Henry Miller – Opus pistorum

În loc să îmi cumpăr cartea „Femei” de Charles Bukowski, am dat la Librairum de Opus Pistorum, romanul pornografic al lui Henry Miller. Am luat-o cu 35 lei. E totuşi vorba de Henry Miller, nu puteam să n-o cumpăr.

Când am citit pe spatele coperţii că în carte se află chintesenţa erotismului din opera lui Miller, mă gândeam că e o exagerare, n-are cum, nu cred, mai ales după ce-am citit Lunile de fiere ale lui Pascal Bruckner. Mă gândeam, eh, Henry Miller şi gata, ca şi-n alte romane😀 dar nuuu, aici e un pic mai altfel.

Cartea începe cu un avertisment: „dacă citeşti această carte, nu spune nimănui ce faci după ce o închizi! Sex, sex, sex! Daţi-mi voie să repet! S E X”

Ce spune deci Henry Miller pe lângă că porno rulz sau pe lângă aventurile lui Jean Jeudi în ţara lui Pulliver:

„Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund ipocrit”.

Începem cu vol 1: „Jos biiip, sus şosetele” Canterbury scriu din Cartea a doua, În stil franţuzesc:

„Abia atunci când ajungi în Franţa şi mai ales în Paris începi să devii conştient de monstruozitatea femeilor; nu e o întâmplare faptul că romanul franţuzesc a devenit sinonim cu o ameţeală despre cine a iubit pe cine şi de ce nu a fost să fie. E ceva până şi în aer care te face în mod constant conţtient de şmecheriile şi intrigile femeilor. S-o luăm pe Toots a lu’ Carl, de exemplu. Acum e chitită să-şi găsească un american bogat. Traiul lângă Carl a devenit pur şi simplu imposibil, îmi explică ea. Realitatea e că, cel mai probabil, Carl a început să nu mai aibă bani…dacă ar afla că omul a dat peste câteva sute de mii, traiul lângă el ar deveni brusc mult mai uşor. […] Alexandra trece printr-o perioadă de bufeuri morale. Anna trece printr-o depresie. La început vrea să plângă, dar câteva păhărele de licoare îndreaptă imediat situaţia. Nu are pic de linişte, zilele trec una după alta, iar ea nu face nimic cu timpul ăsta care se scurge pe lângă ea. Măcar dacă ar putea să picteze sau să scrie cărţi! Sau măcar dacă ar avea o slujbă la care să meargă în fiecare zi. Dar nu poate să picteze şi nici să scrie şi nici nu are nevoie de o slujbă. ..după o săptămână ar fi sătulă de trezit dimineaţa şi de program…

Eu sunt convins că nu are nevoie decât de un futai sănătos. Se întâmplă ceva cu mintea femeilor atunci când sunt private pe o perioadă prea lungă de acest petic de fericire dintre picioarele lor. ”

Cam atât, ştiu că v-am stârnit curiozitatea, asta era şi ideea :D Am ajuns la pag. 85, mai am până la 299.

Un gând despre „Henry Miller – Opus pistorum

  1. Maiorescu spunea ca arta nu poate fi imorala! Miller…e arta!…ars amandi! Succes in continuare la lectura! (Eu sunt abia la „Plexus”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s