La stana in Vistea

M-am tot laudat pe Facebook de v-am innebunit, saptamana trecuta, ca merg la stana (da, la stana, nu la mall) – ce simboluri/metafore exceptionale doar ca de data asta e pe bune cu stana.

Am ajuns la Viştea in 26 august (adica vinerea trecuta) pe la 19.30. Am ratat prima oara drumul, un drum pietros si rau ca naiba (greu cu transhumanta :))) . Am ajuns in sfarsit pe celalalt drum dupa indicatiile de rigoare (indicatii telefonice lipsa…pentru ca nu era semnal). Lumea, in toiul odihnei (tatal lui Alex putin pilit) respectiv,  in toiul distractiei : nenea Ghita ce tocmai pregatise mielul in ceaun (tocanita in devenire) , a sa sotie, Alina, Sami (student la Arhitectura), Gabi (fara nicio coordonata preluata) si desigur, Alex, gazda, cu a sa prietena, Geta.

Mici, carnati, telemea de oaie, bere, sucururi, palinca cu suc de rosii, luati mancati si beti. Oooook. Sesiune foto intai pana mai e lumina si dup aia restu: pozat dealuri, cer, porci murdari,  pui de caţălandru ciobănesc, noi pe noi (Dana, Renata, Eni, io). Am ascultat muzica pana a trecut domnul Alex cu masina peste casetofon si l-a facut praf. A fost un fel de discoteca in aer liber.  Pe la 22.00 au ajuns si Tulia, Larisa, Bianca, Ovidiu, Veturia. Au servit si ei mielul din ceaun (bun sosul, nenea Ghita, ca sa spunem asa, ca de carne nu m-am atins). Au mai venit multi prieteni de-ai lui Alex pana dupa ora 22 (am retinut doua nume: Gelu si Flaviu – probabil erau cei mai populari in intuneric (de fapt nu eram in intuneric, a existat un proiector de iluminat, facand parte, impruna cu casetofonul strivit din logistica lui nenea Ghita). Oameni la casa lor, mostly married, o femeie gravida si multi alti burtosi (barbati insurati cu alte cuvinte). In alt ceaun se facea (mai mult se desfacea) un balmos (cand am auzit ce inseamna si am vazut ce contine, am zis nu, merci). Am inteles de la Gabi ca nu iesise tocmai ok din cauza ca doamnele care il invarteau cu un fel de batator de albus au pus prea multa faina de malai si se cam ingrosase.

Am avut parte si de recitaluri de muzica populara din partea parintelui (popa din Vistea), un tip hazliu cum nu s-ar spune, bautor, povestitor si mancator (ah, si dansator -> spre ora culcarii s-a incins si-o hora dirijata de popa; nu, n-am dormit la stana, m-am intors cu fufele acasa). In timpul horei pe niste slagare difuzate de un laptop din portbagajul unei masini a unui prieten de-al lui Alex (v-am spus despre moartea subita a casetofonului) noi stateam la foc (unde este foc este si Andra :D) si mai serveam diverse: O cola, un vin la hruba, o bere fara alcool (fetele, nu eu). Din pacate am plecat fara sa strangem mizeria, resturile, peturile, dar de asta s-a ocupat Alex a doua zi.

Si acum sa trecem la treburi serioase. E bine sa iesi din cand in cand din spatiul propriu de confort si sa vezi alte moduri de a-ti desfasura existenta. Totusi, viata la stana mi se pare o experienta arhaica, de domeniul trecutului, ceva ce citeam la Eliade despre mit si omul arhetipal. Mulsul oilor, prepararea branzei sunt doar doua din „evenimentele” care se petrec la stana (zic evenimente, desi as putea spune foarte bine activitati). Ma intreb ce fac ciobanii odata ce au dus oile la pascut, de dimineata. Adica, ce fac pana seara cand merg pe dealuri dupa oi. Cu ce-si ocupa existenta?

Ce se intampla dupa, am avut ocazia sa vad: oile satule sunt „indreptate” spre culcus (un fel de staul fara acoperis) in timp ce berbecii sunt mutati de oi la distanta unei  aruncaturi de gard (adica se apuca se coarne si se tarasc). Imi era cumva frica cu cei 4 bajeti pe care i-am insostit noaptea pe deal (no porn here) pentru ca oile behainde „amenintau” sa rupa gardul, impingandu-se ca niste oi, iar cainii latrau la o aruncatura de batde mine si eu il cautam in intuneric pe baiatul care tinea lanterna inspre oi ca sa ma aciuez in caz ca voi fi atacata. Pe langa asta, baietii voiau sa le dea drumul berbecilor, la vale, adica sa treaca pe langa gardul unde eram eu. No, no no, guysIn tot acest timp, ca sa uit, am facut poze. Doar de asta m-am dus cu ei.

Este uimitor cum unii oameni pot trai atat de simplu, cu atat de putine (electricitatea si apa sunt lux). Ce sa mai spunem despre celelalte?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s