Oblio in Padurea fara sens

Sunt extraordinar de incantata ca am dat peste un film de desene animate de care s-au bucurat probabil pentru putin timp cei nascuti prin anii ’70. Fabula si inregistrarea au aparut in 1970 iar  filmul de desene animate regizat de Fred Woolf a avut premiera a fost in 1971 in America la televiziunea ABC.  Coloana sonora a fost scrisa de Harry Nillson. E incredibila. Bucatile sonore sunt foarte foarte faine.

Filmul a trecut de cenzura comunista si a fost difuzat pe parti in Romania in 1980.

Vorbesc despre filmul de desene animate cu Oblio: o fabula moderna a lui Harry Nillson in care e persoanjul principal e un baietel care se naste cu capul rotund. Fabula e o metafora a sistemului totalitar, a unei lumi in care toate obiectele sunt ascutite, au un varf (a point). Ei bine, in aceasta lume, Oblio e singurul care se naste un cap rotund, motiv pentru care e surghiunit de conte, personajul negativ care il obliga sa paraseasca orasul deoarece baietelul incalca legea: avea capul rotund si nu ascutit. Un fel de oaie neagra. Oaie neagra rotunda.

Oblio paraseste orasul si se indreapta spre padurea fara sens (Pointless Forest) alaturi de cainele sau, Arrow iar acolo incearca sa inteleaga de ce padurea nu avea niciun sens. Oblio se intalneste cu omul indicator, un copac ce vindea frunze, o piatra care radea in hohote si niste balerine uriase ca niste balene.

Oblio isi da seama ca a fost trimis acolo dar nu din vina lui. Mai realizeaza si faptul ca intr-o lume a lucrurilor fara sens, sensul lor este tocmai faptul ca acestea nu au niciunul. Fascinant si secret. Aproape pervers, am putea spune. Omul in fata irationalului. Ce sa inteleaga?

Se intoarce dupa un timp acasa (copt) in acelasi oras si in momentul in care isi da caciula jos, capul sau apare tuguiat in timp ce toate cladirile si toate celelalte capete devin rotunde. Asa se termina filmul. Personajul si-a incheiat drumul initiatic.

A trecut proba cunoasterii (dar mai ales a necunoasterii) 😉 Cumva camusian. Meaninglessness persists. De fapt, nu exista solutii pentru experiente absurde si de aceea rau cu rau, dar mai rau fara rau, conflictul e mentinut ca atare.  Ce obtine personaujl, tanarul in drumul sau (intalneste multe piedici, prieteni care il ajuta si situatii limita)? Cunoasterea si un weltanschauung (ridicati spranceana?) revelator.

Fabula releva de nemarginita dorinta de claritate a carei chemare rasuna in stradundurile omului.

In literatura romana, cel mai asemanator basm e cel al lui Harap-Alb (mi-am amintit de  Spân, care by the way, nu e span pentru ca i-ar fi cazut vreodata parul pe care l-ar fi avut -> de unde lipsa parului conform dexonline , ci el e span tocmai pentru ca nu i-a crescut niciodata par -> tricky one; asta era blestemul sau 😉 )

Fragmente muzicale corespondente la noi, din ceea ce s-ar fi vrut a fi  o opera dupa basmul lui Ion Creanga, Harap-Alb (oximoron, sper ca stiti)  sunt cele  ale lui Mircea Florian, cam netolerate la vremea respectiva si cumva bizare.

Fragmente din filmul The Point se pot vedea pe trilulilu si pe youtube si la mine pe Facebook.

Sursa de inspiratie pentru postul asta este rockritic  si Azilul de la miezul noptii cu Tudor Runcanu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s