Plimbare prin parc pe ninsoare şi o doză de respect

Postul este despre a te simţi bine şi altfel, într-o seară de sâmbătă plimbându-te prin parc unde se pot desfăşura numeroase activităţi 😀 (ieşirile în bar, club, cafenea, teatru şi pe unde o mai fi sunt ok dar să mai ieşim şi afară zic, să nu ieşim tot înăuntru).

 

Am trecut si pe la florarie ca sa „împrumut” aparatul că a mea săpunieră săraca…. Na şi pe când să mă bucur că o să fac poze cât de cât decente, i s-au terminat bateriile. Cam asta e relaţia mea veche cu el.  Şi până la urmă m-am bazat tot pe fidelitatea telefonului de care pare-se că nu mai scap.

Lângă florărie un nenea dădea zăpada de pe scări cu lopata. Sincer habar n-am de ce-a luat poziţia de drepţi pentru că nu mi-am „anunţat” prezenţa, ba chiar voiam să nu mă vadă că-i fac poză (muncind) dar nu mi-o prea ieşit. Mda.

a se observa indicatorul de pe bloc

De trecii codrii (i-am trecut)

Ce face lumea în parc când ninge: se plimbă. Dar nu toată lumea, evident. Am văzut un cuplu (adică un el şi o ea) care se balansau într-o chestie gen saltea rotundă suspendată cu ceva lanţuri or whatever, acolo lângă aparate. Pretty romantic.  Unii se plimbă cu anexa de toartă, unii singuri (aşa ca mine), unii vorbesc maghiară la telefon, alţii ies să-şi plimbe câinii, unii se dau cu bicicleta (asta-mi pare foarte secsi), părinţii îşi scot copiii şi îi trag cu sania, moşulicii ies la braţ. Bâtrâneii le „susţin” pe consoarte să nu cadă, să nu alunece, să nu-şi rupă ceva. Unii fac om de zăpadă, se mai bulgăresc pe ici pe colo. Poate unii fac şi altceva pe după copaci dar pe aceştia nu i-am văzut (double entendre).

Când ieşi la plimbare te întâlneşti inevitabil cu oameni. Azi erau destul de puţini, aş zice, prin parc. Ei, acum despre penibilul moderat: când mă uit după un tip care tocmai a trecut (obicei de altfel, urât) şi care nu vreau să-şi întoarcă şi el capul (deci să mă vadă că m-am uitat după el). Dar ghinion!

Ni se întâlnesc privirile. Sincronizare. Aşa e cu stăpânirea de sine sau mai bine zis, cu respectul. Să vă zic şi altceva ce poate nu ştiaţi. Eu am aflat de la Osho că semnificaţia cuvântului „respect” e aceea de a te uita în urmă. Când trece cineva, el este respectat. Cuvântul nu are nimic de-a face cu actul de onorare, ci mai degrabă cu faptul că ai devenit subit conştient că pe lângă tine a trecut cineva frumos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s