Prima carte, ultima carte de Catalin Bursaci

Cu specific de toamna (hai sa dam cu piciorul in frunze),  (ma gandesc sa fac o pagina dedicata pentru elevii cu probleme la Bacalaureat la Limba si Literatura Romana sub forma de meditatii online gratuite – mult spus dar asta ar insemna ca am acces la toate suporturile de curs din liceu si la toate comentariile, eseurile si caracterizarile mele  si momentan nu am decat la o foarte mica parte) iata c-am gasit o recenzie (structura unei recenzii: 1. informatii despre autor, 2. informatii despre continutul cartii, 3. ideile cele mai importante ale cartii in viziunea recenzentului, 4. aprecierea acestora: pozitiva sau negativa, 5. invitatie la lectura) mai veche, dintr-o carte pe care am citit-o in clasa a XI-a🙂

Prima carte a lui Catalin Bursaci, care e si ultima, iese de sub tipar postum caci steaua cartilor pe care urma sa le scrie n-a mai rasarit si Parcele i-au retezat prea curand firul. Sub proza acestui Catalin Bursaci, tanar si matur, tandru si ironic, timid si indraznet, salasluieste un mic geniu cu mare grija.

Cartea recompune un destin ce sfarseste tragic: moartea unui suflet nevinovat in care aceasta loveste necrutator. Romanul e un dosar de existenta sau mai bine spus un jurnal de boala ce construieste autoportretul adolescentului Catalin. Povestea nu mai e documentul agoniei, ci si uimitoarea lectie de viata ce consta in descoperirea valorii timpului si a sanatatii.

Lupta impotriva bolii (leucemie -> voi reveni cu un post pe tema asta) instaurata brusc ca o explozie in corpul celui ce simte ca viata i se scurge; si existenta adolescentului artist – iata cele doua motive ale cartii.

Cartea „Prima carte, ultima carte” e dosarul de existenta redactat dupa intalnirea cu agonia. Lunganul cu blugi si plete teribiliste a carui fizic ascunde o maturizare profunda, e animat de vointa puternica de a se exprima, de a gandi, de a fi el insusi „Nu poti vorbi, nu poti scrie decat despre ceea ce esti tu, decat despre ceea ce porti in tine… Scrie sa nu moara acele lucruri pe care le-ai iubit… Sa nu moara cei pe care i-ai iubit! ” Biletelele, notitele, foilde de jurnal, schitele de scenarii, prozele, scurtele poezii – toate acestea tes firea artistului precoce cu spirit creator. Catalin traieste totul pana in cele mai mici detalii si, in mod nebanuit, chiar si moartea.

Legat de tema cartii, trebuie lamurite anumite aspecte. Intai, moartea e vazuta ca improbabilitate, ca o greseala. Desi ciuruit de seringi si otravit de droguri, Catalin nu renunta. El nu recunoaste mortii nici dreptul si nici putinta de a-i rapi viitorul. Visuri? Nu visuri isi face el, ci planuri. Planuri nu insa realizabile, caci timpul il taraste spre treptele mortii. E un timp care i se terminase.

As numi romanul o lectie obligatorie pentru cei cativa cititori ai romanului sau poate pentru publicul mai larg care e interesat sa patrunda in spatiu cartii. Nesfarsita frumusete a darurilor vietii: ce inseamna sa plantezi un pom, sa visezi o vacanta sau macar o plimbare, ce inseamna tandretea, bunavointa, mama, tatal – toate acestea le aflam numai din marturiile muribundului.

Fara indoiala, Catalin Bursaci a fost un adolescent exceptional care ne-a oferit in romanul lui o trezire a spiritelor la realitate, la acele clipe de o valoare nespusa, dar de o totala incertitudine, clipe care trec pentru totdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s