Muzeul (istoriei) oamenilor

Ma gandesc sa fac un inventar gen: muzeul (istoriei) oamenilor, cu istorie sau fara istorie, asta prea putin conteaza. Ideea e muzeul oamenilor🙂. Ar fi interesant de urmarit categoriile de oameni care il populeaza (unii sunt vizitatori, altele exponate impaiate). Unii oameni au viata chiar si in muzeul asta (chiar si „impaiati” fiind -> in fictiune orice este posibil, de ce sa nu ne imaginam si asta?), pe altii ii putem reduce la stadiul de obiecte, sau cum spuneam la animale impaiate.

Unii sunt ascunsi dupa o vitrina ca sa nu poti patrunde usor la ei sa-i vezi de aproape, altii sunt in „custi speciale” (pedepsiti ca-n alta viata n-au fost foarte cuminti). Unii au privirea goala, altii sunt sechelete, unii mumii, vreo cativa sed, altii sunt imortalizati in miscare. Fiecaruia ii este caracteristic ceva🙂 (oare mie ce mi-ar fi caracteristic? probabil ca intep pe cineva in fund cu o sageata :)) 

La fiecare  e suprinsa deci o trasatura: o calitate, un defect, o valoare, un principiu, crez, etc. Uneori cand privesti, nu-ti dai seama daca defectul e chiar defect, dac-a fost candva o calitate sau ai fost tu orb dintotdeauna. La muzeu mergi sa contempli. Te miri si te dezmiri.

Acest post a fost scris in urma unei banalitati redescoperite (pe cat de frecvent, pe atat de tragic) de la care mi s-a mai revelat un adevar cumplit si anume ca:

 

Un gând despre „Muzeul (istoriei) oamenilor

  1. Pingback: Coborat-am in Infern | Dar vai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s