Sâmbătă pe jumătate culturală la Muzeul de Artă şi o vizită dulce melodioasă la Doamna T

O sâmbătă culturală relaxantă: întâi am mers la Muzeul de Artă unde a fost o expoziţie foto:  „Bicentenar Carol Pop de Szathmári”. Bilet intrare: 1 leu. Mi se pare bătaie de joc. 1 leu la Muzeu. Adică muuuult prea puţin.

Acest Szathmari e considerat a fi printre primii fotografi de război din lume. Mai multe detalii aici. A fotografiat şi diferite personalităţi şi oameni politici. Am mai văzut şi poze cu persoane nu au fost indentificate dar le-am pus aici pe cele care contează😀

Pozele sunt incredibile🙂 Ele sunt ceea ce vedem (o parte din ele) în manualele de istorie.

Exemple:

domnitorul Alexandru Ioan Cuza 1863

Alexandru Ioan Cuza - un pic prea chipes

medici veterinari militari anul 1872

Pozele le-am făcut cu ajutorul doamnei care supraveghea acolo şi care văzându-mă foarte entuziasmată de reamintirea a cât de chipeş era domnitorul Alexandru Ioan Cuza (văzut în poze mai mari decât cele din manualele de istorie şi care văd că nu apar nici pe Wikipedia) a închis oblonul peste geamuri ca să nu bată lumina  şi să pot face poze cu telefonul. De treabă tanti. Pozele îi aparţin lui Szathmari Pap Karoly şi ele aparţin şi altor muzee din ţară dar deocamdată sunt în Cluj cu ocazia expoziţiei foto. Am şi eu o poză lângă fotografia lui Cuza😀

După Muzeul de Artă am mers la Doamna T (ştergeţi Crăciunul de la Evenimente că a trecut de ceva timp) cu aceiaşi oameni: Christine, Bogdan şi Irina. Din poveste în poveste am ajuns eu să fac şi nişte poze şi să achiziţionez două borcănele de gem: unul cu petale de trandafiri şi altul din fructe de soc. Cu nuci verzi nu mai avea. Vor ajunge la Sibiu şi de acolo poate ma departe (le vrei, pilă?! :D)

Foarte frumuşel la Doamna T.  Doamna T s-a mutat de pe Eroilor pe Napoca, nr.10 (nu o mai văzusem pe Eroilor cu bicileta cu plante şi flori aşa că uitasem de ea) într-o curte interioară, într-o casă cu 3 camere. În prima e „prăvălia” cu bunătăţi şi în celelalte două (mai puţin bucătăria) e spaţiu destinat oaspeţilor. Din câte înteleg se mai întâmplă seri dansante de tango, milonga de sâmbătă şi alte cele. Chiar şi în seara asta. Ei, azi a fost şi un „concert”. Au venit mulţi copii însoţiţi de părinţi şi 2 adolescente ne-au încântat cu piesele lor (voce, chitara electrică şi orgă).

M-am simţit ca şi când aş merge la cineva în vizită, într-o casă. Foarte amabilă doamna T. Am servit una bucată clătită (făcuse 150 clătite, am zis wow dar de fapt nu puteam mânca decât una, atât cât era permis, mda) cu o alună şi spumă de miere ALUNELA ( cel mai nou produs marca Prisaca Transilvană) pe care am simţit-o şi nu prea în clătită dar în schimb a fost bună şi clătita). Ori spuma de miere fusese pusă cu zgârcenie, ori n-am nimerit eu clătita cea dulce :))

Am băut o limonadă interesantă. Hai că n-am mai scris demult de limonadă😀 (cu portocale). Am mâncat şi nişte bruschete (nu mai ştiu combinaţiile decât pe una: ceva somon cu stafide, pe alte hribe şi brânză şi parcă nişte mere şi pe cealaltă brânză, nucă, susan şi încă ceva – platoul Elle parcă îi zice) pe care le-am împărţit cu Irina şi am comandat şi un platou (50:50) cu brânză de capră (mucegăită) şi cu măr.

Iar la sfârşit aşa a fost şi concertul de pian live însoţit de o chitară electrică.

Am uitat să spun: la doamna T găsiţi familia Cinteza (Florence şi Edgar), o broască ţestoasă (am uitat cum o cheamă), peştişorul auriu şi argintiu, cărţi pe rafturi pe pereţi şi o muzică de cameră incredibil de faină. Aduce cumva a Qui One Quint dar este altceva.

pravalia cu bunatati

tot in camera 1

camera 2

tot camera 2

limonada in carafa de 0,5 l

bruschete, branza si mar

camera 3

tot camera 3

pestisorul de aur si pestisorul de argint

19 gânduri despre „Sâmbătă pe jumătate culturală la Muzeul de Artă şi o vizită dulce melodioasă la Doamna T

  1. Hmm…
    De gustibus non disputandum.

    Iti recomand 2 filme care poate nu le-ai vazut \”noi\”: Bright Star (2009) si Never let me go (2010)



    Tah tah

      • Sunt un taliban libertin, posibil si romantic. Sa imi scrii daca vrei sa cunosti niste filme cu adevarat deosebite.
        Mergem inainte cu pasi de reverie spre o noua aventura muzicala a simturilor:



        Bis bald

        • Mda. Ain’t these all secsi?🙂 I’ve favorited Yaphet Kotto – Have You Ever Seen The Blues🙂

          Here we go, my turn now. Mergem inainte, niciodata inapoi.

          Da, daca-mi poti recomanda filme faine, ar fi super. Numai sa reusesc sa le si vad 0.o I’d like to see everything, all at once.

          • La Imogen Heap imi place varianta de studio la „Just for Now”.
            Copiaza „Das leben der anderen (2005)” si Les Herbes folles (2008), astea sunt recomandari mai noi. Inainte sa iti recomand anumite lucruri, trebuie sa stiu bagajul tau cultural.

            Uite 6 noi melodii:






            Ai citit Bufnita oarba de Sadegh Hedayat?

            • N-am citit-o, am cautat-o mai demult in librarii si n-am gasit-o si atunci mi-am luat Zorba grecul si Istoria romantata a unui safari. Problema cu bagajul cultural e ca niciodata nu cred c-o sa pot zice ca e gata, ca e complet si ca nu mai am nimic de adaugat. Inca il pot cara.

                  • Am putea incepe cu Wings of Desire a lui Wim Wenders gasit si aici:

                    Poti sa te uiti la filmele lui Werner Herzog cu Klaus Kinski: gen Aguirre – Der Zorn Gottes sau Fitzcarraldo. Dupa, am putea trece la Fassbinder: The Bitter Tears of Petra von Kant (1972) sau te-ai putea apuca de marea provocare: Berlin Alexanderplatz (1980).




                    Ma mai gandesc, ca sunt enorm de multe- daca nu poti face rost de filme, ti le pot trimite eu prin posta

                  • Mi se pare cel mai altruist lucru si cel mai fain daca asta simti cu adevarat.
                    Ca nenoscutii sa pot deveni cunoscuti intr-un timp foarte scurt, nu imi plac prejudecatile si persoanele limitate care isi construiesc in jurul lor un zid invizibil (vezi Italo Calvino) si traiesc intr-un glob de sticla crezand ca nimic nu ii poate face sa sufere…

  2. Mda.
    Imi amintesc cand am fost la o expozitie din orasul natal despre domnisoarele din casele de toleranta de prin anii 1900 – doamnele venerabile, veritabile Cerber(e) faceau nazuri ca nu este absolut deloc voie sa pozez acele cu adevarat opere deosebite. Oare stiau acele fiinte ca ai voie sa faci cateva poze vrei cam la toate marile muzee din lume? Imi vine cu adevarat sa rad.

    Cat despre „The Artist” – e destul de slab; e o initiativa laudabila sa il portretizeze pe Rudolph Valentino, dar per total nu se merita.
    Cam atat momentan.

  3. Pingback: The Artist la Doamna T | Dar vai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s