Câteva idei din Străinul de Albert Camus

De când am venit acasă, am impresia că am aterizat într-un fel de târg (pot să-i spun aproape vintage) în sensul că regăsesc obiecte vechi şi prin regăsire ele capătă o noutate aparte (cel puţin din punctul de vedere al memoriei, dacă nu din cel al existenţei lor fizice). Lucruri pe care le-am aruncat de rele şi pe care acum le iau drept bune: notiţe din cărţi (astea încă sunt intacte dar ceva mai prăfuite şi pe ele clar, nu le-am aruncat nic măcar metaforic vorbind), rezumate, citate, colecţie de scrisori, câteva  felicitări, carnete de note, legitimaţii vechi de autobuz, legitimaţii de la biblioteci (din liceu şi facultate), carneţele cu numere de telefon şi adrese ale unor oameni dragi şi uitaţi cu timpul că aşa se întâmplă uneori, carneţele cu nick-uri de pe vremea Mirc-ului, bijuterii old-fashioned pe care mama le-a păstrat în cutiuţele în care le-am trimis că nu-mi mai trebuiau şi acum zic …hmm, ce fancy îs dar mă mai gândesc dacă le iau înapoi :)))), jucării din copilărie despre care am scris, cutii cu ceasuri fără baterii, rame de ochelari, CD-uri de prin 2003 şi alte cele. Le-aş putea expune într-un  târg de vechituri, obiecte înşirate în faţa scării într-un fel de târg ambulant ad-hoc, dar nu mă lasă inima

Piesă cu tentă epistolară de fapt (ştim noi de ce zic asta

Din târgul de vechituri, scot de sub colb câteva notiţe din „Străinul” de Albert Camus.

– A minţi nu înseamnă numai ai spune ceea ce nu este. Înseamnă, de asemenea, a spune mai mult decât este şi, în ceea ce priveşte sufletul omenesc, a spune mai mult decât simţi.  Este ceea ce facem toţi, toată ziua pentru a simplifica viaţa” (cândspui ce simţi, ce eşti tu şi refuzi să ascunzi ceva, societatea se simte ameninţată)

Culmea e că într-o carte în care asta e una din ideile de bază, personaul principa e definit de o trăsătură contradictorie: onestitate totală şi negativitate a caracterului.

– homo absurdus: a înfăţişa lucruri de necrezut, ca şi cum ar fi reale – sistem antic, a înfăţişa lucruri reale ca şi cum ar fi de necrezut – sistem modern

– masca tragică trăieşte mereu sub şi împreună cu cea comică. În cruzimea realităţii trăieşte şi extraordinara melodie a visării şi asta îţi colorează viaţa, îi conferă un sens mai înalt

Mica publicitate: schimb urgent scârţâit de parchet pe foşnet de plopi în amurg; dau parfum franţuzesc pe aromă de frunze nuc bătrân, zgomot de Dacie contra ţârâit de greieri, bancuri contra glume, schimb urgent fire de telefon cu strigăte peste gard, schimb bec de 100 W contra 1 bucată de rază de lună, pentru a fi pe placul tuturor. Însă neapărat!

– Tăceţi. Trebuie să găsiţi tăcerea necesară cuvintelor. Tăcerea fiecărui cuvânt.

– Aş vrea să ştiu dacă prietenia există în mine însumi sau alta e cauza pentru că am prieteni – o aducem cu noi sau o primim de la alţii cum s-ar zice din mers? Din toate aducem cu noi atât cât putem da…Şi oare putem da mai mult decât aducem cu noi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s