3 Fragmente din Huliganii, Întoarcerea din rai şi Nuntă în cer de Mircea Eliade

Azi se împlinesc 105 ani de la naşterea lui Mircea Eliade. Pe Eliade l-am descoperit în clasa a IX-a odată cu „Romanul adolescentului miop” şi apoi cu restul: „Maitreyi”, „Huliganii” (va rămâne una din cărţile mele preferate), „Nuntă în cer”, „Întoarcerea din rai”, „Noaptea de Sânziene”, „Sacrul şi profanul”, şi proza fantastică: Secretul doctorului Honigberger (cartea copertată cu alb şi galben din care traducea Anca pentru meditaţii la engleză la domnul Sava, vecin cu noi), Domnişoara Christina, La Ţigănci, Şarpele, Numele trandafirului pe care le-am citit din pură pasiune şi nu pentru că „trebuia”. Din păcate îmi amintesc şi nu prea ce se întâmplă în fiecare din romane sau nuvele şi mă bucur că mi-am cumpărat de curând, de la anticariatul din Iulius Mall de la parter (Anticariat Socrate de lângă Terranova, anticariat care e şi în Polus Center lângă fântâna arteziană de la care am un semn de carte pe care scrie:

"Nu trebuie să arzi cărţi ca să distrugi o cultură. Ajunge să  
faci ca lumea să nu le mai citească" - Ray Bradbury)

astea 3 cărţi de căpătâi pe care sunt curioasă să le recitesc.

De Eliade mai am în bibliotecă tot de Eliade: „Cosmologie şi alchimie babiloniană”, „Lumina ce se stinge” şi „Arta de a muri” (necitite încă)

La 18 ani ani sunt convinsă că nu prea înţelegeam eu mare lucru, mai mult era o curiozitate şi o fascinaţie faţă de scriitura lui Eliade. Atunci m-am conformat să le citesc pentru că mi-au părut interesante. Acum le citesc cu prilejul unei alte forme de sensibilitate şi gândire. De atunci mi-am propus să le recitesc dar cum nu le aveam, au urmat altele la rând.

Cărţile astea aş vrea să le rămână copiilor mei, sunt cărţi de colecţie, cărţi pe care orice bibliotecă ar trebui să le conţină şi care să fie citite încă din liceu şi apoi recitite. Nu ştiu cum să vă spun, dar Eliade face bine sufletului. Oricând.

Şi acum, pasajele:

Din HULIGANII: ” – Am spus-o de atâtea ori, reluă Tomescu cu fervoare, găsesc un singur sens vieţii acesteia, de-aici.  Să poţi să fi sigur că cel puţin un om nu va dormi în noaptea aceea, ştii, în noaptea îngropării tale, că se va găsi cineva care va veghea o dată cu tine, care nu te va lăsa singur…O, să poţi muri cu certitudinea asta, că va rîmâne o fiinţă care să reziste şi somnului, şi oboselii, şi durerii, şi va petrecenoaptea aceea gândindu-se la tine, atât numai… Nu e nevoie să te plângă, să te regrete…La ce folosesc toate acestea? La ce foloseşte că eşti plâns şi regretat în timpul zilei, iar noaptea , când eşti cu desăvârşire singur, te uită toţi şi adorm?”

Din NUNTĂ ÎN CER: ” În orice caz, nu mă chinuiau privirile acestea care o urmăreau. De bărbaţii vii, prezenţi, nu-mi era teamă. Orgoliul meu era aţâţat numai de amantul acela necunoscut, care mă precedase. De ce oare n-a putut suporta Ileana să revadă Veneţia? mă întrebam. Ce orgii, ce extaze au cunoscut ei amândoi în oraşul acela, taine pe care eu niciodată nu le voi putea pătrunde, care îmi vor rămâne pecetluite pentru totdeauna? Şi atunci încercam din toate puterile mele s-o fac să uite trecutul – pe care mie mi se părea că-l păstrează veşnic viu şi glorios în inima ei – mă trudeam să-l întrec, pe el, pe necunoscutul acela care îi revelase aproape tot înaintea mea: dragoste, extaz, peisaj…”

Din ÎNTOARCEREA DIN RAI: „Slăbiciunea noastră, a modernilor, e că în loc ca noi să gândim, gândurile ne gândesc pe noi. Noi stăm molâi, femei adipoase, ne schingiuiesc, ne vând altora, iar noi nu protestăm, ci le lăsăm să ne stăpânească, să ne îndrepte paşii, să ne prostitueze oricărui adevăr care le satisfac pe ele, nu pe noi. Iar adevăruri se găsesc pretutindeni, mii şi mii de adevăruri. Gravitatea e un adevăr, şi gândul meu o acceptă, iar eu nu protestez, nu mă revolt, ci las teoria gravitaţiei să mă posede, să mă covârşească cu superstiţia ei, să mă vândă tuturor conseinţelor şi implicaţiilor. Oriunde mă învârt, întâlnesc adevăruri. Grecii sunt un adevăr, creştinismul e un adevăr, frumosul, binele, logica, istoria, toate sunt adevăruri. Mintea mi-e uzată de atâtea adevăruri date care mă posedă din şscoală- Iar acum nu mă pot revolta. Împotriva cui să mă revolt? Poate eu însumi sunt un adevăr…”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s