Workshop de muzică la ARTvertising

Am participat în data de 19 Octombrie la ARTvertising, un eveniment ce şi-a propus să unească câteva puncte de vedere din artă şi advertising, eveniment ce a avut loc la Hotel Central din Cluj-Napoca. Felicitări, Alexandra pentru organizare. Evenimentul a fost sponsorizat printre altele şi cu multe aranjamente florale foarte frumoase create de colegii mei.

Andrei Gheorghe n-a mai venit (too bad). Îmi pare rău că l-am ascultat parţial şi trunchiat pe Bogdan Brânzaş pentru că am ajuns mai târziu decât anticipasem (atunci puneam pozele pe facebook, in real time)

Atelierele tematice (ah, ce mi-ar fi plăcut să particip la toate):

– Cristian Lupşa (workshop jurnalism creativ) care zice aşa: „Pentru mine creativitatea în scris ţine de meşteşug şi nicidecum de talent, de capacitatea de a mânui nişte unelte şi de a aplica nişte tehnici pentru a scoate cel mai structurat, proporţionat şi şlefuit text. Nu cred în muză , iar cei care sunt creativi şi memorabili în scris cu siguranţă muncesc mai mult decât aşteaptă vreun semn divin” .

–          Artă florală by Andreea Stor

–          Design – Ştefan Asafti şi Andrei Cosma – designer şi fotograf

–          Sculptură – Vlad Berte ce zice aşa: „ Ceva frumos este ceva real, iar sculptura şi obiectul sculptural sunt reale. Orice sculptură poate fi cu un pas mai aproape de „consumator” decât orice altă formă artisitcă (hhmm, ce afirmaţie îndrăzneaţă!). Prin simplul fapt că e o formă tridimensională, deci tangibilă, ea poate să confere o experienţă cu totul personală între operă şi privitor”

–          Teatru – Cristina Pardanschi şi Cornel Răileanu

Muzică –  Aminda (cântăreaţă şi textieră) şi Cristina Varo (coach şi trainer în relaţii umane) – aici am participat eu

Aminda (nice to meet you) zicea că vocea e un element de self-marketing şi ea e ca o amprentă (o amprentă vocală). Am cunoscut oameni cu o voce memorabilă (în sens pozitiv, negativ dar şi creativ) şi vocea lor chiar mi-a rămas viu întipărită în minte, poate mai bine decât alte detalii.

Legat de partea tehnică a folosirii vocii, Aminda spunea că ceea ce contează e respiraţia (să învăţăm să respirăm corect – din abdomen, şi să vorbim lent, lejer, cu pauze între cuvinte – să folosim mai degrabă registrul jos ce sugerează calm, senzaţia de apropiere şi de încredere, să vorbim aerat şi să avem o voce bogată în frecvenţe) şi corzile vocale care sunt ca nişte muşchi – de fapt sunt două membrane între care există o mică nişă de aer care ne permite să scoatem sunete.

Există două tipuri de voce: vocea de piept şi vocea de cap şi diferenţa dintre ele e schimbarea centrului de rezonanţă. Ideea e că indiferent de tipul vocii pe care îl avem, e bine să păstrăm acelaşi timbru vocal, să ne recunoaştem vocea şi să ne-o asumăm (de câte ori v-aţi ascultat şi nu v-a venit să credeţi că voi vorbiţi sau că vorbiţi chiar aşa?).

Vocea e o microprioecţie a caracterului nostru.  Oh, da! Dacă ar fi să dau un exemplu, îmi vine în minte vocea piţigăiată a unei persoane pe care n-am reuşit s-o suport tocmai datorită vocii. Se mai întâmplă. La fel cum vocea poate fi plăcută, neplăcută, ea mai poate fi şi manipulativă (femeile ştiu cel mai bine asta mai ales genul pisicilor :))

De la Cristina Varo am aflat că în funcţie de locul unde ne îndreptăm pupilele (când ascultăm muzică?) , atunci accesăm acel registru din creier. De exemplu, când la şcoală ne certau profesorii că de ce ne uităm pe pereţi când ne ascultau la lecţii, că doar nu acolo se afla răspunsul, ei bine, e posibil ca fix acolo să-l fi găsit: pe pereţi. Privirea îndreptată în partea din stânga sus (ţine de registrul vizual) accesează memoria vizuală – încerci să-ţi aminteşti ceva; privirea îndreptată în partea din dreapta sus ţine tot de registrul vizual care poate fi preponderent la un individ faţă de restul (auditiv, chinestezic). Cei care au sistemul auditiv mai bine dezvoltat faţă de restul, îşi păstrează registrul pe linia mediană (intermediaritatea) iar despre cei cu sistemul chinestezic bine dezvoltat am aflat că dacă privesc în stânga jos de cele mai multe ori, poartă un dialog interior. Discuţia ar fi mai lungă, nu cred că are rost să ne limităm doar la cele 5 simţuri despcoperite de Aristotel (se mai înşela şi el adesea, percepând lucrurile în mod eronat – de ex, el susţinea că albinele au luat naştere din hoiturile putrezite ale taurilor şi multe altele).

Am mai discutat de ce ne face muzica clasică mai deştepti (chiar, de ce credeţi?) şi despre câteva din regulile de bază ale CEO-ului de la Radio Advertising din Slovenia (aplicabile în cazul spoturilor radio):

  1. Nu striga la ascultător, captivează-l (atitudine prietenească, ca într-o conversaţie amicală, nu agresivă, impulsivă şi grăbită)
  2. E foarte important să proiectezi imagini (într-o reclamă de la radio nu-i bine să le dai ascultătorilor mură în gură, lasă-i să-şi imagineze povestea sau bucăţica de poveste)
  3. Puterea – mesajul trebuie să conţină întotdeauna un pol de putere şi acesta e exprimat de regulă prin verbe, acţiune, e un mesaj dinamic
  4. trebuie să scăpăm de clişee
  5. La spoturile radio e foarte important să transmiţi un singur mesaj

În loc de concluzie, ar fi frumos să postez o piesă, nu?

Ei, piesele pe care le ascult acum sunt:

iar piesa vieţii mele e _____________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s