că mă prinde mai bine 😀 (hobby)

–  buy my favourite perfume bought it 🙂

–  do the workouts daily, the workouts which I abandoned this month for objective reasons & train regularly (I said on a   daily basis, ok?! except some days…) at home (thanks, Alla for recommending me: http://bpm.tv/ & bodyrock.tv)

–  keep reading good books, keep writing on this blog

–  watching good movies (hm, my internet connection really sucks)

–  terminate the contract with Orange (December’s calling) l-am prelungit până în aprilie

 visit my sister  vine ea

–  optimize this blog

– visit Alla in October in Chişinău and participare at the Wine Festival (it would be great, we haven’t met for such a long  time, I didn’t visit Chişinău aaaaaand I love wine :D) (+ make a new passport) (plan abandonat)

–  hopefully not be alone during the Christmas holidays & New Year

–  visit Sweden OR Norway OR Finland

–  resist the temptation to cut my hair =)) (well, I didn’t resist)

–  and 1 more but that’s a secret 😦

Zoo Târgu-Mureş

Am reuşit să ajung ieri la Grădina Zoologică din Târgu-Mures. În altă zi nu prea avea cum că programul e până la 18.00 (cam ciudat program, având în vedere că e vară şi lumea preferă să se plimbe prin zonă mai ales seara, dar mă rog).

N-am mai mers la zoo din clasa a X-a sau a XI-a, nu mai ştiu exact când ne-a dus diriga la cea din Sibiu care e cea mai veche Grădină Zoologică din România (înfiinţată în 1926 şi deschisă prima oară în 1929). Biletul de intrare pentru adulţi e 5 lei.

Câteva poze de la Zoo Târgu-Mures

Până să ajung la Zoo, chiar la intrare pe o suprafaţă destul de mare e amenajat un fel de orăşel al copiilor, sau mai bine zis, părculeţ al copiilor cu trenuleţ în care erau şi adulţi 😀 (1 tură pentru copii e 3 lei, pentru adulţi 5 lei), tot felul de locuri de joacă amenajate, căsuţe cu personaje din desene animate, leagăne şi alte minuni.

 

 

 

A wonderful post

Not this, but that one I’ve read today, written by the girl who sleeps with her pearls on  (I really like this title) . It has made my day. The last week Felicia told me that she had recently watched a movie. A woman had to choose between two men who loved her (or it maybe was just one who loved her?!).

When asked by her best friend (her friend was married, with children) how she decided upon one and not the other she said she had chosen not the ones who loved her, but the one  who helped her to be better, the one who would lift her and helped her be a better version of „herself”.  She chose goodness, not love. By becoming a better, happier person she would pour forth goodness on other people because of the great abundance of blessings.

I don’t know details about the film (not even its name) but as soon as I’ll find out, I’ll tell you.

So happiness is the most important value, not love (love is just an instrumental, intermediary value).

Şi dacă e adevărat de Marc Levy

Am terminat în Târgu-Mureş cartea împrumutată de la Olga, „Şi dacă e adevărat” de Marc Levy (prima carte pe care o citesc de acest autor), o carte foarte bizară în care după un accident mortal de maşină, o femeie, Lauren, medic rezident rătăceşte ca o fantomă (nu e o figură de stil) locuind în dulapul din baie până o descoperă în vechiul ei apartament, noul chiriaş, un anume Arthur (conduce un cabinet de avocatură),  care se îndrăgosteşte de ea (să identifici fericirea când se află la picioarele tale şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe…şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. Inteligenţa singură, fără aceea a inimii, este doar simplă logică şi nu e mare lucru de ea)  şi întreprinde o vastă cercetare asupra acestei zone obscure: coma (o realitate sau nici nu ştiu cum să-i spun, în care corpul trăia despărţit de spiritul ce-l anima şi-i da un suflet).

Astfel ajunge să o salveze de la eutanasie (că ce să faci cu o fiinţă nici moartă, nici vie?), răpind-o din spital cu o ambulanţă împrumutată de la tatăl unui prieten. Ideea e că ea e invizibilă pentru toată lumea, mai puţin pentru Arthur. După răpire, ajung în  Carmel, la casa veche unde a copilărit şi unde i se revelează multe secrete păstrate de-a lungul anilor. Va fi sau nu descoperit de poliţie şi închis? Nu vă spun cum se termină, mai bine citiţi cartea.

Ideea e că fiecare trăieşte în lumea lui în carte, totul e să-ţi înfigi rădăcinile în pământul care îţi convine, niciodată n-o să le poţi trăi pe toate şi atunci e important să trăieşti esenţialul. Protagoniştii îl trăiesc („Uneori suntem neputincioşi în faţa dorinţelor, poftelor sau impulsurilor noastre, şi asta provoacă un chin deseori insuportabil. Sentimentul acesta te va însoţi toată viaţa, uneori îl vei uita, uneori va fi ca o obsesie. O parte din arta de-a trîi depinde de capacitatea noastră de a combate neputinţa. Asta e ceva greu pentru că neputinţa dă naştere deseori fricii. Ne anihilează reacţiile, inteligenţa, bunul-simţ, deschizând uşa slăbiciunii. Vei cunoaşte multe spaime. Luptă împotriva lor, dar nu le înlocui cu ezitări prea lungi. Gândeşte, hotărăşte şi acţionează! Să nu ai îndoieli, incapacitatea de a-ţi asuma propriile alegeri dă naştere unui anumit rău de a trăi. Fiecare întrebare poate deveni un joc, fiecare decizie luată te va putea învăţa să te cunoşti, să te înţelegi„)

M-a impresionat (sunt într-o perioadă mai sensibilă)  foarte mult scrisoarea adresată lui Arthur de mama sa pe care a scris-o înainte de a muri de cancer. De fapt m-a emoţionat până la lacrimi.

Arthur, scumpul meu băiat,

Când vei citi această scrisoare, ştiu că undeva în străfundul sufletului tău vei fi foarte supărat pe mine că ţi-am făcut această festă oribilă. Arthur, aceasta e ultima mea scrisoare şi, de asemenea, testamentul meu de iubire.

Sufletul meu îşi ia zborul purtat de toată fericirea pe care mi-ai dat-o tu. Viaţa este minunată. Arthur, ne dăm seama de asta doar când ea se retrage în vârful picioarelor, dar viaţa se gustă după pofta din fiecare zi. 

În unele momente, ne face să ne îndoim de toate, tu însă să nu te dai bătut, sufletul meu! Din ziua în care te-ai născut, ţi-am văzut lumina din ochi care face din tine un băieţel atât de diferit de toţi ceilalţi. Te-am văzut căzând ţi ridicându-te strângând din dinţi când oricare alt copil ar fi plâns. Curajul acesta este şi forţa, dar şi slăbiciunea ta. Bagă de seamă, emoţiile sunt făcute pentru a fi împărtăşite, forţa şi curajul sunt ca două bastoane ce se pot întoarce împotriva aceluia care le foloseşteprost. Şi bărbaţii au dreptul să plângă. Arhtur, şi bărbaţii cunosc durerea. 

De-acum înainte, eu nu o să mai fiu cu tine ca să răspund la întrebările tale de copil şi asta fiindcă a venit momentul să devii un mic bărbat. 

În lungul periplu ce te-aşteaptă, să nu-ţi pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ţi uiţi niciodată visele, ele îţi vor fi motorul existenţei, vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale. Curând vei cunoaşte o altă formă de iubire decât aceea pe care mi-o porţi mie. Când va veni ziua aceea, împărtăşeşte-o cu cea care te va iubi; visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri. Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum. Iubirea are un gust minunat, aminteşte-ţi că că pentru ca să primeşti, trebuie să dai; aminteşte-ţi că pentru ca să poţi iubi, trebuie să fii tu însuţi. Băiatul meu, încrede-te în instinctul tău, fii credincios conştiinţei şi emoţiilor tale, trăieşte-ţi viaţa, n-ai decât una. De acum eşti răspunzător de tine şi de cei pe care-i vei iubi. Fii demn, iubeşte, nu-ţi pierde privirea care ne unea când împărtăşeam zorile. Aminteşte-ţi de orele petrecute împreună ca să tundem trandafirii, să scrutăm luna, să învăţăm parfumul florilor, să ascultăm zgomotele din casă pentru a le înţelege. Toate acestea sunt lucruri simple, uneori desuete, dar nu-i lăsa pe oamenii acriţi sau blazaţi să le denatureze, ele sunt tot atâtea clipe magice pentru acela care ştie să le trăiască. Aceste momente poartă un nume, Arthur, „minunarea”, şi numai de tine depinde ca viaţa să-ţi fie o minunare, cea mai mare savoare a lungii călătorii care te-aşteaptă. 

Micul meu bărbat, acum te las, agaţă-te de acest pământ care este atât de frumos. Te iubesc, băiatul meu, tu ai fost raţiunea mea de a fi, ştiu cât de mult mă iubeşti şi tu, plec cu cugetul împăcat, sunt mândră de tine„.