Less

Short reminder:

„Smart sees what there is. Stupid sees what there could be. BE STUPID! ” (din nemaiminunatele campaniil Diesel cu smart-stupid)
Or…simply….take into consideration the following:

You are less braver than you believe, less stronger than you seem, and less smarter than you think.

Au revoir!

Un fel de tinuta

Dupa ce am facut colajul, mi-am dat seama c-ar fi trebuit sa postez linkurile fiecarui obiect vestimentar. Deci pseudo-participarea mea la concurs: (pseudo pentru ca intre timp m-am plictisit si n-am mai postat linkul unde trebuia :)) Oricum, sa fim seriosi, pentru o tinuta de 500 euro trebuie facut un research consistent, si cum timpul si rabdarea nu-mi permit… 😀

Va prezint un fel de tinuta, dupa 52 de click-uri date pe otto.ro (da, le-am numarat :D)

Blazer: http://www.otto.ro/d-12940023-blazer-sweat-ajc-girls.html (roz fumuriu, perfect. Roz simplu e pentru fufe si homo :D)

Top: http://www.otto.ro/d-12939760-top-lung-laura-scott.html (da, bun pentru accentuarea siluetei :D) Dar asta e cam lung. Imaginati-va c-ar trebui sa fie mai scurt. N-am mai cautat altul. O sa-l tai cu foarfeca :)) adica o sa-l ciopârţesc

Geanta: http://www.otto.ro/d-13279667-geanta-de-umar-soliver.html (pacat ca e imitatie ( 😦 ) de piele. Inima aia e in plus.

Pantofi: http://www.otto.ro/d-12416777-pantofi-marco-tozzi.html (pentru mersul apasat :))) -> tocul e numa bun. Cred ca se poate si alerga cu genul asta de pantofi. Dupa autobuz, in speta. Deci e ok, bah!

Ah, acum mi-am dat seama c-am uitat blugii. Mai era un colaj, dar l-am sters din greseala. Noah, retineti:

– blugi simpli, stramti. Ok.

Blazerul mi se pare decent. L-am asortat (sau nu :D) cu un top negru. Pantofii, de culoarea vantului turbat. My color, adica. Geanta cumva, la fel. Observati tonurile diferite dintre pantofi si geanta. Da, asa am vrut 😀

Din prima poza de fapt mi-a atras atentia de fapt culoarea turbata a ojei tipei. Si eu am vrut sa-mi iau azi, dar m-a oprit Lavi. Am ascultat-o. Mi-am luat mov (foarte mov) si rosu-rosu 😀

Tinuta e lejera, deci mi se potriveste, ar merge foarte bine la o iesire in oras, pur si simplu. Bijuterii ….aici e mai complicat…n-am gasit nimic care sa-mi placa.

Prioritate si secundaritate

Incep sa nu mai vad inboxul din pricina priority inbox-ului. Nush pe ce criteriu mi le selecteaza gmailul. Cu siguranta nu in functie de prioritate sau secundaritate. Sau, ba da?????

Cum suna, sa zici in diverse contexte cand ai ceva de facut…stii nu este prioritatea mea. Este secundaritatea mea! :))))) Sau si mai frumos….este prioritatea mea de grad secund, tert, etc :)))))
Ceea ce-i ascuns e infinit mai interesant. Suscita mai mult interes, mai multa atentie si concentrare. Transparenta este buna…dar pana la un punct. Nu toata lumea o apreciaza. Ba se mai considera asta si lipsa de tact, atentat la sentimentele/cunoasterea/vointa/puterea celuilalt atunci cand spui lucrurilor pe nume (e adevarat, turnate ca din topor, ca nu stim ce-i diplomatia :D). Reglezi totul la pulsul celuilalt si cand vezi ca nu-l mai tin puterile, urechile, vazul, ca-l lasa simturile…. zici….run, rabbit, run!
Secundaritate de gradul unu, de gradul doi….etc…
Dar de fapt…ceea ce nu-i prioritate, nu e clasificat? Adica…non-prioritatea ce-i? Secundaritate, clar! Tot aud..prioritatile mele sunt…cum adica la plural? Ori e prioritate ori nu mai e…o fi prioritate de grad secund, de-un grad inferior primului.
Si acum…ce-i prioritatea 😀
Cf. dexonline.ro, „PRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorității; Sil. pri-o-] /priorité „Intaietate
Zilele astea, prioritatea mea a fost azi sa-mi petrec timpul dormind (ma rog, avand in vedere circumstantele). Mda, gripa m-a rapus intr-un mod tragic 😦
N-am murit, n-am patit aproape nimic, ba am mai si slabit (n-am prea mancat fiind ocupata cu somnu’) incat sa cada iar blugii de pe mine fara mers la sala sau alte abstinente culinare (fie vorba intre noi, inutile) 😀
Intaietatea pe ziua de maine nu va fi somnul. Sper. Secundaritatea (adica de grad secund prioritatii sau secundaritatea secundaritatea de dupa prioritate?!?!?!?) poate fi orice. V-ati prins. Somnul e pentru lenesi.

 

Miki

Inainte de a ajunge azi la medic ca sa obtin concediul medical pe o zi (daca ma gandesc bine, pentru o zi nici macar drumul pana in Manastur nu-si are sensul) am decis sa scriu despre ceva horror: despre Miki.

Inainte sa ajungem la Miki, va marturisesc ca am oroare de spitale, medici, injectii, consultatii si tot tacamul. Dar mai ales de medicii de familie din ziua de azi (generalizez, da pentru ca asa vreau)  care mi se pare ca sunt scosi pe banda rulanta. Multa superficialitate (ca sa nu spun altfel) si mult mai multa cantitate – in detrimentul calitatii.

Probabil o sa stau iar vreun ceas la coada (inainte, la rand, fiind batranii care asteapta frumos, cuminti, sa fie chemati inauntru unde incep sa se vaiete cand de una, cand de alta) dar de data asta am o carte in ghiozdan. Voi merge pregatita 😀

Inauntru…. unde ii asteapta doamna doctor si Miki. Doamna doctor nu-i importanta acum. Dar Miki…pff…este asistentul doamnei doctor. Nu stiu daca permanent sau doar temporar (un soi de practica). Cert e ca si acum 3 luni, dupa raceala monstru din Noiembrie, tot acolo l-am gasit. Putin probabil sa se fi schimbat situatia de atunci. Sau nu, cine stie?! O sa aflu azi.

Ei, doamna doctor, ca sa stie ce sa scrie in condica, trebuie sa ma consulte de fiecare data (desi, vorba fie, nu-i neaparat necesar sau poate ca ea-si respecta juramantul :D) . Dar nu asta-i problema. Problema e cu Miki. El trebuie (teoretic si practic) sa asiste la tot ceea ce face doamna doctor. Si merg acolo in „separeu” sau nici nu stiu cum sa-l numesc, unde tre sa-mi ridic bluza, puloverul, ca doamna doctor sa-mi asculte frumos ritmul respiratiei si in functie de asta sa vada cum stau cu plamanii.  Ei, in tot acest timp, incearc sa se ascund dupa paravan ca sa nu ma vada Miki cu bluza ridicata si sa-mi studieze astfel si sutienul (nu ca n-are fi secsi, dar totusi). Pervers Miki asta. Ei, probabil e satul de batrani si batrane.

Miki are o privire tampa si insistenta care cere cateva perechi de palme. Peste uăchi, ca poate isi revine.

Miki, azi sper sa lipsesti. Poate te-a atacat si pe tine gripa, sau vreo raceala crunta si astfel sa fii nevoit sa stai la pat, sau oriunde altundeva departe de cabinetul doamnei doctor. Altfel, ca de obicei, va trebui sa ma prefac ca nu esti acolo, ca nu existi si ca domna doctor a ales sa aduca un scaun in plus in cabinet (pe langa cel al pacientilor) ca sa nu se simta chiar singura.

Anonimat la expedierea florilor

In primul rand, este un neajuns.

In al doilea rand, situatia se configureaza in felul urmator:

Demarcatia este intre EXPEDITOR si DESTINATAR.

EXPEDITORUL

– nu doreste sa ramana anonim, dar nu scrie totusi nici un mesaj, crezand ca florile vorbesc de la sine (bullshit)

– vrea sa ramana anonim si de aceea nu scrie nici un mesaj 😉

– scrie un mesaj gen:  „De la un admirator secret” si lasa un numar de telefon (cat de penibil:)))))

– testarea ghetii la mal (un soi de verificare) sa vada daca sotia/prietena/amanata/concubina ii comunica in vreun fel faptul ca a primit flori. Daca nu ii comunica:

Cazul 1: – inseamna ca fie nu le-a primit (ceea ce se asigura ca NU s-a intamplat)

Cazul 2:  e ceva suspect, putred la mijloc. Fie nu e sigura ca sunt de la el (ups!), fie ca asteapta ca el s-o intrebe daca i-au placut.

DESTINATARUL:

–  daca primeste florile neinsotite de nici o felicitare cu vreun mesaj, nu stie cui sa multumeasca (poate ar mai multi pretendenti :D)

– daca stie, nu vrea, pentru ca nu-i i se pare prea fair. Ascunsul dupa deget continua si din partea destinatarului. Fofarlica, stiti voi 😀

– destinatarul poate suna (dar de fapt nu suna) la florarie sa vada din partea cui sunt florile, considerand fie ca e vorba de o gluma proasta (sau nu), fie nu suna pentru ca il doare fix in paispe (dar doamnele, in genere fie vorba, sunt mai curioase asa din fire si de obicei intreaba -> fara ca persoana care le-a trimis sa stie ceva despre curiozitatea sa)

Cei doi se pupa intr-o singura situatie: vor confirmari. Unul de livrare, altul de expediere. Iar floristii sunt la mijloc :d Ain’t that cute? Floristii sunt de partea expeditorului (imi pare rau s-o spun) intotdeauna, mai ales cand solicita sa ramana anonim. Altfel s-ar complica lucrurile si n-ar fi in avantajul nimanui.

Later edit (25.02.): Bine zice Lavi ca expeditorul mai poate fi altul decat cel care spune ca este. Un fel de-a induce femeia in oroare :)))) Dar desigur, cazurile cu buchetelele navetiste pot fi nenumarate. Pe masura bolii imaginatiei fiecaruia 😀

Ortansse – one woman show

Spiritul poznaş al interpretarii fac deliciul acestei comedii, la fel cum practicile utilizate în public sunt magnifice în intimitate (Ortansee – Ana Nicolae încearcă să-i seducă pe barbații din public. La propriu :))))

E o piesă despre transformarea obişnuitului în extraordinar și artificialitatea ca mod de manifestare a sentimentelor. Sau mai simplu spus, comedie de moravuri ce sancționează defectele prin râs.

Burlescul, în toată splendoarea mediocrului. Prețiozitatea Ortanssei (Ana cea talentata), sufletul ei plăpând, întregul scenariu al privirilor și al gesturilor afectate (uh oh vay!), fabulația, exagerarea, conflictul derizoriu, superficialitatea – toate astea sunt  „evenimente” principale ce trădează interioritatea psihică: iubirea, melancolia, nostalgia.

N-am spus multe și cu toate astea, am spus totuși destul 😉 Piesa merită văzută. Trust me! 😀 Pentru Ana 🙂

Eu am văzut-o în vară (da, piesa), în Roland Gaross, cu duda la braț (colegă pe atunci cu Ana) 😀

 

Program piesă: 21 Februarie, în Diesel Cluj. Aici găsiți și stagiunea teatru de club a lunii februarie din Diesel Club.