Joc secund

Pentru un feeling pe care îl am, legat de prioritate şi secundaritate, am ales poezia asta ca metaforă.

Ce-mi mai plăcea şi Barbu în liceu! Dar nu şi secundarităţile!

      „Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,
       Intratã prin oglindã în mântuit azur,
       Tãind pe înecarea cirezilor agreste
       În grupurile apei un joc secund, mai pur.

      Nadir latent! Poetul ridicã însumarea
      De harfe resfirate ce’n zbor invers le pierzi,
      Şi cântec istoveste: ascuns, cum numai marea
      Meduzele când plimbã sub clopotele verzi.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s