Vointa de putere

Pana revin cu Linchpin (2), continuarea lui Linchpin (1) , ma concentrez, scriu  si  ii dedic z(m)eului o introducere din teoria despre vointa de putere a lui Nietzsche sau mai bine zis, o scurta introducere in genealogia moralei, ca tot am vorbit, ba chiar am i-am si visat si pe stapani si pe sclavi 😀 Mai bine scris, asa ca la un fel de examen 😀

Scurta introducere: Potrivit lui Nietzsche (1844-1900) in religia si filosofia crestina, sensul conceptului de libertate e corelativ sensului  conceptului de interdictie. Libertatea nu poate fi gandita in afara constrangerii sau a pedepsei. Religia si morala crestine sunt in conceptia lui Nietzsche, asimilate intr-un mod iluzoriu principiilor iubirii.  La baza valorilor promovate de religie si morala (ex: ascetism, cumpatare, stapanire de sine, renuntarea la orgoliul propriu, la constiinta, etc) se afla dorinte nesatisfacute de putere, libertate, senzualitate si nesatisfacerea lor provoaca degradagrea celor ravnite.

Astfel, se contureaza doua concepte : cel a “vointelor slabe” reprezentat de viata crestina si cea a “vointelor puternice” reprezentat de aristocratie a caror valori fundamentale sunt libertatea si puterea.  Unii zboara, altii se tarasc. Rezulta resentimentul sclavilor la adresa stapailor, ca-n fabula cu vulpea si strugurii acrii 😀 Ar vrea ei sa fie ca cei puternici, dar nu prea pot. Si astfel neaga ideile lor, le condamna.

Stim de la Nietzsche ca diferentele de valori morale au luat nastere in cadrul unui neam dominant, care avand un sentiment de satisfactie a devenit constient de deosebirea lui fata de neamul dominat. “Bunatatea” in acest context semnifica mandria, detasarea, vanitatea si constientizarea propriilor valori. Starilor de satisfactie ale nobililor  li se opun cele de dispert la adresa neamului slab. Sunt dispretuiti lasii, mincinosii, oamenii meschini, lingusitori. “Noi cei ce graim adevarul” – asa se numeau intre ei aristocratii din vechea Grecie. Sentimente de plenitudine versus cel de neimplinire.

Nobilii ii ajuta pe cei slabi nu dintr-un soi de bunatate caracteristica, ci pentru sporirea sentimentelor de  generate de belsugul de putere. Stapanii nu ii pretuiesc decat pe cei ca ei, de aici si ideea de obligatie, dar la alt nivel (de la egal la egal, niciodata pe filiera sus- jos).

Pentru sclavi, conceptul de “bun” e asociat cu neprimejdiosul, un fel de bonhomme. De fapt ce-i deosebeste pe cei nobili de ceilalti, e idea de a nu renunta la propria resonsabilitate sau la impartirea ei si gradul si simtul diferit al igienei. De exemplu, cel care a suferit indelung nu e cu nimic mai presus decat cel care a fost acoperit de glorie numai prin faptul ca primul stie mai multe, a trait mai multe fata de cel bland, intelept. Asta e o vanitate spirituala(tipica celor slabi, tipica religiei, credintei). Desi, din cate stiu eu, victimele au intotdeaua castig de cauza. Sau nu neaparat 😀

Sunt multe locuri opera lui Nietzsche unde apare distinctia dintre vointele slabe si cele puternice. Teoria e dezvoltata mai pe larg in “Dincolo de bine si de rau”.

Nu stiu ce concluzie sa trag. O sa revin cu idei din opera lui Nietzsche. Cele doua sunt clar, doua specii aparte. Pentru aristocratie conteaza rangul, demnitatea, ascensiunea in timp ce sclavii, captele mediocre sunt adeptii instinctului de conservare. Din niste teze, cateva antiteze nu rezulta o sinteza.

Picnic in gradina bunicii

Picnicul la bunica este cel mai fain. Pe langa ca ne vedem rar, de max 3 ori pe an, ma bucur foarte tare ca de obicei sunt intr-un loc cunoscut si cel mai important, langa oameni iubiti 🙂

Pe langa picnic mai e umblatul desculta pe iarba racoroasa, statul la umbra pe patul pliant (da, ca selong n-are bunica) la umbra parului, dormitul pe salteaua din paie, acoperitul cu plapuma atat de grea ca nici nu te poti misca sub ea, lemnele pocnind in soba (da, bunica o aprinde pentru mine chiar daca nu e musai, pentru ca stie ca-mi place), spalatul pe maini in butoiul cu apa de ploaie, spalatul in lighean (cel mai mare minus aici), mancat scoverzi si clatite de pe plita si baut apa rece ca gheata din fantana. Voluptatea asta cu apa rece n-o prea inteleg la mine. Probabil din cauza ca-s incinsa mai mereu si atunci trebuie stins cumva focul :)) Nu prea ai ce face la tara, dupa maximum 2 zile sunt plictisita de moarte, de stat si lenevit pur si simplu. Dorm, mananc, citesc, vorbesc cu bunica, ma bronzez (adormind pe covorul de pe iarba).

Nu-mi place sa ies la poarta, nu-mi prea place sa ma intalnesc cu lumea pe ulita. S-ar putea spune ca sunt cumva salbatica. Da, am crescut pe beton, nu la tara.

Asa arata gradina

Casa bunicii din exterior

Casa din curte

Asa arata boacazele

Si asa voi arata eu in curtea si gradina casei bunicii […] de completat cu poza cand voi ajunge. Sau de ne-completat ca nu voi mai ajunge 😀

Seth Godin – Linchpin (1)

O sa fie doua parti la cartea „Linchpin” de Seth Godin, un fel de conspect la carte, sau mai bine zis, idei concentrate daca vreti 😀

Seth Godin construieste cartea pe o antiteza intre LINCHPIN (nu traduc termenul, o sa intelegeti despre ce e vorba 😉 si COG (trepadus -> asta suna foarte fain :p). O sa le scriu intr-o romano-engleza, cam cum vorbesc eu adica. Mai jos sunt distinctiile dintre cele doua categorii de persoane.

Deoarece cartea se numeste „Linchpin”, voi scrie cateva din ideile pe care le contureaza Seth Godin in carte. Intai, cum defineste Linchpin-ul – ce atribute are:

–          Crearea de valoare -> daca ea e data de ceea ce faci (spre deosebire de lucrurile innascute), atunci esenta de a deveni un LINCHPIN e o alegere

–          Make a difference

–          Personalitate si atitudine

–          Vision & engagement

–          „A future where you contribute your true self and best work”

–          Talent, creativitate spre deosebire de OBEDIENTA

–          A deveni un LINCHPIN = un proces prin care iti dezvolti aptitudinile astfel incat sa devii indispensabil („You can train yourself to matter”)

–          Provocateur thinkers, people who care

–          Is worth finding and keeping

–          A person living without a map

–          Linchpin e caracteristic eminamente economiei postindustriale.  LINCHPINS sunt persoanele remarcabile

–          Filosofia linchpin-ului se bazeaza pe ideea conform careia “ the more you give, the more the market gives back”

–          Persoana pasionata, cu energie, conectata si matura, capabila sa vada lucrurile cum sunt si sa negocieze multiplele prioritati conform deciziilor. Persoanele flexibile in fata schimbarilor considerate drept alegeri si nu talente innascute

–          Artisti, oameni motivati si genuine (arta si insightful = „the bravery of value creation that are rewarded”)

–          Sefii vor a LINCHPIN prin apropiere: “a person who can see the reality of today and describe a better tomorrow”

–          LINCHPIN refuses to settle (diferenta dintre COG si LINCHPIN e data de ATITUDINE si nu de invatare): “ Being good at school is a fine skill if you intend to do school forever” (asta pentru desteptii care se cred ca au fost genii si au luat note mari in scoala si vai, ce deosebiti sunt ei prin asta 😉

Ca am pomenit de scoala, Seth Godin spune ca in scoala ar trebui invatate doua chestii importante: REZOLVAREA PROBELEMELOR INTERESANTE si A CONDUCE (TO LEAD). Ultima is a skill, it’s not a gift.

De cealalta parte il avem pe COG (trepadusul) in masinaria capitalismului. Indoctrinarea se invata la scoala si ea devine o forma de escrocherie la un moment dat. Scoala te invata sa fii supus prin ceea ce ti se spune sa faci, sa inveti.

–          Being average = vocea rezistentei (the lizard brain) care te indeamna sa fii safe astfel

–          To be a cog = regula oamenilor comuni care au capacitate scazute si functii la fel

In ziua de azi nu mai exista joburi unde cineva sa iti spun ace sa faci (ma rog, asta ii place lui Seth Godin ca creada :))). Comparatia se face cu munca in fabrica, munca planificata, constrolata si masurata, munca optimizata pentru productie.

Seth Godin il invoca pe Marx legat de burghezie (avea capital de investitie) si proletariat (detinea mijloacele de productie). In zilele noastre nu ne mai confruntam cu problema capitalului si capacitatea de a-l gasi. Acum fabricile sunt mintile noastre. Oamenii care nu-s proletari (nu asteapta nicio instructiune si nu se folosesc de masinile altora) sunt baronii industriei (LINCHPINS au resurse si avantaje interne nu externe). Ca si Marx, si Adam Smith, economist socialist, a zis acelasi lucru. Diferentele dintre management si labor. Managementul detine masinile. Labor formeaza regulile.

Acum, ideea e ca daca stii sa comunici conceptual si conectand datele si informatiile, detii mai multa putere decat managementul. O paralela cu indoctrinarea ar fi consumerismul “We’ve been taught to consume = a shortcut to happiness” (obedienta mediocra).

Legat de joburi si de angajati: “ the difference between what an employee is paid and how much value she can produce leads to PROFIT”.

Esenta productiei in masa e compatibilitatea partilor. Timp, spatiu, bani, hartii, miscare, etc – astea sunt piesele predictibile.

Ca si concluzie: the future belongs to chefs, not to cooks or bottle workers. It’s hard to buy a cookbook (filled with instructions to follow) than to find a chef book.

Autenticitate si originalitate

Nu cred in ideea de originalitate, dar cred in ideea de autenticitate. Un om original e un om de hartie. Un epigon. Original e ceea ce avem impresia ca e unic, individual si deci prin asta, cumva special (desigur, putem crede asta, doar cine ne opreste?!). Originalul nu are de-a face cu sensul sau semnificatia, ci doar cu interpretatea. Originalul tine de forma. Autentiticatea tine de continut. Cam ce-ar fi spus Titu Maiorescu, dar altfel cumva si in alt context 😀

Un om autentic e un om viu, cu trairile sale, care cunoaste prin sine, care are  experientele sale si gandeste cu mintea proprie, nu cu cea de imprumut, a altora. Judecata e a sa, judecata proprie  inerenta structurii  imediate a datelor constiintei nu fenomenelor exterioare. Autentic e ceea ce provine din sine, ca vorbele batranilor (intelepte) trecute prin filtrul experientei zecilor de ani. Vorbele alea pe care le numim pilde sau invataturi si izvoare nesecate de intelepciune. Nu e vorba numai de persoane, e vorba si de fapte. Cand esti o anexa, o umbra, sau o nota de subsol nu prea mai contezi si nici nu prea ai cum fi autentic. Autentic e un zambet, autentic e un buchet de flori (prin florile pe care il compun si NU prin forma, design -> prin a doua e original doar). Autenticul e in sinele. Original e cum il percepem (dar da, pentru unii perceptia e realitate) sau cum ne e dat (incomplet si fara substanta decat ca forma, formal)

In dosarul originalilor si originalelor inscriu si epigonii. Epigonul e cel care doreste sa aiba ceea ce au altii. Ceea ce doreste dar nu numai ca doreste dar si obtine ceea ce doreste . Astfel incat dupa achizita obiectelor posedate de altii,  ajunge sa se intrebe daca intr-adevar i-au placut sau nu. De fapt, obiectele respective i s-au parut interesante la altii si astfel, printr-o proiectie (fantasma) i s-au parut ca ar fi interesante si pentru el (fals!) fie, mai simplu, putem da vina pe obiecte ca nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor epigonului si deci s-a produs o nepotrivire cu stapanul). Nu le mai apreciezi valoarea deoarece pana sa nu le vezi la altii nu stiai ca-ti sunt trebuincioase (imi place cuvantul) si deci nu aveai nevoie de ele. Deci ai putea considera ca nu le-ai cumparat tu, ci partea irationala din tine. Monstrul de inconstient, care este el sa fie!!! ‎”Vanity, definitely my favourite sin!” – the Devil.

La fel se intampla si in cazul faptelor. Cand povestim experientele altora fara a le fi trecut in prealabil prin filtrul nostru si le preluam si le redam astfel ca papagalii; dar asta nu mai conteaza decat pentru cine stie ca ce povestim nu face parte din experientele insemnate pe catastful nostru, ci pe al altora. (sigur n-ati inteles nimic -> asta e din categoria drafts, de editat cu alta ocazie 

O sa revin cu ce spune Eliade despre autenticitate si originalitate (mai ales in Huliganii -> cartea mea preferata din clasa a X-a -> oh Eliade, my early love! pentru ca mi se pare foarte valabil)

Nu ne nastem unici. Aceasta este o eroare menita sa ascunda lenea de a gandi. Ne nastem cu potentialul de a deveni unici [unici nu in sensul de originali, ci in sensul ( eventual) de… autentici]. Sau nu.

 

Imi dau seama ca o diferenta cum e cea dintre autenticitate si originalitate e diferenta dintre iubire si dragoste (sau dintre a fi si a exista -> Radu zicea ca nu exista nicio diferenta, ma rog, o sa-l citesc pe Alexius Meinong sa ma dumiresc :D) pe care am vazut-o la Madalina, in Notes 🙂 si pe care o citez aici:
1. „Iubirea adevarata este aceea care te lasa sa traiesti si sa exprimi liber ceea ce esti. Ea te face sa te simti mai liber si mai puternic, tocmai pentru ca iubesti. Daca unul dintre parteneri – sau ambii – trebuie sa renunte fie si numai la o parte din ceea ce sunt, atunci acel cuplu traieste intr-o iluzie care, mai devreme sau mai tarziu, se va destrama dureros. Il iubim pe celalalt pentru ceea ce este, nu pentru cum am vrea sa fie acesta.

2. Dragostea se naste din lucrurile pe care le simtim in comun, iubirea se construieste si se pastreaza mai ales prin lucrurile pe care le avem diferite. Fiecare fiinta umana este o entitate unica. Ceea ce avem diferit trebuie sa ne apropie si mai mult, pentru ca, astfel, invatand unii despre altii, cunoastem lumea si ne definim pe noi.

3. Gelozia si posesivitatea sunt incompatibile cu iubirea. In iubire nu poate exista egoismul spiritului de proprietate. Daca avem impresia ca o fiinta umana trebuie sa fie proprietatea noastra, inseamna ca nu iubim. Tot astfel ne distrugem si copiii si prieteniile. Tot asa se nasc si dictaturile. Singurul lucru care iti poate apartine dintr-o alta fiinta umana este modul in care ai nevoie sa o iubesti – proiectia ta asupra acelei persoane. Şi asta este exclusiv alegerea ta si trebuie sa ti-o asumi, responsabil, ca atare. Pana la capat. Dragostea este egoista, orgolioasa, vanitoasa, intransigenta. Iubirea este altruista, toleranta si plina de compasiune. Dragostea consuma. Iubirea construieste. ”

Cristian Crisbasan

Brand you 50 de Tom Peters

O carte pe care am cumparat-o pentru dizertatie (sa ma automotivez s-o incep şi s-o termin – anul trecut) dar care mi-a fost folositoare in alte feluri, ca sa zic asa. Mi-a placut coperta, rosie :D, cartea e mica, usurica, intra in poseta, fix cum trebuie 🙂 Am fost mai rapida cu notitele pe blog, decat se astepta probabil Andrei Boar, la care i le-am promis 😀

Am scris la vremea aia cateva idei din carte pe care le scriu si aici cu ghilimelele de rigoare. Sub forma de ciorna sau preview la carte, daca vreti (inainte sa o cumparati 😉 Desi nu cred ca mai e nevoie, but it’s your choice

” – Un BRAND E o marca de incredere. O simplificare. Un instrument de sortare.

– Incepeti sa va schimbati in fiecare zi

– Sunt cunoscut pentru 2-4 lucruri. Pana anul viitor tre sa fiu cunoscut si pentru alte lucruri.

– Principala mea activitate de imbunatatire a CV-ului pt urmatoarele 90 zile: …..(de completat de fiecare 😉 )

– CV-ul meu nu e cel de acum un an prin urmatoarele aspecte: …..

– Traim intr-o lume foarte aglomerata si ocupata. Trebuie sa urmarim esentialul.

– Cred in educatia ca marketing si maretingul ca educatie

– Vinde-te

– Daca nu te distrezi, nu faci ce trebuie.

– Munceste din greu. Joaca-te mult. Mananca bine. Cumpara lucrari de arta.

– Nu va parcati persoanlitatea intr-un colt. Aduceti-o la munca. Exprimati-va. Aduceti entuziasm in viata colegilor si a clientilor.

De citit TOTAL PACKAGE a lui THOMAS HINES SI DALE CARNAGIE – HOW TO WIN FRIENDS AND INFLUENCE PEOPLE (note to self )

Lucrurile pe care le valorizati:

• Modul in care va petreceti timpul
• Natura fiecarei contributii
• Persoanele cu care va petrecti timpul

Set de aptitudini utile

• Aptitudini comerciale (intelegerea modului in care talentele voastre se pot traduce intr-un proiect economic viabil)
• Orientare catre piata (tb sa existe 1 client pt produsul vostru)
• Imbunatatiti-va aptitudinile …in mod constant
• Explicati-va : in 35 de cuvinte sau mai putin. Cine sunteti voi cu exactitate. Nu va grabiti sa formulati o declaratie de brand. Produs. Incepeti sa luati notite. Cuvinte. Fraze care vi se potrivesc. Persoanei voastre. Aptitudinile voastre.
• Vindeti-va
• Aptitudinile de afaceri sunt esentiale pentru construirea unui brand personal

– Potrofoliul de produse trebuie imbunatatit in mod constant

– Adeptii brandului personal trebuie sa poarte mai multe palarii (mi-a placut mult teoria palariilor)

1. Palaria marketing (apropierea de clienti trebuie sa fie convingatoare)
2. Palaria dezvoltarii de produse – imbunatatite in permanenta
3. Palaria operatiuni – rapoarte excelente
4. Palaria servicii clienti- diferenta intre clienti si clienti fideli e enorma
5. Palaria vanzari – vindeti WOW
6. Palaria managementul informatiilor – infrastructura informationala
7. Palaria managementului timpului/atentiei
8. Palaria planificare – cine sunt eu ? care sunt valorile mele ? cum pot eu prezenta acest concept

– Pretul vostru, intr-un anumit sens, este salariul vostru

– Atentia = singura care conteaza. Brandul personal = o obsesie pentru timp. Eliminati prostiile in fiecare zi. Pretuiti munca de care poti fi mandru in fiecare zi.

– Crearea unei retele e mai valoroasa decat banii.

EU SUNT PROPRIILE MELE PROIECTE. Suntem cunoscuti prin intermediul portofoliului nostru de clienti. Noi servim clientii. Cu asta ne ocupam. Legaturile emotionale sunt sufletul unui brand. Creez eu cu adevarat legaturi ? (i will need some day Curs de ascultare empatica sau psihologie clinica) – note to self

– Ridicati stacheta fiecarui proiect. Mai bine lipsit de politete si concentrat …decat politicos si cumintea risipita 😀 (mda)

– Este simplu ce urmeaza sa faci. Partea dificila este sa decizi ce nu urmeaza sa faci. – Michael Dell

– La ce va pricepeti voi in mod exceptional si memorabil ?

– Prin ce sunt eu diferita ? Trebuie sa fiu exacta (de completat)

– Lista de contacte a corporatiei = un ecosistem care creste.  In cea mai mare parte, organismul/ecosistemul trebuie hranit. Deveniti constient de continutul listei voastre de contacte.

Fidelitatea fata de retea. Noua fidelitate este puternica. E indreptata catre profesie/comunitate, nu catre logo. Sunt pe atat de grozav pe cat sunt tipii/tipele cu care ma asociez.

– Esentialul – sa fim de incredere…la modul absolut. Si..credibili…Credibilitatea unui brand personal este brandul.

– Sinceritatea e un avantaj competitiv (hell yes!!!)

– Emanam o « aura de design » oriunde mergem : prin stilul vestimentar, coafura, carti de vizita, stilul in care ne redactam rapoarte, stilul prezentarilor noastre. Voi, brand personal- va prezentati prin intermediul unor elemente de design. In fiecare zi.

– Departamentul e propria mea scena (i am a one woman show :))

– Alcatuiti o lista cu 25 elemente de design care fac parte din modul in care va prezentati in fata celorlalti (hmh….)

– Incepeti sa deschideti ochii din nou. Rasfoiti niste reviste de design. Priviti paginile web cu un ochi de designer (internetul e un mediu al designului pur). E un « truc » de imbunatatire a atentiei.

– Moartea nu este decat unul dintre multele feluri in care iti poti pierde viata.  – Alvah Simon 🙂

– Produsele marilor companii din intreaga lume vor deveni din ce in ce mai asemanatoare. Inevitabil, acest fapt inseamna ca intreaga persoanlitate a companiei, identitatea sa, va deveni cel mai important factor in alegerea unei companii in detrimentul alteia.

– Studiati cartile de vizita (de facut altele noi) . Creati comunitati de discutie in jurul unor idei de care va pasa. Aceasta este una dintre retetele potrivite pentru « navigatorul » hotarat.

– Descoperiti ce anume va face sa va simtiti bine si exersati aceste lucruri. Secretul este sa descoperiti ce va hraneste spiritul/sufletul/perspectiva.

– Fiecare sarcina ar trebui  – mare sau mica – ar trebui sa va deschida orizonturi. Sau..refuzati-o. Eu insumi reprezint DEZVOLTAREA.

A aborda o sarcina noua…formeaza noi sinapse si vase sanguine in creier (interesant -> ne apropiem de neurostiinta)

– Atunci cand esti trist, cel mai bine este sa inveti ceva. Aceasta este singurul lucru care nu da gres niciodata, singurul lucru pe care mintea nu oboseste sa il faca, de care nu se va instraina, de care nu va fi chinuit, de care nu se va teme si in care nu isi va pierde increderea, pe care nu va visa niciodata sa il regrete » in The once and the future King, a lui T.H.White

– Are proiectul vostru curent obiective specifice invatarii (pentru voi) ? cel putin 2 sau 3. Daca nu, restucturati-l.

CEL PUTIN 1 ELEMENT NOU DE ADAUGAT TRIMESTRIAL

Individualism sporit = BRANDUL PERSONAL – cere un simt sporit al apartenentei la comunitate, pentru a sustine aceasta afacere-aventura.

INOVATIA = CURIOZITATE PLANIFICATA SI PLINA DE PASIUNE

Cel mai important aspect al educatiei voastre este interesul”  – W. Churchill 

Cam atat. Sper ca v-am convins cu notitele mele ca Brand you 50 e o carte foarte utila 😀 Iar daca nu, mi-a prins bine c-am recitit notitele

Unde te vezi peste 5 ani?

Unde te vezi peste 5 ani?

O intrebare pe care o auzim des la interviuri, atat de des incat avem raspunsul standard pregatit sub forma de tema de casa. Cred ca majoritatea raspund ca se vad lucrand intr-o companie mare, de succes in care sa-si dezvolte abilitatile si competentele si sa contribuie astfel la succesul firmei. Ce bullshit! Vedeti aici si alte intrebari ideale.

Sau unele ar putea spune: o sa am 2-3 copii, o sa ma marit, intai viata personala si apoi viata profesionala. Sau poate ambele, desi e mai complicat aici, pentru ca afacerea o poti resuscita, joburi se gasesc oricand, important e sa vrei sa cauti, sa gasesti si mai ales sa lucrezi. Dar cu familia e mai dificil. Sustinerea n-o ai din afacere/job 😀 (cred)

Orice ai spune, ai alege, sa stii ca ai perfecta dreptate. Dar intre timp tot ce pot sa cred este ca viitorul esti TU.

Ma intreb cati din candidatii la interviuri sau orice persoana si-a pregatit un altfel de raspuns, unul sincer, un raspuns in primul rand fata de sine inainte de a fi un raspuns pentru altii. Unii ar raspunde ca pentru dinamica timpurilor in care traim e greu de prezis unde se vor gasi si ce vor face peste 5 ani pentru ca probabil intrebati fiind in urma cu 5 ani unde s-ar fi vazut peste 5 ani (adica in momentul prezent) nu ar fi stiut sa raspunda, sau raspunsul lor clar nu ar fi coincis cu ceea ce fac/sunt acum.

De la intrebarea asta mi-a venit ideea de scrisoare in viitor. Mi-ar placea sa citesc peste 5 ani ce am crezut la 25 de ani ca voi fi/voi ajunge la 30 🙂 Probabil ar fi fost interesant de citit si acum ceea ce credeam la 20 de ani despre viitorii 5. Ei, n-o sa-mi scriu acum scrisoare, ci o sa imbunatatesc postul asta pe masura ce-mi mai vin idei 🙂

Cred asa mai mult despre CUM decat despre UNDE:

– ca pana la 30 de ani o sa am energia cu care sa ma reinventez constant

– ca nu o sa ma plictisesc niciodata (nu doar pana peste 5 ani ci mereu) -> de aici a se deduce ca nu sunt plictisitoare

– ca n-o sa-mi pierd totusi din curaj in favoarea intelepciunii (practice)

– ca o sa creez continut si idei valoroase  (proces in continua desfasurare)

– ca motivatia o sa-mi parvina nu doar din succes (orice ar insemna el  -> de fapt pentru mine succesul = valoare) ci din dimensiunea provocarilor la care o sa fiu supusa (i hate this word:))

– apartenenta la ceva (ca la cineva nu se poate spune) se va face prin atitudine si cam atat

– o sa depind si o sa ma bazez pe mine insami si o sa ma descurc singura, as usual

– o sa fiu pregatita pentru orice, cum sunt si acum

– ca mai presus de eficienta (lucrurile facute bine) si eficacitate (a face lucrurile bune) o sa stea placerea de-a le face (bine)

Cred ca asa o sa fac fata varstei de 30 de ani 🙂 (personal si profesional). Ca am mentionat de registrul personal, umorul o sa fie intotdeauna o arma iar cand el n-o sa functioneze o sa ma formalizez si o sa devin neutra, indiferenta (caci ce-i mai rau decat atat?) 

Voi cum va vedeti peste 5 ani?

Legea lui Murphy de Arthur Bloch

Din colectia ”Rasul lumii”, va prezint “Legea lui Murphy” de Arthur Bloch

(cu ghilimele de rigoare, 2: la inceput si la sfarsit :D)

„Principiul grabei si al asteptarii: Daca ai ajuns mai devreme, se anuleaza. Daca te dai peste cap sa ajungi la timp, trebuie sa astepti. Daca intarzii, ajungi prea tarziu. (eu ajung de obicei la fix, cumva cand e pe punctul de a se inchide, de a pleca, de de de 🙂 

Dictonul lui Aristotel: Intotdeauna imposibilul probabil e de preferat posibilului improbabil (asta e faina 😉 )

Cand ai probeleme, formalizeaza-te. DA!

Filosofia lui Gardener: Ocaziile fabuloase sunt mascate inteligent in probleme irezolvabile.

Regula lui Kibbitzer: E mult mai simplu sa sugerezi solutii cand nu stii nimic despre probleme. (aviz celor carora le place sa ofere solutii/sfaturi nesolicitate/gratuite)

Corolarul politic primar: Sloganul bun bate Solutia buna.

Legea lui Schroeder: Nehotararea sta la baza flexibilitatii :)))

Observatia manageriala a lui Post: Ineficienta si stupiditatea personalului corespund ineficientii si stupiditatii conducerii.

Teoria recrutarii de personal dupa Loftus: 1. Talentele de afara par intotdeauna mai bune decat cele interne; 2. Recrutarea de personal inseamna triumful sperantei asupra experientei.

Capcanele geniului: Niciun sef nu-l pastreaza pe angajatul care are intotdeauna dreptate.

Prima regula a inferioritatii superioare: Nu le da ocazia superiorilor sa afle ca esti mai bun decat ei.

Principiul lui Prince: Oamenii care muncesc jos sunt mai bine platiti decat cei care muncesc in picioare.

Legea lui Owens: Daca esti bun, ti se pune in brate toata munca. Daca esti cu adevarat bun, te fofilezi.

Legea lui Levin: Daca respecti regulile nu inseamna ca iti faci treaba.

Dilema angajatului: 1. Indiferent cat muncesti, niciodata nu e de-ajuns.  2. Ceea ce nu faci e intotdeauna mai important decat ceea ce faci.

Despre comisii: Comisia e singura forma de viata cu 12 stomacuri si niciun creier.

Legea lui Truman: Daca nu poti sa-i convingi, deruteaza-i.

Legea lui Trahei: Nu arunca niciodata o idee buna pe masa salii de conferinte. Va apartine conferintei 😀

Legea lui Wonlinski: Cand lucrezi in echipa, jumatate din timpul fiecaruia se pierde explicandu-li-se celolalti de ce se inseala.

Legea lui Linton: cresterea e direct proportional cu promisiunile facute; profitul e invers proportional cu promisiunile onorate.

Legea pranzului de afaceri: Persoana care sugereaza impartirea pe din doua a notei de plata e persoana care a comandat mancarea mai scumpa. Cam da :))))

Despre aparatura electronica de ultima generatie: Daca o intelegi, e depasita.

Regula lui Fiangle: Munca in echipa e esentiala. Ea iti permite sa dai vina pe altcineva.”

Evident, mai sunt si altele 😀 In alt post. Urmatorul va cuprinde cateva idei interesante din Linchpin de Seth Godin 😉 Stay tuned!

Muzeul (istoriei) oamenilor

Ma gandesc sa fac un inventar gen: muzeul (istoriei) oamenilor, cu istorie sau fara istorie, asta prea putin conteaza. Ideea e muzeul oamenilor :). Ar fi interesant de urmarit categoriile de oameni care il populeaza (unii sunt vizitatori, altele exponate impaiate). Unii oameni au viata chiar si in muzeul asta (chiar si „impaiati” fiind -> in fictiune orice este posibil, de ce sa nu ne imaginam si asta?), pe altii ii putem reduce la stadiul de obiecte, sau cum spuneam la animale impaiate.

Unii sunt ascunsi dupa o vitrina ca sa nu poti patrunde usor la ei sa-i vezi de aproape, altii sunt in „custi speciale” (pedepsiti ca-n alta viata n-au fost foarte cuminti). Unii au privirea goala, altii sunt sechelete, unii mumii, vreo cativa sed, altii sunt imortalizati in miscare. Fiecaruia ii este caracteristic ceva 🙂 (oare mie ce mi-ar fi caracteristic? probabil ca intep pe cineva in fund cu o sageata :)) 

La fiecare  e suprinsa deci o trasatura: o calitate, un defect, o valoare, un principiu, crez, etc. Uneori cand privesti, nu-ti dai seama daca defectul e chiar defect, dac-a fost candva o calitate sau ai fost tu orb dintotdeauna. La muzeu mergi sa contempli. Te miri si te dezmiri.

Acest post a fost scris in urma unei banalitati redescoperite (pe cat de frecvent, pe atat de tragic) de la care mi s-a mai revelat un adevar cumplit si anume ca:

 

Salata de patrunjel si alte 20 retete

Cautand eu cum se numeste salata pe care am mancat-o in Londra (ca aperitiv si vai ce alegere inspirata din partea mea), am aflat ca se numeste salata de patrunjel (ce-i drept, am folosit patrunjel ca si cuvant cheie deci teoretic n-a fost foarte greu sa gasesc :)) Mda. Dar pe langa patrunjel mai avea si bulgur  (in nestiinta mea ma gandeam ca e vreo specie minuscula de orez dar clar se poate folosi ca substitut), castraveti, ceapa, rosie, usturoi, menta toate in varianta nano (mici adica). Deci o combinatie foarte interesanta. Cred ca ceva de genul se numeste .

Ei, ajunsa pe siteul asta, din click in click (curiozitatea) am dat peste cateva retete exceptionale (daca retele in sine NU sunt exceptional, ei bine atunci a se retine denumirea si a se cauta pe alte site-uri ca si asa sunt o gramada :D)

Mi-a fost atat de lene sa pun linkurile pe cuvinte, ca postez cârnaţii mai jos. Take a look, unele-s nemaiminunate.

Pentru ca mancarea este o problema care ma cam preocupa asa (mai mult la nivel teoretic, cand cum) am dezvoltat unul din cele mai plauzibile scenarii pentru ca nimeni nu asteapta pe nimeni cu mancare (ea se face)

–          Cu ce mancare ma astepti? (intrebarea e generic masculina, v-ati prins)

–          Nu te astept cu mancare, te astept cu un potential de mancare, cu niste retete din care sa alegem ce sa facem. Si pe masura ce le facem le tot taiem de pe lista (faptul ca vor fi taiate o sa insemne ca deja sunt chestii banale, stim sa le facem, dar oricum ar fi tot bune, tot secsi raman)

In viitorul apropiat (mi se face rau daca ma mai gandesc :)) )

–          GAZPACHO (cu ceapa, ardei, castraveti si crutoane langa :X) cum am mancat in Barcelona

–          Creveti nush in ce forma dar efectv sunt un must!!!!  nu  ma intereseaza!!!

–          Smoothie: afine, zmeura si alte fructe salbatice

–         Bruschete (cu ton sau somon afumat, castravete, rosie, porumb si poate niste branza sau ou ca sa fie foarte foarte incarcate :))

–          Salate (mai putine lături) de orice fel (inclusiv de fructe cu ceva tarie gen Alexandrion :)))

Din trecut -> DONE: creveti, supa minestrone  ( imi cazu cam greu), supa crema de mazare (ignorati numele blogului, nu este ceea ce pare si in cazul meu :))), nonya chicken curry (asta a iesit varza), risotto cu sparanghel si creveti. Mai era reteta cu somon prajit in sos teriaky cu orez salbatic cu bobul negru si alb + legume in wok (ceapa, dovlecel, ardei, usturoi, apio, ciuperci). Mai era ciorba radauteana care mi-a iesit magica (dar totusi 4 ore de stat in bucatarie pentru o ciorba?!?!), spuma de ciocolata cu piscoturi Savoiardi 🙂 (am cateva poze pe telefon, poate le descarc candva).  Am uitat ceva, z(m)eule?!?!

Din trecut: UNDONE din nush ce motive exact – m-am lenevit creca :  fruit cake (salvata in delicioase -> am uitat de ea + n-am tava), pui piccata, superb salads (nota bene, e un back link :)), penne cu pui, gorgonzolla si broccoli.

IN VIITOR: (maine) O  sa primesc rosii de gradina de la muma si taica (si pe ei inclusiv): gem de capsuni (capsunii din gradina bunicii), afine (astia zic de zmeura azi, dar, in fine) , sarmale, pui fericit, friptura, vinete si alte bunataturi. Draga muma, draga taica haidati odata! Va astept cu drag! :D) Si de pe vremea cand visam la mixer & blender: crema de nuci cu miere

In trecut (parintii au venit, au si si plecat): adaug pe lista inca: carnat, prajitura cu visine, snitele, multe rosii de gradina (de facut gazpacho), castraveti din gradina, usturoi si ceapa.

Revenind la retete, nu sunt probabil cele mai spectaculoase (ba unele sunt, daca nu spectaculoase, atunci foarte gustoase). Urmeaza un fel de spam:

1. http://www.feminis.ro/retete/pui-la-tigaie-cu-mirodenii-thailandeze-360
2. http://www.feminis.ro/retete/pui-cu-sos-de-soia-china-1053
3. http://www.feminis.ro/retete/friptura-de-pui-cu-praz-rosii-si-parmezan-1116
4. http://www.feminis.ro/retete/pui-cu-sos-de-ardei-1093
5. http://www.feminis.ro/retete/snitel-italian-224
6. http://www.feminis.ro/retete/vinete-coapte-siciliene-351
7. http://www.feminis.ro/retete/omleta-spaniola-cu-peste-afumat-356
8. http://www.feminis.ro/retete/supa-italiana-de-fasole-358
9. http://www.feminis.ro/retete/muraturi-turcesti-turcia-1068
10. http://www.feminis.ro/retete/cartofi-frantuzesti-franta-1061
11. http://www.feminis.ro/retete/salata-de-vinete-cu-chimen-si-lipie-321 (n-am tava)
12. http://www.feminis.ro/retete/somon-cu-usturoi-copt-si-rozmarin-312
13. http://www.feminis.ro/retete/salata-de-creveti-grecia-1021
14. http://www.feminis.ro/retete/aperitiv-picant-de-mango-886
15. http://www.feminis.ro/retete/supa-de-usturoi-franta-1059
16. http://www.feminis.ro/retete/supa-parmantier-franta-1060
17. http://www.feminis.ro/retete/muschi-de-vita-cu-votka-polonia-1044
18. http://www.feminis.ro/retete/prajituri-cu-miere-liban-1042
19. http://www.feminis.ro/retete/trufe-720
20. http://www.feminis.ro/retete/serbet-pina-colada-ca-in-mexic-671

In rest fac bine, merci de intrebare!

Nunta ca business

Mi-as dori sa dispara in viitor pentru ca printre multele lucruri care ma scarbesc numai gandindu-ma la ele, se numara si nunta ca business.  Nu am nicio problema cu nunta ca si casatorie religioasa. Problema e legata de petrecere. Nu generalizez pentru ca probabil ca nu toate nuntile sunt la fel. Vorbesc despre cele tip business care au la baza mecanismul: a da si a primi, a primi si a da. It’s about sales, people!

De obicei nimic din ce se intampla la ele nu conteza cu adevarat (mda, sa spunem juramintele) decat banii. Si chiar as vrea sa ma contrazica cineva si sa-mi spuna ca sunt eu nebuna la cap. Nunta, sfanta taina ce este, mi se pare de prost gust in genere. Aduni un alai de oameni cu care ai sau nu tangente (rude de-ale parintilor, oameni pe care nici nu ii cunosti, mai mult sau mai putin simpatici dar care vin sa-ti aduca bani, ca despre asta e vorba). Fie ca sunt datori intr-un fel (si 99% cam sunt), fie ca nu sunt, e ok sa ai pe langa sot/sotie inca 200, 300 sau naiba stie cate persoane pe langa tine. Nu vorbim de familie si prieteni adevarati 😉

Cand faci nunta ii inviti pe ceilalti pentru ca speri ca ei pe langa faptul ca o sa contribuie spiritual, mental, cum doriti, la fericirea voastra in acea zi, ei, e clar ca o sa contribuie si financiar, doar nu te duci la nunta cu mana in fund.

4 aspecte esentiale legate de nunta ca business:

1. Invitatii la nunta merg pentru ca spera ca viitori miri ca le vor returna la un moment dat serviciul; observati este un serviciu, un favor de fapt si nu neaparat o placere (ce sa mai spunem despre a merge la 20 de nunti in 2 ani…am exagerat, evident 🙂  Chiar e musai, ai atatea obligatii, trebe sa fii fabrica de bani pe care sa-i pompezi in altii in loc sa te preocupi de tine?! probabil, este alegerea proasta a fiecaruia.

Toti iti sunt prieteni, rude, cunostinte si daca nu mergi le periclitezi fericirea si planul financiar care se bazeaza daca iti vine sa crezi si pe cele x milioane ale tale. . Ce vreau sa spun e ca primeaza obligatia (m-au invitat la nunta lor deci trebuie sa-i invit si eu) si asta ma scarbeste profund.

Poate chiar si din 2 nunti, e ok sa mergi numai la una. Tu decizi pana la urma, nu-ti impune nimeni nimic. Te ghidezi dupa suflet, respectiv dupa buzunar. Ideea de-a merge la o nunta mai degraba decat a nu merge…asta mi se pare o porcarie. O prejudecata (vai, nu m-au chemat, vai dar ce-o sa spuna daca nu merg, vai dar ei au venit la noi, la parintii nostri, la copiii nostri deci trebe sa mergem si noi). Desigur 😀

2. Nesimtirea. Mi se pare o nesimtire crasa sa inviti un om la nunta, un om despre care nu te-a mai interesat nici daca mai rasufla in ultimii ani. Poc, te trezesti cu email (ca mine, azi) de la o persoana care uitasem ca exista, nu in sensul ca as avea resentimente fata de ea sau mai stiu eu ce, ci in sensul de rupere a relatiilor de aproape 4 ani. Ma rog, abordarea este de tipul: lasa-ma sa te las 🙂

Am primit deci un email. Nici macar un telefon inainte: ce mai faci tu proasto? mai traiesti? vezi ca ma marit, iti trimit invitatie! Nu. Ei, bunele maniere, da-le dracu (sau poate ca nu stiu eu cum se procedeaza de fapt cand se invita oamenii la nunta). Ma gandesc ca daca planuiai sa inviti persoana resepctiva la nunta, bunul simt imi spune ca i-ai fi comunicat asta cu cel putin x luni inainte (intentia de a o chema la nunta, vreau sa spun,). Ei, poate telefonul o sa vina dupa vreo cateva zile de la primirea mailului,. Sper totusi sa nu indrazneasca 😀 Nu ma sunati ca n-o sa vreti sa auziti ce-o sa am sa va spun :))))

Nu sunt revoltata ca sunt invitata, sunt revoltata ca sunt invitata pe ultima suta de metri (sentimentul de rezerva, ceea ce nu este cazul ;).  Daca (ipotetic si foarte eufemistic vorbind) nu se vrea prezenta mea la nunta nu mai inteleg pentru ce am primit invitatia. Exact, hai sa ne formalizam, ca asa-i frumos 😀 De fapt, cand nu doresti pe cineva la nunta, nu-l/n-o inviti. Nu? As simple as that, dar se parca ca nu toti gandesc asa. Oricum nici daca as fi fost invitata din timp nu as fi mers. Eu va multumesc ca v-ati obosit sa-mi trimiteti un email pe 2 adrese si sa ma invitati dar va rog sa ma scutiti de astfel de treburi. Si trimise pe un singur mail eu cred ca e suficient (ati fi stiut asta daca legatura s-ar fi pastrat 😉

Cine ma cunoaste stie ca detest mataielile, prefacatoriile, ipocriziile si orice mijloc de-a obtine ceva prin intermediul unui gest ce se dovedeste a fi fondat pe cele mai bune intentii care din pacate nu dau roade pentru ca-s tarzii (in cazul de fata). Nu e singular acest caz. Desigur, invitatiile se pot trimite si cu 2 saptamani inainte, sau chiar cu una 😉  Exista si o parte amuzanta : invitatiile primite sunt cum sunt :))) Dar, desigur, gusturile nu se discuta 😀

3. Pretentia de a merge la nunta fara o invitatie (scrisa, tiparita, digitala, whatever). In data X am nunta (conversatie pe messenger, conversatie telefonica sau face to face), te rog sa-ti notezi in agenda (invitatia verbala facuta cu x timp inainte). Toate bune si frumoase pana cand ajungi sa nu mai primesti nicio invitatie si totusi ca ceilalti sa aiba pretentia sa te prezinti frumos, cu buzunarele pline la nunta. Fie ca s-au razgandit, fie ca n-au insistat pentru ca i-ai refuzat cumva subtil si ei s-au prins si de asta nu ti-au mai dat invitatia, fie ca pur si simplu au uitat ca nu ti-au dat invitatia (se intampla), oricum ar fi, pretentia lor de-a fi prezent/a la nunta mi se pare o falsa sepranta si mi se  pare nejustificata. Imi aminteste de o alta situatie prosteasca despre care am scris pe facebook:

Iti promite ca te suna si nu te mai suna. Cand te suna (later on unde later on = 1 ora, 2, 1 zi, 2, 3, o saptamana, never mind) nu poti raspunde si cealalta persoana se supara (crede ca nu vrei sa raspunzi si constuieste un scenariu SF). Now, who’s the fool here? :)) + cealalta persoana care urma sa fie sunata nu suna nici ea (de ce-ar suna?) si vazand asta, nu mai suna nici cea care sunase prima oara (care asteapta probabil sa fie cautata cand se „elibereaza” a doua). De exemplu, poate chiar nu vrei sa (mai) suni (inapoi) (dar nu-ti iese minciuna si atunci o servesti pe ailalta ca da mai bine: n-am putut, n-am avut timp, vai ce ocupata am fost :))) (dar asta inseamna ca cineva sa sune a doua oara sau prima oara si asta nu se mai intampla :))) Sau poate vrei sa (re)suni dar uiti (se poate si asta). [verbul a resuna nu exista desi e atat de des folosit ;)] Alta varianta este: cand intentioneaza sa te sune, nu-ti mai suna telefonul (s-a defectat intre timp) si a fost aruncat/inlocuit pentru ca nu s-a mai putut repara :))))

4. Exceptie fac nuntile programate in ultimul timp, dar pentru alea sunt pregatita din orice punct de vedere (invitatiile nu pot veni decat din partea unor persoane putine pentru care sunt dispusa sa ma sacrific in orice fel posibil :D). Genul asta de invitatii nu sunt o pacoste si nici motiv de lehamite, le-as zice mai degraba surprize, de cele mai multe ori, placute 🙂

In concluzie : le doresc casa de piatra si toata fericirea posibila si imposibila pe acest pamant tuturor viitorilor insuratei dar ii rog sa ma scuteasca de penibilitati. E penibil pentru mine sa le comunic ca sunt penibili cand imi trimit invitatii pe ultima suta de metri (stiind sau nestiind ca nu este cazul si ca n-o sa ma prezint sau pe care le trimit doar de forma, ce-s acolo cateva clickuri in plus (da, pe mail se poarta, dar anunta-ma intai 😉

Nu fac act de prezenta nicaieri unde nu simt si nu decid eu ca e cazul si mai ales cand abordarea e gresita din start.