Poezia lui Eminescu e inca actuala;15.01.2012 – 162 de ani de la nasterea poetului national

Azi de împlinesc 162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, poetul care ar fi meritat sa primeasca premiul Nobel. Sau nu pentru ca Nobelul l-ar fi banalizat. Mihai Eminescu e unul din poeţii mei preferaţi şi aşa o să fie per sempre. Nu ştiu cum Google a omis această dată şi n-a creat un Google Doodle. Cam neadmisibil (for my haters)😉  In data de 16 ianuarie o sa aiba loc la Cinema Marasti  un spectacol special (pentru cei interesati).

De câte ori mă gândesc la poeziile citite şi comentate în liceu mă apucă dorul de orele de limba română🙂

Printre cărţile care mi-au rămas întipărite în minte, legate de comentariile la poeziile lui Eminescu e Sufletul romantic şi visul de Albert Beguin şi cărţile Ioanei Em. Petrescu (critica obligatorie!) ba chiar Kant si Schopenhauer (geniul neinteles, moartea, existenţa, visul, pesimismul, opozitia inger-demon, iubirea, luna, lacul, codrul, vanitats vanitatum omnia vanitas, trecerea ireversibila a timpului-fugit irreparabile tempus – acestea sunt motivele poeziilor sale romantice mai degraba decat temele, care daca bine imi amintesc erau vreo 3: natura, iubirea, moartea etc). Ce bune ar fi fost acum suporturile de curs. Sunt in pivnita, in Sibiu, puse bine. Dar sa amintesc in treacat si despre Luceafarul (altfel nu se poate): la el doamna profesoara a venit cu interpretari jungiene: animus-anima si probabil astea m-au captat, ca-n rest Luceafarul mi s-o parut cel mai cel poate din cauza si ca era cam lung😀

Comentariile la poezii incepeau cu tema, motive, surse de inspiratie, timp si spatiu, eul liric în cele 3 ipostaze ale sale inventariate de Daniel Dimitriu în cartea „Nichita Stănescu: geneza poemului” (traitor, revelator si rostitor)😉 -> diferenţe: primul, dupa cum sugereaza si numele reprezinta ipostaza celui care traieste sentimentele de iubire, dor, jale; al doilea e cel care ofera o viziune asupra lumii – weltanshauung  dominata de acel „mal du siecle”; al treilea e ipostaza lirica a celui care transpune in cuvinte sentimentele si trairile), figuri de stil, tipurile de rima, ritm, hmmm si cam atat, cred. ah + 2-3 citate din critica literare, cine ce mai spune, inserata frumos in comentariu.

Critica literara a fost ok pentru ca m-a ajutat sa vad si alte perspective, sa-mi insusesc anumite idei si conceptii si sa inteleg mult mai bine ideile transmise prin incursiunea intr-un orizont de interpretare care depasea sa spunem, timpul si spatiul poziei propriu-zise si pe baza lor sa pot fi capabila sa interpretez intr-o maniera proprie. La Eminescu, am amintit-o deja ca si critic literar pe Ioana Em. Petrescu. Alti critici: Ion Manolescu, Eugen Simion, Perpessicius si cam atat imi zice memoria. Cu siguranta sunt mai multi.

Şi acum, fragment din:

Epigonii:

„Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!”

DORINTA 

„Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.”

Sara pe deal, Floare albastra, Oda (in metru antic), Melancolie, Mai am un singur dor, Inger si demon, La steaua sunt niste poezii extraordinare.

Teatru radiofonic (mi-au plăcut mult şi nuvelele scurte dar chintesesenta o constituie tot poeziile dupa parerea mea.  Aici puteti asculta:

Cezara

Sarmanul Dionis

Geniu pustiu

Si nu in ultimul rand, La multi ani, Mihai Eminescu!

6 gânduri despre „Poezia lui Eminescu e inca actuala;15.01.2012 – 162 de ani de la nasterea poetului national

  1. Draga mea,
    citind articolul tau m-au framintat in suflet simtirile de emotie. Iti multumesc din inima ca existi si ca ai scris ceea ce ai scris.
    doresc sa te rog sa mai scrii un comentariu literar pe acest blog, ca exemplu pentru generatia tinara, care nu are niciun fel de respect fata de adevarata arta.

    p.s. despre Adrian Paunescu ce parere ai?

    • Iti multumesc pentru comentariu🙂 asta fiind o meta-apreciere (apreciez aprecierea ta).
      Pe Adrian Paunescu l-am urmarit sporadic, pe la televizor si i-am apreciat dintotdeauna discursurile si cultura impresionanta insa cu opera lui, propriu-zisa nu sunt neaparat foarte familiara. Stiu, printre altele ca poeziile lui i-au inspirat multi artisti ai muzicii folk.
      Ce comentariu literar ai dori sa postez?😀
      Uite, aici e un link cu emisiuni ale Eugeniei Voda, o doamna pe care o apreciez mult😉

      • Multumesc din suflet!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu stiam ca doamna Eugenia Voda are un site. O sa-l urmaresc cu multa placere si interes.
        Iti multumesc si despre vorbele despre domnul Adrian Paunescu: asa este, i-a inspirat pe multi artisti folk. Din pacate, nici eu nu am studiat in profunzime creatia dumnealui poetica, dar imi doresc enorm ca in anul acesta nou, care tocmai a sosit, sa ma dedic cu mai multa seriozitate lecturii, studiului de poeme.
        Cit despre comentariu literar, nu stiu, …ce vrei tu! Absolut orice, sunt sigura ca esti un critic foarte talentat. Primul poem care imi vine in minte, , avand in vedere ora tarzie , este „somnoroase pasarele” . Mi-ar placea fosrter mult daca ai da un exemplu de comentariu original la „somnoroase pasarele” (cu titlu, tema, motive, et). Multumesc!

        p.s. : abia astept sa citesc dimineata comentariul! (bine, daca spui tu , stau si azi pina mai tirziu, sa-l termini de scris)

        • Cu placere🙂
          Scriu mai jos poezia ca s-o vad while writing. Altfel nu pot. Sa inteleg ca tu studiezi…ce?!

          Somnoroase păsărele

          „Somnoroase pasarele
          Pe la cuiburi se aduna,
          Se ascund în ramurele –
          Noapte buna!

          Doar izvoarele suspina,
          Pe când codrul negru tace;
          Dorm si florile-n gradina –
          în pace!

          Trece lebada pe ape
          Intre trestii să se culce –
          Fie-ti ingerii aproape,
          Somnul dulce!

          Peste-a noptii feerie
          Se ridica mindra luna,
          Totu-i vis si armonie –
          Noapte buna!”

          Ca ai pomenit de critica, mi-am mai amintit de o enciclopedie a lui George Calinescu si anume “Limba si literatura romana de la origini pana in prezent”, o carte imensa si grea (ca greutate, nu ca dificultate). Mi-o mai amintesc si pe Zoe Dumitrecu Busulenga cu “Eminescu si romantismul german” si inca una de Adrian Marino (ii retin coperta verde spalacit, de carton de la biblioteca Astra din Sibiu dar titlul nu-l mai stiu).

          Tema poeziei „Somnoroase pasarele” e somnul: trecerea din starea de reverie in cea de somn si/sau visare (activitate psihica nocturna). Somnul e iubit de romantici si el apare in poezie ca o tranzitie dinspre realitate spre vis. Stim ca inertia e idealul romanticilor. Noaptea, paraul se opreste din susurat, pasarelele nu mai canta, florile isi inchid petalele, protejandu-si astfel polenul.

          Somnul este fratele mortii (Thanatos) imi amintesc ca am citit in cartea lui Albert de Beguin, care-l cita pe Thales dar moartea e aici asociata somnului si noptii. Dormi dar te trezesti din nou (o forma de inviere, o noua forma de inceput de viata).
          Somnul nu dobandeste valente tragice in poezia asta. E vorba de trecerea la starea de repaos, de pasivitate, la o alta stare a naturii in care “personajele” sunt somnoroasele pasarele intr-un cadru misterios si unitar: natura.
          Timpul, dar mai ales noaptea face apel la constiinta cosmica si la retragerea in spiritual lumii, iar din microcosmosul sugerat in poezie, izvorul, luna care vegheaza peste toate („stapana noptii” cum o numeste Ioana Em. Petrescu invocand-i perfectiunea prin forma sa perfect rotunda), florile, codrul, trestiile, luna si ingerii sunt prezente poetice (cu incarcatura simbolica) de nelipsit.

          Eul traitor e cel care traieste taina lumii atunci cand se retrage in somn, cufundandu-se astfel si in spiritul naturii.
          Eul revelator ofera o “bucatica” din sufletul lumii din care face parte integranta.
          Eul rostitor zice „Noapte buna!”

          Figuri de stil: epitete „noptii feerie”, „somnoroase pasarele”, „mandra luna”, „somnul dulce”, „codrul negru”, personificare: „codrul tace”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s