Vointa de putere

Pana revin cu Linchpin (2), continuarea lui Linchpin (1) , ma concentrez, scriu  si  ii dedic z(m)eului o introducere din teoria despre vointa de putere a lui Nietzsche sau mai bine zis, o scurta introducere in genealogia moralei, ca tot am vorbit, ba chiar am i-am si visat si pe stapani si pe sclavi 😀 Mai bine scris, asa ca la un fel de examen 😀

Scurta introducere: Potrivit lui Nietzsche (1844-1900) in religia si filosofia crestina, sensul conceptului de libertate e corelativ sensului  conceptului de interdictie. Libertatea nu poate fi gandita in afara constrangerii sau a pedepsei. Religia si morala crestine sunt in conceptia lui Nietzsche, asimilate intr-un mod iluzoriu principiilor iubirii.  La baza valorilor promovate de religie si morala (ex: ascetism, cumpatare, stapanire de sine, renuntarea la orgoliul propriu, la constiinta, etc) se afla dorinte nesatisfacute de putere, libertate, senzualitate si nesatisfacerea lor provoaca degradagrea celor ravnite.

Astfel, se contureaza doua concepte : cel a “vointelor slabe” reprezentat de viata crestina si cea a “vointelor puternice” reprezentat de aristocratie a caror valori fundamentale sunt libertatea si puterea.  Unii zboara, altii se tarasc. Rezulta resentimentul sclavilor la adresa stapailor, ca-n fabula cu vulpea si strugurii acrii 😀 Ar vrea ei sa fie ca cei puternici, dar nu prea pot. Si astfel neaga ideile lor, le condamna.

Stim de la Nietzsche ca diferentele de valori morale au luat nastere in cadrul unui neam dominant, care avand un sentiment de satisfactie a devenit constient de deosebirea lui fata de neamul dominat. “Bunatatea” in acest context semnifica mandria, detasarea, vanitatea si constientizarea propriilor valori. Starilor de satisfactie ale nobililor  li se opun cele de dispert la adresa neamului slab. Sunt dispretuiti lasii, mincinosii, oamenii meschini, lingusitori. “Noi cei ce graim adevarul” – asa se numeau intre ei aristocratii din vechea Grecie. Sentimente de plenitudine versus cel de neimplinire.

Nobilii ii ajuta pe cei slabi nu dintr-un soi de bunatate caracteristica, ci pentru sporirea sentimentelor de  generate de belsugul de putere. Stapanii nu ii pretuiesc decat pe cei ca ei, de aici si ideea de obligatie, dar la alt nivel (de la egal la egal, niciodata pe filiera sus- jos).

Pentru sclavi, conceptul de “bun” e asociat cu neprimejdiosul, un fel de bonhomme. De fapt ce-i deosebeste pe cei nobili de ceilalti, e idea de a nu renunta la propria resonsabilitate sau la impartirea ei si gradul si simtul diferit al igienei. De exemplu, cel care a suferit indelung nu e cu nimic mai presus decat cel care a fost acoperit de glorie numai prin faptul ca primul stie mai multe, a trait mai multe fata de cel bland, intelept. Asta e o vanitate spirituala(tipica celor slabi, tipica religiei, credintei). Desi, din cate stiu eu, victimele au intotdeaua castig de cauza. Sau nu neaparat 😀

Sunt multe locuri opera lui Nietzsche unde apare distinctia dintre vointele slabe si cele puternice. Teoria e dezvoltata mai pe larg in “Dincolo de bine si de rau”.

Nu stiu ce concluzie sa trag. O sa revin cu idei din opera lui Nietzsche. Cele doua sunt clar, doua specii aparte. Pentru aristocratie conteaza rangul, demnitatea, ascensiunea in timp ce sclavii, captele mediocre sunt adeptii instinctului de conservare. Din niste teze, cateva antiteze nu rezulta o sinteza.

Picnic in gradina bunicii

Picnicul la bunica este cel mai fain. Pe langa ca ne vedem rar, de max 3 ori pe an, ma bucur foarte tare ca de obicei sunt intr-un loc cunoscut si cel mai important, langa oameni iubiti 🙂

Pe langa picnic mai e umblatul desculta pe iarba racoroasa, statul la umbra pe patul pliant (da, ca selong n-are bunica) la umbra parului, dormitul pe salteaua din paie, acoperitul cu plapuma atat de grea ca nici nu te poti misca sub ea, lemnele pocnind in soba (da, bunica o aprinde pentru mine chiar daca nu e musai, pentru ca stie ca-mi place), spalatul pe maini in butoiul cu apa de ploaie, spalatul in lighean (cel mai mare minus aici), mancat scoverzi si clatite de pe plita si baut apa rece ca gheata din fantana. Voluptatea asta cu apa rece n-o prea inteleg la mine. Probabil din cauza ca-s incinsa mai mereu si atunci trebuie stins cumva focul :)) Nu prea ai ce face la tara, dupa maximum 2 zile sunt plictisita de moarte, de stat si lenevit pur si simplu. Dorm, mananc, citesc, vorbesc cu bunica, ma bronzez (adormind pe covorul de pe iarba).

Nu-mi place sa ies la poarta, nu-mi prea place sa ma intalnesc cu lumea pe ulita. S-ar putea spune ca sunt cumva salbatica. Da, am crescut pe beton, nu la tara.

Asa arata gradina

Casa bunicii din exterior

Casa din curte

Asa arata boacazele

Si asa voi arata eu in curtea si gradina casei bunicii […] de completat cu poza cand voi ajunge. Sau de ne-completat ca nu voi mai ajunge 😀

Seth Godin – Linchpin (1)

O sa fie doua parti la cartea „Linchpin” de Seth Godin, un fel de conspect la carte, sau mai bine zis, idei concentrate daca vreti 😀

Seth Godin construieste cartea pe o antiteza intre LINCHPIN (nu traduc termenul, o sa intelegeti despre ce e vorba 😉 si COG (trepadus -> asta suna foarte fain :p). O sa le scriu intr-o romano-engleza, cam cum vorbesc eu adica. Mai jos sunt distinctiile dintre cele doua categorii de persoane.

Deoarece cartea se numeste „Linchpin”, voi scrie cateva din ideile pe care le contureaza Seth Godin in carte. Intai, cum defineste Linchpin-ul – ce atribute are:

–          Crearea de valoare -> daca ea e data de ceea ce faci (spre deosebire de lucrurile innascute), atunci esenta de a deveni un LINCHPIN e o alegere

–          Make a difference

–          Personalitate si atitudine

–          Vision & engagement

–          „A future where you contribute your true self and best work”

–          Talent, creativitate spre deosebire de OBEDIENTA

–          A deveni un LINCHPIN = un proces prin care iti dezvolti aptitudinile astfel incat sa devii indispensabil („You can train yourself to matter”)

–          Provocateur thinkers, people who care

–          Is worth finding and keeping

–          A person living without a map

–          Linchpin e caracteristic eminamente economiei postindustriale.  LINCHPINS sunt persoanele remarcabile

–          Filosofia linchpin-ului se bazeaza pe ideea conform careia “ the more you give, the more the market gives back”

–          Persoana pasionata, cu energie, conectata si matura, capabila sa vada lucrurile cum sunt si sa negocieze multiplele prioritati conform deciziilor. Persoanele flexibile in fata schimbarilor considerate drept alegeri si nu talente innascute

–          Artisti, oameni motivati si genuine (arta si insightful = „the bravery of value creation that are rewarded”)

–          Sefii vor a LINCHPIN prin apropiere: “a person who can see the reality of today and describe a better tomorrow”

–          LINCHPIN refuses to settle (diferenta dintre COG si LINCHPIN e data de ATITUDINE si nu de invatare): “ Being good at school is a fine skill if you intend to do school forever” (asta pentru desteptii care se cred ca au fost genii si au luat note mari in scoala si vai, ce deosebiti sunt ei prin asta 😉

Ca am pomenit de scoala, Seth Godin spune ca in scoala ar trebui invatate doua chestii importante: REZOLVAREA PROBELEMELOR INTERESANTE si A CONDUCE (TO LEAD). Ultima is a skill, it’s not a gift.

De cealalta parte il avem pe COG (trepadusul) in masinaria capitalismului. Indoctrinarea se invata la scoala si ea devine o forma de escrocherie la un moment dat. Scoala te invata sa fii supus prin ceea ce ti se spune sa faci, sa inveti.

–          Being average = vocea rezistentei (the lizard brain) care te indeamna sa fii safe astfel

–          To be a cog = regula oamenilor comuni care au capacitate scazute si functii la fel

In ziua de azi nu mai exista joburi unde cineva sa iti spun ace sa faci (ma rog, asta ii place lui Seth Godin ca creada :))). Comparatia se face cu munca in fabrica, munca planificata, constrolata si masurata, munca optimizata pentru productie.

Seth Godin il invoca pe Marx legat de burghezie (avea capital de investitie) si proletariat (detinea mijloacele de productie). In zilele noastre nu ne mai confruntam cu problema capitalului si capacitatea de a-l gasi. Acum fabricile sunt mintile noastre. Oamenii care nu-s proletari (nu asteapta nicio instructiune si nu se folosesc de masinile altora) sunt baronii industriei (LINCHPINS au resurse si avantaje interne nu externe). Ca si Marx, si Adam Smith, economist socialist, a zis acelasi lucru. Diferentele dintre management si labor. Managementul detine masinile. Labor formeaza regulile.

Acum, ideea e ca daca stii sa comunici conceptual si conectand datele si informatiile, detii mai multa putere decat managementul. O paralela cu indoctrinarea ar fi consumerismul “We’ve been taught to consume = a shortcut to happiness” (obedienta mediocra).

Legat de joburi si de angajati: “ the difference between what an employee is paid and how much value she can produce leads to PROFIT”.

Esenta productiei in masa e compatibilitatea partilor. Timp, spatiu, bani, hartii, miscare, etc – astea sunt piesele predictibile.

Ca si concluzie: the future belongs to chefs, not to cooks or bottle workers. It’s hard to buy a cookbook (filled with instructions to follow) than to find a chef book.

Autenticitate si originalitate

Nu cred in ideea de originalitate, dar cred in ideea de autenticitate. Un om original e un om de hartie. Un epigon. Original e ceea ce avem impresia ca e unic, individual si deci prin asta, cumva special (desigur, putem crede asta, doar cine ne opreste?!). Originalul nu are de-a face cu sensul sau semnificatia, ci doar cu interpretatea. Originalul tine de forma. Autentiticatea tine de continut. Cam ce-ar fi spus Titu Maiorescu, dar altfel cumva si in alt context 😀

Un om autentic e un om viu, cu trairile sale, care cunoaste prin sine, care are  experientele sale si gandeste cu mintea proprie, nu cu cea de imprumut, a altora. Judecata e a sa, judecata proprie  inerenta structurii  imediate a datelor constiintei nu fenomenelor exterioare. Autentic e ceea ce provine din sine, ca vorbele batranilor (intelepte) trecute prin filtrul experientei zecilor de ani. Vorbele alea pe care le numim pilde sau invataturi si izvoare nesecate de intelepciune. Nu e vorba numai de persoane, e vorba si de fapte. Cand esti o anexa, o umbra, sau o nota de subsol nu prea mai contezi si nici nu prea ai cum fi autentic. Autentic e un zambet, autentic e un buchet de flori (prin florile pe care il compun si NU prin forma, design -> prin a doua e original doar). Autenticul e in sinele. Original e cum il percepem (dar da, pentru unii perceptia e realitate) sau cum ne e dat (incomplet si fara substanta decat ca forma, formal)
In dosarul originalilor si originalelor inscriu si epigonii. Epigonul e cel care doreste sa aiba ceea ce au altii. Ceea ce doreste dar nu numai ca doreste dar si obtine ceea ce doreste . Astfel incat dupa achizita obiectelor posedate de altii,  ajunge sa se intrebe daca intr-adevar i-au placut sau nu. De fapt, obiectele respective i s-au parut interesante la altii si astfel, printr-o proiectie (fantasma) i s-au parut ca ar fi interesante si pentru el (fals!) fie, mai simplu, putem da vina pe obiecte ca nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor epigonului si deci s-a produs o nepotrivire cu stapanul). Nu le mai apreciezi valoarea deoarece pana sa nu le vezi la altii nu stiai ca-ti sunt trebuincioase (imi place cuvantul) si deci nu aveai nevoie de ele. Deci ai putea considera ca nu le-ai cumparat tu, ci partea irationala din tine. Monstrul de inconstient, care este el sa fie!!! ‎”Vanity, definitely my favourite sin!” – the Devil.
La fel se intampla si in cazul faptelor. Cand povestim experientele altora fara a le fi trecut in prealabil prin filtrul nostru si le preluam si le redam astfel ca papagalii; dar asta nu mai conteaza decat pentru cine stie ca ce povestim nu face parte din experientele insemnate pe catastful nostru, ci pe al altora. (sigur n-ati inteles nimic -> asta e din categoria drafts, de editat cu alta ocazie 
O sa revin cu ce spune Eliade despre autenticitate si originalitate (mai ales in Huliganii -> cartea mea preferata din clasa a X-a -> oh Eliade, my early love! pentru ca mi se pare foarte valabil)

Nu ne nastem unici. Aceasta este o eroare menita sa ascunda lenea de a gandi. Ne nastem cu potentialul de a deveni unici [unici nu in sensul de originali, ci in sensul ( eventual) de… autentici]. Sau nu.

 

Imi dau seama ca o diferenta cum e cea dintre autenticitate si originalitate e diferenta dintre iubire si dragoste (sau dintre a fi si a exista -> Radu zicea ca nu exista nicio diferenta, ma rog, o sa-l citesc pe Alexius Meinong sa ma dumiresc :D) pe care am vazut-o la Madalina, in Notes 🙂 si pe care o citez aici:
1. „Iubirea adevarata este aceea care te lasa sa traiesti si sa exprimi liber ceea ce esti. Ea te face sa te simti mai liber si mai puternic, tocmai pentru ca iubesti. Daca unul dintre parteneri – sau ambii – trebuie sa renunte fie si numai la o parte din ceea ce sunt, atunci acel cuplu traieste intr-o iluzie care, mai devreme sau mai tarziu, se va destrama dureros. Il iubim pe celalalt pentru ceea ce este, nu pentru cum am vrea sa fie acesta.

2. Dragostea se naste din lucrurile pe care le simtim in comun, iubirea se construieste si se pastreaza mai ales prin lucrurile pe care le avem diferite. Fiecare fiinta umana este o entitate unica. Ceea ce avem diferit trebuie sa ne apropie si mai mult, pentru ca, astfel, invatand unii despre altii, cunoastem lumea si ne definim pe noi.

3. Gelozia si posesivitatea sunt incompatibile cu iubirea. In iubire nu poate exista egoismul spiritului de proprietate. Daca avem impresia ca o fiinta umana trebuie sa fie proprietatea noastra, inseamna ca nu iubim. Tot astfel ne distrugem si copiii si prieteniile. Tot asa se nasc si dictaturile. Singurul lucru care iti poate apartine dintr-o alta fiinta umana este modul in care ai nevoie sa o iubesti – proiectia ta asupra acelei persoane. Şi asta este exclusiv alegerea ta si trebuie sa ti-o asumi, responsabil, ca atare. Pana la capat. Dragostea este egoista, orgolioasa, vanitoasa, intransigenta. Iubirea este altruista, toleranta si plina de compasiune. Dragostea consuma. Iubirea construieste. ”

Cristian Crisbasan

Brand you 50 de Tom Peters

O carte pe care am cumparat-o pentru dizertatie (sa ma automotivez s-o incep şi s-o termin – anul trecut) dar care mi-a fost folositoare in alte feluri, ca sa zic asa. Mi-a placut coperta, rosie :D, cartea e mica, usurica, intra in poseta, fix cum trebuie 🙂 Am fost mai rapida cu notitele pe blog, decat se astepta probabil Andrei Boar, la care i le-am promis 😀

Am scris la vremea aia cateva idei din carte pe care le scriu si aici cu ghilimelele de rigoare. Sub forma de ciorna sau preview la carte, daca vreti (inainte sa o cumparati 😉 Desi nu cred ca mai e nevoie, but it’s your choice

” – Un BRAND E o marca de incredere. O simplificare. Un instrument de sortare.

– Incepeti sa va schimbati in fiecare zi

– Sunt cunoscut pentru 2-4 lucruri. Pana anul viitor tre sa fiu cunoscut si pentru alte lucruri.

– Principala mea activitate de imbunatatire a CV-ului pt urmatoarele 90 zile: …..(de completat de fiecare 😉 )

– CV-ul meu nu e cel de acum un an prin urmatoarele aspecte: …..

– Traim intr-o lume foarte aglomerata si ocupata. Trebuie sa urmarim esentialul.

Cred in educatia ca marketing si maretingul ca educatie

– Vinde-te

– Daca nu te distrezi, nu faci ce trebuie.

– Munceste din greu. Joaca-te mult. Mananca bine. Cumpara lucrari de arta.

– Nu va parcati persoanlitatea intr-un colt. Aduceti-o la munca. Exprimati-va. Aduceti entuziasm in viata colegilor si a clientilor.

De citit TOTAL PACKAGE a lui THOMAS HINES SI DALE CARNAGIE – HOW TO WIN FRIENDS AND INFLUENCE PEOPLE (note to self )

Lucrurile pe care le valorizati:

  • Modul in care va petreceti timpul
  • Natura fiecarei contributii
  • Persoanele cu care va petrecti timpul

Set de aptitudini utile

  • Aptitudini comerciale (intelegerea modului in care talentele voastre se pot traduce intr-un proiect economic viabil)
  • Orientare catre piata (tb sa existe 1 client pt produsul vostru)
  • Imbunatatiti-va aptitudinile …in mod constant
  • Explicati-va : in 35 de cuvinte sau mai putin. Cine sunteti voi cu exactitate. Nu va grabiti sa formulati o declaratie de brand. Produs. Incepeti sa luati notite. Cuvinte. Fraze care vi se potrivesc. Persoanei voastre. Aptitudinile voastre.
  • Vindeti-va
  • Aptitudinile de afaceri sunt esentiale pentru construirea unui brand personal

– Potrofoliul de produse trebuie imbunatatit in mod constant

– Adeptii brandului personal trebuie sa poarte mai multe palarii (mi-a placut mult teoria palariilor)

  1. Palaria marketing (apropierea de clienti trebuie sa fie convingatoare)
  2. Palaria dezvoltarii de produse – imbunatatite in permanenta
  3. Palaria operatiuni – rapoarte excelente
  4. Palaria servicii clienti- diferenta intre clienti si clienti fideli e enorma
  5. Palaria vanzari – vindeti WOW
  6. Palaria managementul informatiilor – infrastructura informationala
  7. Palaria managementului timpului/atentiei
  8. Palaria planificare – cine sunt eu ? care sunt valorile mele ? cum pot eu prezenta acest concept

– Pretul vostru, intr-un anumit sens, este salariul vostru

– Atentia = singura care conteaza. Brandul personal = o obsesie pentru timp. Eliminati prostiile in fiecare zi. Pretuiti munca de care poti fi mandru in fiecare zi.

– Crearea unei retele e mai valoroasa decat banii.

EU SUNT PROPRIILE MELE PROIECTE. Suntem cunoscuti prin intermediul portofoliului nostru de clienti. Noi servim clientii. Cu asta ne ocupam. Legaturile emotionale sunt sufletul unui brand. Creez eu cu adevarat legaturi ? (i will need some day Curs de ascultare empatica sau psihologie clinica) – note to self

– Ridicati stacheta fiecarui proiect. Mai bine lipsit de politete si concentrat …decat politicos si cumintea risipita 😀 (mda)

– Este simplu ce urmeaza sa faci. Partea dificila este sa decizi ce nu urmeaza sa faci. – Michael Dell

– La ce va pricepeti voi in mod exceptional si memorabil ?

– Prin ce sunt eu diferita ? Trebuie sa fiu exacta (de completat)

– Lista de contacte a corporatiei = un ecosistem care creste.  In cea mai mare parte, organismul/ecosistemul trebuie hranit. Deveniti constient de continutul listei voastre de contacte.

Fidelitatea fata de retea. Noua fidelitate este puternica. E indreptata catre profesie/comunitate, nu catre logo. Sunt pe atat de grozav pe cat sunt tipii/tipele cu care ma asociez.

– Esentialul – sa fim de incredere…la modul absolut. Si..credibili…Credibilitatea unui brand personal este brandul.

– Sinceritatea e un avantaj competitiv (hell yes!!!)

– Emanam o « aura de design » oriunde mergem : prin stilul vestimentar, coafura, carti de vizita, stilul in care ne redactam rapoarte, stilul prezentarilor noastre. Voi, brand personal- va prezentati prin intermediul unor elemente de design. In fiecare zi.

Departamentul e propria mea scena (i am a one woman show :))

– Alcatuiti o lista cu 25 elemente de design care fac parte din modul in care va prezentati in fata celorlalti (hmh….)

– Incepeti sa deschideti ochii din nou. Rasfoiti niste reviste de design. Priviti paginile web cu un ochi de designer (internetul e un mediu al designului pur). E un « truc » de imbunatatire a atentiei.

Moartea nu este decat unul dintre multele feluri in care iti poti pierde viata.  – Alvah Simon 🙂

– Produsele marilor companii din intreaga lume vor deveni din ce in ce mai asemanatoare. Inevitabil, acest fapt inseamna ca intreaga persoanlitate a companiei, identitatea sa, va deveni cel mai important factor in alegerea unei companii in detrimentul alteia.

– Studiati cartile de vizita (de facut altele noi) . Creati comunitati de discutie in jurul unor idei de care va pasa. Aceasta este una dintre retetele potrivite pentru « navigatorul » hotarat.

– Descoperiti ce anume va face sa va simtiti bine si exersati aceste lucruri. Secretul este sa descoperiti ce va hraneste spiritul/sufletul/perspectiva.

Fiecare sarcina ar trebui  – mare sau mica – ar trebui sa va deschida orizonturi. Sau..refuzati-o. Eu insumi reprezint DEZVOLTAREA.

A aborda o sarcina noua…formeaza noi sinapse si vase sanguine in creier (interesant -> ne apropiem de neurostiinta)

– Atunci cand esti trist, cel mai bine este sa inveti ceva. Aceasta este singurul lucru care nu da gres niciodata, singurul lucru pe care mintea nu oboseste sa il faca, de care nu se va instraina, de care nu va fi chinuit, de care nu se va teme si in care nu isi va pierde increderea, pe care nu va visa niciodata sa il regrete » in The once and the future King, a lui T.H.White

– Are proiectul vostru curent obiective specifice invatarii (pentru voi) ? cel putin 2 sau 3. Daca nu, restucturati-l.

CEL PUTIN 1 ELEMENT NOU DE ADAUGAT TRIMESTRIAL

Individualism sporit = BRANDUL PERSONAL – cere un simt sporit al apartenentei la comunitate, pentru a sustine aceasta afacere-aventura.

INOVATIA = CURIOZITATE PLANIFICATA SI PLINA DE PASIUNE

Cel mai important aspect al educatiei voastre este interesul”  – W. Churchill 

Cam atat. Sper ca v-am convins cu notitele mele ca Brand you 50 e o carte foarte utila 😀 Iar daca nu, mi-a prins bine c-am recitit notitele

Unde te vezi peste 5 ani?

Unde te vezi peste 5 ani?

O intrebare pe care o auzim des la interviuri, atat de des incat avem raspunsul standard pregatit sub forma de tema de casa. Cred ca majoritatea raspund ca se vad lucrand intr-o companie mare, de succes in care sa-si dezvolte abilitatile si competentele si sa contribuie astfel la succesul firmei. Ce bullshit! Vedeti aici si alte intrebari ideale.

Sau unele ar putea spune: o sa am 2-3 copii, o sa ma marit, intai viata personala si apoi viata profesionala. Sau poate ambele, desi e mai complicat aici, pentru ca afacerea o poti resuscita, joburi se gasesc oricand, important e sa vrei sa cauti, sa gasesti si mai ales sa lucrezi. Dar cu familia e mai dificil. Sustinerea n-o ai din afacere/job 😀 (cred)

Orice ai spune, ai alege, sa stii ca ai perfecta dreptate. Dar intre timp tot ce pot sa cred este ca viitorul esti TU.

Ma intreb cati din candidatii la interviuri sau orice persoana si-a pregatit un altfel de raspuns, unul sincer, un raspuns in primul rand fata de sine inainte de a fi un raspuns pentru altii. Unii ar raspunde ca pentru dinamica timpurilor in care traim e greu de prezis unde se vor gasi si ce vor face peste 5 ani pentru ca probabil intrebati fiind in urma cu 5 ani unde s-ar fi vazut peste 5 ani (adica in momentul prezent) nu ar fi stiut sa raspunda, sau raspunsul lor clar nu ar fi coincis cu ceea ce fac/sunt acum.

De la intrebarea asta mi-a venit ideea de scrisoare in viitor. Mi-ar placea sa citesc peste 5 ani ce am crezut la 25 de ani ca voi fi/voi ajunge la 30 🙂 Probabil ar fi fost interesant de citit si acum ceea ce credeam la 20 de ani despre viitorii 5. Ei, n-o sa-mi scriu acum scrisoare, ci o sa imbunatatesc postul asta pe masura ce-mi mai vin idei 🙂

Cred asa mai mult despre CUM decat despre UNDE:

– ca pana la 30 de ani o sa am energia cu care sa ma reinventez constant

– ca nu o sa ma plictisesc niciodata (nu doar pana peste 5 ani ci mereu) -> de aici a se deduce ca nu sunt plictisitoare

– ca n-o sa-mi pierd totusi din curaj in favoarea intelepciunii (practice)

– ca o sa creez continut si idei valoroase  (proces in continua desfasurare)

– ca motivatia o sa-mi parvina nu doar din succes (orice ar insemna el  -> de fapt pentru mine succesul = valoare) ci din dimensiunea provocarilor la care o sa fiu supusa (i hate this word:))

– apartenenta la ceva (ca la cineva nu se poate spune) se va face prin atitudine si cam atat

– o sa depind si o sa ma bazez pe mine insami si o sa ma descurc singura, as usual

– o sa fiu pregatita pentru orice, cum sunt si acum

– ca mai presus de eficienta (lucrurile facute bine) si eficacitate (a face lucrurile bune) o sa stea placerea de-a le face (bine)

Cred ca asa o sa fac fata varstei de 30 de ani 🙂 (personal si profesional). Ca am mentionat de registrul personal, umorul o sa fie intotdeauna o arma iar cand el n-o sa functioneze o sa ma formalizez si o sa devin neutra, indiferenta (caci ce-i mai rau decat atat?) 

Voi cum va vedeti peste 5 ani?

Legea lui Murphy de Arthur Bloch

Din colectia ”Rasul lumii”, va prezint “Legea lui Murphy” de Arthur Bloch

(cu ghilimele de rigoare, 2: la inceput si la sfarsit :D)

„Principiul grabei si al asteptarii: Daca ai ajuns mai devreme, se anuleaza. Daca te dai peste cap sa ajungi la timp, trebuie sa astepti. Daca intarzii, ajungi prea tarziu. (eu ajung de obicei la fix, cumva cand e pe punctul de a se inchide, de a pleca, de de de 🙂 

Dictonul lui Aristotel: Intotdeauna imposibilul probabil e de preferat posibilului improbabil (asta e faina 😉 )

Cand ai probeleme, formalizeaza-te. DA!

Filosofia lui Gardener: Ocaziile fabuloase sunt mascate inteligent in probleme irezolvabile.

Regula lui Kibbitzer: E mult mai simplu sa sugerezi solutii cand nu stii nimic despre probleme. (aviz celor carora le place sa ofere solutii/sfaturi nesolicitate/gratuite)

Corolarul politic primar: Sloganul bun bate Solutia buna.

Legea lui Schroeder: Nehotararea sta la baza flexibilitatii :)))

Observatia manageriala a lui Post: Ineficienta si stupiditatea personalului corespund ineficientii si stupiditatii conducerii.

Teoria recrutarii de personal dupa Loftus: 1. Talentele de afara par intotdeauna mai bune decat cele interne; 2. Recrutarea de personal inseamna triumful sperantei asupra experientei.

Capcanele geniului: Niciun sef nu-l pastreaza pe angajatul care are intotdeauna dreptate.

Prima regula a inferioritatii superioare: Nu le da ocazia superiorilor sa afle ca esti mai bun decat ei.

Principiul lui Prince: Oamenii care muncesc jos sunt mai bine platiti decat cei care muncesc in picioare.

Legea lui Owens: Daca esti bun, ti se pune in brate toata munca. Daca esti cu adevarat bun, te fofilezi.

Legea lui Levin: Daca respecti regulile nu inseamna ca iti faci treaba.

Dilema angajatului: 1. Indiferent cat muncesti, niciodata nu e de-ajuns.  2. Ceea ce nu faci e intotdeauna mai important decat ceea ce faci.

Despre comisii: Comisia e singura forma de viata cu 12 stomacuri si niciun creier.

Legea lui Truman: Daca nu poti sa-i convingi, deruteaza-i.

Legea lui Trahei: Nu arunca niciodata o idee buna pe masa salii de conferinte. Va apartine conferintei 😀

Legea lui Wonlinski: Cand lucrezi in echipa, jumatate din timpul fiecaruia se pierde explicandu-li-se celolalti de ce se inseala.

Legea lui Linton: cresterea e direct proportional cu promisiunile facute; profitul e invers proportional cu promisiunile onorate.

Legea pranzului de afaceri: Persoana care sugereaza impartirea pe din doua a notei de plata e persoana care a comandat mancarea mai scumpa. Cam da :))))

Despre aparatura electronica de ultima generatie: Daca o intelegi, e depasita.

Regula lui Fiangle: Munca in echipa e esentiala. Ea iti permite sa dai vina pe altcineva.”

Evident, mai sunt si altele 😀 In alt post. Urmatorul va cuprinde cateva idei interesante din Linchpin de Seth Godin 😉 Stay tuned!