De ce să mergi la psiholog?

Mersul la psiholog mi se pare din ce în ce mai important. Îmi propun să merg în viitorul apropiat pentru că vreau să văd (am nevoie de o părere obiectivă şi avizată, de o autoritate în domeniu) dacă înţeleg corect anumite lucruri.

Aşa cum mergem la doctor când suntem bolnavi, la avocat când avem probleme de natură legală, la preot-duhovnic (n-am) când vrem să ne vărsăm amarul, să fim ascultaţi şi să ne vindecăm (are probabil şi credinţa avantajele ei)  şi la magazin pentru cumpărături, la fel mersul la psiholog mi se pare la fel de natural (inclusiv pentru orientarea în carieră şi alegerea corectă a drumului în viaţă). Sunt şi au fost persoane în jurul meu care au vrut să apeleze la un psiholog pentru rezolvarea problemelor (legate de sine) dar nu au făcut-o pentru că le-a fost ruşine. Mai mult, când au verbalizat lucrul ăsta prietenilor, au fost luaţi în derâdere (oare pe ce lume trăim?). Cum să mergi la psiholog? Păi cum, că doar iecare din noi e un mic Dumnezeu, cum spunea ieri Dan David la conferinţa On-OFF Mecanisme socio-psihologice în social media (deţinem adevăruri absolute bazate pe simţul comun, „ştim” noi ce e mai bine pentru noi iar dacă nu ştim, nu-i nimic, ne creăm iluzia că ştim şi asta e perfect – asta e non-cunoaşterea sau pseudocunoaşterea). De ce-am avea nevoie de mai mult? (revin cu ideile de la prezentare). Trăim bine, suntem liniştiti, nu încărunţim (înainte de vreme).

Alte persoane consideră că au nevoie de psiholog (eu cred că ştiu că au dar sunt în negare). Psihologul poate fi cel mai bun destinatar într-un act de comunicare numit dialog. La un moment dat, lăsând la o parte monologul interior (introspecţia, în cazul în care te preocupă propriul comportament, propriile gânduri, senzaţii şi sentimente) vrei să verifici anumite lucruri şi cine o poate face mai bine decât cineva care nu te cunoaşte, care nu e implicat şi care e obiectiv? Prietenii sunt buni dar până la un punct. Ei văd lucrurile subiectiv, ca tine. Cui îi plac prietenii critici care îţi deschid ochii în cazul în care tu nu poţi sau nu vrei din comoditate? (mie).

Sunt şi persoane care au înţeles importanţa pe care o are un psiholog şi care au acţionat ca atare. Au mers şi şi-au clarificat anumite lucruri. Tot respectul pentru aceste persoane care nu au reuşit singure.  Poate ar fi durat prea mult, sau cine ştie. Au luat decizia potrivită la momentul potrivit şi asta a contat. Plus ce au obţinut din experienţa şi interacţiunea cu psihologul, pentru că numai între 4 ochi (oare ai cui??) reuşeşti să te descoperi cine eşti cu adevărat.

Pe de altă parte, dacă ai capacitatea de a-ţi rezolva singur problemele se numeşte că eşti matur, capabil şi nu ţi-e frică de rezultatele pe care le obţii, lucrurile pe care le afli, pentru că măcar ai încercat (între 4 pereţi e mai greu, ce-i drept but dar unora le plac lucrurile complicate). Ai nişte răspunsuri dar primul pas e să ai întrebările. De fapt asta e cunoaşterea de sine. Cum te poţi cunoaşte pe tine? Eu zic că prin analiză şi sinteză. Ah, şi prin implicare, desigur. Cine nu se implică în propria viaţă, ci e spectator ca la teatru (aşteaptă să se deruleze piesa şi se lasă purtat de val) cum ar putea să se implice în viaţa cerlorlaţi cu adevărat?

Fuga şi refugierea în alte universuri paralele (de orice natură ar fi ele) nu sunt acte de curaj, de asumare şi de responsabilitate pentru propria viaţă, ci de laşitate şi de frică (printre cele mai puternice emoţii negative).  Moment bun să amintesc cu ocazia asta că opusul iubirii nu e indiferenţa ci frica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s