In rest fac bine, merci de intrebare!

Nunta ca business

Mi-as dori sa dispara in viitor pentru ca printre multele lucruri care ma scarbesc numai gandindu-ma la ele, se numara si nunta ca business.  Nu am nicio problema cu nunta ca si casatorie religioasa. Problema e legata de petrecere. Nu generalizez pentru ca probabil ca nu toate nuntile sunt la fel. Vorbesc despre cele tip business care au la baza mecanismul: a da si a primi, a primi si a da. It’s about sales, people!

De obicei nimic din ce se intampla la ele nu conteza cu adevarat (mda, sa spunem juramintele) decat banii. Si chiar as vrea sa ma contrazica cineva si sa-mi spuna ca sunt eu nebuna la cap. Nunta, sfanta taina ce este, mi se pare de prost gust in genere. Aduni un alai de oameni cu care ai sau nu tangente (rude de-ale parintilor, oameni pe care nici nu ii cunosti, mai mult sau mai putin simpatici dar care vin sa-ti aduca bani, ca despre asta e vorba). Fie ca sunt datori intr-un fel (si 99% cam sunt), fie ca nu sunt, e ok sa ai pe langa sot/sotie inca 200, 300 sau naiba stie cate persoane pe langa tine. Nu vorbim de familie si prieteni adevarati😉

Cand faci nunta ii inviti pe ceilalti pentru ca speri ca ei pe langa faptul ca o sa contribuie spiritual, mental, cum doriti, la fericirea voastra in acea zi, ei, e clar ca o sa contribuie si financiar, doar nu te duci la nunta cu mana in fund.

4 aspecte esentiale legate de nunta ca business:

1. Invitatii la nunta merg pentru ca spera ca viitori miri ca le vor returna la un moment dat serviciul; observati este un serviciu, un favor de fapt si nu neaparat o placere (ce sa mai spunem despre a merge la 20 de nunti in 2 ani…am exagerat, evident🙂  Chiar e musai, ai atatea obligatii, trebe sa fii fabrica de bani pe care sa-i pompezi in altii in loc sa te preocupi de tine?! probabil, este alegerea proasta a fiecaruia.

Toti iti sunt prieteni, rude, cunostinte si daca nu mergi le periclitezi fericirea si planul financiar care se bazeaza daca iti vine sa crezi si pe cele x milioane ale tale. . Ce vreau sa spun e ca primeaza obligatia (m-au invitat la nunta lor deci trebuie sa-i invit si eu) si asta ma scarbeste profund.

Poate chiar si din 2 nunti, e ok sa mergi numai la una. Tu decizi pana la urma, nu-ti impune nimeni nimic. Te ghidezi dupa suflet, respectiv dupa buzunar. Ideea de-a merge la o nunta mai degraba decat a nu merge…asta mi se pare o porcarie. O prejudecata (vai, nu m-au chemat, vai dar ce-o sa spuna daca nu merg, vai dar ei au venit la noi, la parintii nostri, la copiii nostri deci trebe sa mergem si noi). Desigur😀

2. Nesimtirea. Mi se pare o nesimtire crasa sa inviti un om la nunta, un om despre care nu te-a mai interesat nici daca mai rasufla in ultimii ani. Poc, te trezesti cu email (ca mine, azi) de la o persoana care uitasem ca exista, nu in sensul ca as avea resentimente fata de ea sau mai stiu eu ce, ci in sensul de rupere a relatiilor de aproape 4 ani. Ma rog, abordarea este de tipul: lasa-ma sa te las🙂

Am primit deci un email. Nici macar un telefon inainte: ce mai faci tu proasto? mai traiesti? vezi ca ma marit, iti trimit invitatie! Nu. Ei, bunele maniere, da-le dracu (sau poate ca nu stiu eu cum se procedeaza de fapt cand se invita oamenii la nunta). Ma gandesc ca daca planuiai sa inviti persoana resepctiva la nunta, bunul simt imi spune ca i-ai fi comunicat asta cu cel putin x luni inainte (intentia de a o chema la nunta, vreau sa spun,). Ei, poate telefonul o sa vina dupa vreo cateva zile de la primirea mailului,. Sper totusi sa nu indrazneasca😀 Nu ma sunati ca n-o sa vreti sa auziti ce-o sa am sa va spun :))))

Nu sunt revoltata ca sunt invitata, sunt revoltata ca sunt invitata pe ultima suta de metri (sentimentul de rezerva, ceea ce nu este cazul ;).  Daca (ipotetic si foarte eufemistic vorbind) nu se vrea prezenta mea la nunta nu mai inteleg pentru ce am primit invitatia. Exact, hai sa ne formalizam, ca asa-i frumos :D De fapt, cand nu doresti pe cineva la nunta, nu-l/n-o inviti. Nu? As simple as that, dar se parca ca nu toti gandesc asa. Oricum nici daca as fi fost invitata din timp nu as fi mers. Eu va multumesc ca v-ati obosit sa-mi trimiteti un email pe 2 adrese si sa ma invitati dar va rog sa ma scutiti de astfel de treburi. Si trimise pe un singur mail eu cred ca e suficient (ati fi stiut asta daca legatura s-ar fi pastrat ;)

Cine ma cunoaste stie ca detest mataielile, prefacatoriile, ipocriziile si orice mijloc de-a obtine ceva prin intermediul unui gest ce se dovedeste a fi fondat pe cele mai bune intentii care din pacate nu dau roade pentru ca-s tarzii (in cazul de fata). Nu e singular acest caz. Desigur, invitatiile se pot trimite si cu 2 saptamani inainte, sau chiar cu una😉  Exista si o parte amuzanta : invitatiile primite sunt cum sunt :))) Dar, desigur, gusturile nu se discuta :D

3. Pretentia de a merge la nunta fara o invitatie (scrisa, tiparita, digitala, whatever). In data X am nunta (conversatie pe messenger, conversatie telefonica sau face to face), te rog sa-ti notezi in agenda (invitatia verbala facuta cu x timp inainte). Toate bune si frumoase pana cand ajungi sa nu mai primesti nicio invitatie si totusi ca ceilalti sa aiba pretentia sa te prezinti frumos, cu buzunarele pline la nunta. Fie ca s-au razgandit, fie ca n-au insistat pentru ca i-ai refuzat cumva subtil si ei s-au prins si de asta nu ti-au mai dat invitatia, fie ca pur si simplu au uitat ca nu ti-au dat invitatia (se intampla), oricum ar fi, pretentia lor de-a fi prezent/a la nunta mi se pare o falsa sepranta si mi se  pare nejustificata. Imi aminteste de o alta situatie prosteasca despre care am scris pe facebook:

Iti promite ca te suna si nu te mai suna. Cand te suna (later on unde later on = 1 ora, 2, 1 zi, 2, 3, o saptamana, never mind) nu poti raspunde si cealalta persoana se supara (crede ca nu vrei sa raspunzi si constuieste un scenariu SF). Now, who’s the fool here? :)) + cealalta persoana care urma sa fie sunata nu suna nici ea (de ce-ar suna?) si vazand asta, nu mai suna nici cea care sunase prima oara (care asteapta probabil sa fie cautata cand se „elibereaza” a doua). De exemplu, poate chiar nu vrei sa (mai) suni (inapoi) (dar nu-ti iese minciuna si atunci o servesti pe ailalta ca da mai bine: n-am putut, n-am avut timp, vai ce ocupata am fost :))) (dar asta inseamna ca cineva sa sune a doua oara sau prima oara si asta nu se mai intampla :))) Sau poate vrei sa (re)suni dar uiti (se poate si asta). [verbul a resuna nu exista desi e atat de des folosit ;)] Alta varianta este: cand intentioneaza sa te sune, nu-ti mai suna telefonul (s-a defectat intre timp) si a fost aruncat/inlocuit pentru ca nu s-a mai putut repara :))))

4. Exceptie fac nuntile programate in ultimul timp, dar pentru alea sunt pregatita din orice punct de vedere (invitatiile nu pot veni decat din partea unor persoane putine pentru care sunt dispusa sa ma sacrific in orice fel posibil :D). Genul asta de invitatii nu sunt o pacoste si nici motiv de lehamite, le-as zice mai degraba surprize, de cele mai multe ori, placute🙂

In concluzie : le doresc casa de piatra si toata fericirea posibila si imposibila pe acest pamant tuturor viitorilor insuratei dar ii rog sa ma scuteasca de penibilitati. E penibil pentru mine sa le comunic ca sunt penibili cand imi trimit invitatii pe ultima suta de metri (stiind sau nestiind ca nu este cazul si ca n-o sa ma prezint sau pe care le trimit doar de forma, ce-s acolo cateva clickuri in plus (da, pe mail se poarta, dar anunta-ma intai😉

Nu fac act de prezenta nicaieri unde nu simt si nu decid eu ca e cazul si mai ales cand abordarea e gresita din start.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s