Cum se deschide o parasuta?

Mi-au placut mult pozele baietilor de pe Facebook:  poze Adrian Ciubotaru (blog) si poze Alex Negrea (blog) de la saltul cu parasuta 🙂 Mi-a placut raspunsul lui Adrian la comentariul meu. Raspunsul meu la comentariul sau  il postez aici si el este fix statusul lui Pera de azi:  „Cand esti in fata unei alegeri (a sari, a nu sari?), alege varianta care necesita mai mult curaj si care este mai riscanta. Pe termen lung vei dobandi o experienta pe care varianta usoara nu ti-o va oferi. Practic, alegi intre a fi o persoana evoluata cu multa experienta sau o persoana mediocra cu temeri si frustrari. Tot timpul alege varianta de care ti-e cel mai teama”

Si acum, pentru ca am citit si despre parasute in A doua carte a ignorantei pe care am mai recomandat-o la postul despre Africa de Sud (o sa revin cu niste completari din Ghidul de la National Geographic), m-am gandit sa scriu si aici despre asta. Postul asta imi va fi util si mie inainte sa sar cu parasuta (n-am nimic programat dar stiu ca o sa fac asta cel mai probabil in urmatorii 5 ani, nu m-am gandit la o data anume dar stiu ca vreau sa sar cu parasuta si clar o sa fac asta din moment de vreau …si pentru ca numai de atat am nevoie)

Asadar…Cum se deschide o parasuta?

„Nu tragand de snur. In mod traditional, parasutele se deschideau tragand de un maner asezat la un cablu din otel inoxidabil. Incepand din 1980, miniparasutele, incluse intr-un buzunar in hamul parasutei, au inlocuit respectivul maner. Miniparasuta este mult mai mica decat parasuta principala – avand cam un metro in diametru – si este eliberata in general de saritor, care o extrage din buzunarul ei si o arunca in aer. Miscarea brusca determinata de deschiderea acesteia actioneaza acul de declansare al parasutei principale, care se deschide la randul ei. Sistemul este mult mai sigur decat manerele traditionale, inlaturand riscul de incurcare.

De asemenea, corpul parasutelor modern nu mai are forma de medusa, ci este dreptunghiular, confectionat dintr-un strat dublu de cellule tubulare paralele, caun pat gonflabil. Partea din spate si lateralele fiecarei celule sunt inchise, insa partea anterioara e deschisa. Pe masura ce tuburile se umplu cu aer, “panza” parasutei ia o forma similara cu cea a unui deltaplan. Si la fel ca aceasta din urma, parasutele pot fi ghidate. Corzile de control ii permit de asemenea saritorului sa scada sau sa creasca viteza de corobare.

Daca parasuta principal nu se deschide, exista una de rezerva si, chiar daca saritorul isi pierde cunostinta in urma saltului, intra in actiune un AAD – Automatic Activation Device (Dispozitiv cu activare automata) – care elibereazain mod automat parasuta de rezerva la circa 230 m altitudine. Incidenta accidentelor la sariturile cu parasuta este de 1 la 100 000, dar aproape niciodata nu se produc din cauza echipamentului. Majoritatea sunt cauzate de manevre grsite sau de aterizarea prea rapida, de schimbarile conditiilor de vant ori de “coliziunile: urmate de incurcarea parasutelor.

Parasutistii de astazi coboara cu viteza de circa 40 de km/ora. In cadere libera, viteza maxima a unui corp uman (cea la care rezistenta aerului ii impiedica sa cada mai repede) este de aproximativ 200 km/ora. In conditii de presiune atmosferica normala si la o pozitie necontrolata in cadere , sunt necesari cam 573 de metri sau 14 secunde pentru a atinge o asemenea viteza.

La altitudini mai mari, unde aerul este mult mai putin dens, sunt posibile si caderi mai rapide.  In 1960, pilotul fortelor americane Joseph Kittenger a sarit dintr-un balon la inaltimea de 31 333 m si a atins viteza de 988 km/ora, apropiata de cea a sunetului. Desi continua sa cada cu capul in jos, a inceput sa roteasca rapid si a lesinat, revenindu-si atunci cand parasuta I s-a deschis in mod automat, cam la 1,6 km de suprafata pamantului. Acum, Kittenger il ajuta pe skydiver-ul Felix Baumgartner sa se pregateasca pentru a-i dobori recordul vechi de 50 de ani. Baumgartner intentioneaza sa sara dintr-un balon la altitudinea de 36 500 m si spera sa atinga viteza de 1100 km/ora devenind astfel prima persoana care ar depasi viteza sunetului fara a zbura cu a aeronava. Nimeni nu stie care sunt efectele vitezelor supersonice asupra corpului uman.

Se spune deseori ca Leonardo da Vinci a fost cel care s-a gandit pentru prima data la ideea unei parasite, insa conceptual este mai vechi decat celebra sa schita din 1485. Un manuscris anonim datat cu 10 ani inainte de aceasta data infatiseaza un om purtand o vestimentatie italiana vag comica si avand o expresie nonsalanta, tinandu-se de un soi de parasuta conica. Nu putem decat sa speram ca dispozitivul nu a fost niciodata testat, fiindca era prea mic pentru a putea incetini caderea”

And now, a joke 🙂

Stephen: Cred, Pam, ca ai avut anumite sentimente de natura eroica fata de instructorul tau. Am dreptate?

Pam Ayres: Ai. Imi placea instructorul acela. Cred ca de asta am sarit din avion, fiindca voiam sa-l impresionez.

Johnny Vegas: Si eu fac des chestia asta. Daca imi place o femeie, sar pe fereastra. Asa, ca sa-i arat ca tin la ea.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cum se deschide o parasuta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s