Care a fost primul, oul sau găina?

Oul. Răspuns final.Aşa cum remarca geneticianul J.B.S. Haldane (1892-1964), „Întrebarea care apare cel mai des este: Cine a fost primul, oul sau găina? Simplul fapt că încă mai este adusă pe tapet dovedeşte ori că mulţi nu au aflat încă de teoria evoluţiei, ori că nu cred în ea”.

Iar dacă gândim în asemenea termeni, răspunsul pare de la sine înţeles. Păsările au evoluat din reptile, astfel că prima pasăre trebuie să fi ieşit dintr-un ou depus de o reptilă.

La fel ca multe altele, nici oul nu este atât de simplu pe cât pare. În primul rând, termenul de „ou” este utilizat cu două sensuri uşor diferite. Pentru un biolog, oul este un ovul – celula reproducătoare feminină care, atunci când este fecundată de un spermatozoid, se transformă într-un embrion.  Ovulul şi spermatozoidul sunt numiţi gameţi (din termenii greceşti gamete, „soţie”, şi gametes, „soţ”).

În oul de găină, cele două celule se contopesc dând naştere „nucelului germinal” sau blastodiscului (de la blastos, „mugur”, „lăstar” în limba greacă). În jurul lui prinde contur gălbenuşul, care oferă puiului în formare cea mai mare parte a elementelor nutritive necesare. Gălbenuşul este înconjurat de albuş, sau albumenul (din lat. albus „alb”). Şi acesta din urmă este nutritiv, însă principalul său rol este de a proteja gălbenuşul „fixat” în centrul oului cu ajutorul a două filamente răsucite, numite şaleze. (Chaleza în gr. înseamnă „bob de grindină”; cele două fire spiralate seamnănă cu un şir minuscul de perle sau bobiţe de gheaţă.) Albumenul este înconjurat de coaja oului, formată din carbonat de calciu (ămi amintesc că bunica punea în grădină, la baza legumelor coji de ou, sfărâmate, pe post de „îngrăşământ), substanţa aflată la baza scheletului şi a pastilelor pentru indigestie. Coaja este poroasă, astfel încât puiul să poată respira, iar aerul este conţinut într-o punguţă între albumen şi coajă. Toate părţile componente sunt separate între ele prin membrane şi împreună alcătuiesc un aşa-numit „ou cleidoic” – de la gr. kleidoun, care înseamnă „a închide înăuntru”. Găina „fabrică”totul pornind de la zero,  în răstimp de numai o zi.

Coaja fiind poroasă, dacă păstrăm oul timp prea îndelungat, albuşul şi gălbenuşul se usucă, absorbind aer. De aceea ouăle stricate plutesc pe apă. Pentru a afla ce culoare vor avea ouăle unei găini, uitaţi-vă la urechile ei. Găinile cu marginile urechilor albe vor face ouă albe, cele cu marginile urechilor roşii vor face ouă maronii. Culoarea ouălor (nu ouălelor) depinde de rasa găinii, neavând de-a face nicio legătură cu ceea ce mănâncă.

Vine vine primăvara, (a venit de ieri, oficial, de la echinocţiu) peste tot vedem muguri, flori dar cine a văzut şi pui ieşind din ouă? Ei, iată-i pe năzdrăvani ce drăguţi îs!  Îmi amintesc de puii pe care îi aveam la ţară pe care îi dădeam în leagăn cu Anca, leagăn prins de taica în măr, un măr mare din care făceam o risipă groaznică de mere acre, muşcând o dată şi apoi aruncându-le, sperând să nu fie toate chiar aşa de acre. Mărul ăla a fost tăiat după muulţi ani dar n-am aflat nici azi de ce. Aveam 2 pui preferaţi, un el şi o ea: Marc (negru) şi Lidia (blondă) pe care îi chemam după noi cu „csssccssscc” ca pe căţei, aşteptând să ne urmeze prin curte, când la deal, când la vale 🙂 După ce au murit 😦 i-am înmormântat cum se cuvine şi pe pământ am pus mici flori de prin grădina bunicii, iar la cap, 2 cruci confecţionate din 2 beţe de chibrituri şi legate cu o aţă. Îmi amintesc de alt eveniment nefericit, când Petruţa, o verişoară (obişnuia să cânte la coardă, pe post de microfon şi să-şi dea ochii peste cap în semn de mare importanţă) a călcat din greşeală un puişor făcându-i capul praf 😦

Aceste poze le am de la o mămică care îi explică copchilaşei care-i treaba cu ouăle şi puii, acoloşa la faţa locului, nu din cărţile de poveşti. Bine că are cum „live”, mai sănătos şi natural aşa 😀 Revenind:

În 1826, biologul estonian Karl Ernst von Baer (1792-1876) a dovedit că femeile „produc” ouă la fel ca femelele altor animale. Încă din vremea lui Aristotel,  toată lumea credea că o sămânţă masculină era „plantată” în organismul femeii, dezvoltându-se apoi în uter. (Primele observaţii ale spermei umane la microscop, efectuate de Anton von Leewenhoek [1632-1723] în 1677, au părut să confirme respectiva idee: savantul a avut impresia că distinge un homunculus – un om minuscul – în fiecare spermatozoid.) Abia în anii 1870 s-a dovedit ştiinţific că embrionul se formeză în urma contopirii ovulului cu spermatozoidul şi au mai trecut încă două decenii înainte ca biologul german August Weismann (1834-1914) să descopere că ovului şi spermatozoidul poartă, fiecare, jumătate din genele părintelui. Spermatozoidul este cea mai mică celulă din organismul uman – are doar a douăzecea parte din dimensiunile ovulului (mic dar eficient, am spune) – în vreme ce ovulul este cea mai mare. Deşi e de o mie de ori mai voluminos decât celulele obişnuite, ovulul nu este mai mare decât punctul de la sfârşitul acestei fraze.

Ca să închei cumva, informaţiile de mai sus sunt din „A doua carte a ignoranţei” de John Lloyd & John Mitchinson despre care am mai scris şi cu siguranţă voi mai scrie.

Un gând despre „Care a fost primul, oul sau găina?

  1. Pingback: Cluj-Napoca Business Days (Day 1) « Dar vai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s