Minciuna

Minciuna

Ca aprezentare : adică o prezentare incompletă a fenomenului de a minţi

Minciuna e practicată într-atât încât putem vorbi de statutul minciunii ca artă. Arta de a minţi. Cu toţii minţim. Minciuna este direct proporţională cu IQ-ul celui/celei care minte. E vorba şi de un « antrenament » de a minţi. Diferenţa dintre oamenii care mint mai mult (şi mai bine) şi ceilalţi e că în cazul primilor experienţa îî ajută să găsească argumente mult mai bune (şi mult mai repede). E un fel de bălăceală în suc propriu, dacă vreţi. Dacă nu ar minţi s-ar simţi vulnerabili. Dar mint atât de bine încât minciuna lor e luată drept adevăr.

La antipod mai sunt cei/cele care nu mint suficient de bine, dar totuşi mint. Cu cât ascund mai mult adevărul, cu atât el iese mai repede la iveală. Nu degeaba se spune că minciuna are picioare scurte.

Apoi mai sunt şi alte cauze…

Deci : de ce/cum mint ?

– din comoditate, din lenea de a da cuiva socoteală de ceva, cândva, undeva, etc

– exagerând. Şi exagerarea e tot o formă de minciună. Cu rolul de a impresiona.

– prin negare.  The worst thing ever !

– în funcţie de context – scapi mai uşor cu o minciună. Vivat superficialitatea !

– prin false promisiuni

– în funcţie de interlocutor şi interes (pupat în fund). Nu toţi suportă adevărul. Lor le livrăm cândva, undeva, minciunile reglate în funcţie de pulsul lor, astfel încât să nu-i lezăm cumva, doamne fereşte…dar probabil că şi aici minciuna are picioare la fel de scurte. La un moment dat tot ne dăm de gol. Sau depinde, cât de versaţi suntem în astfel de chestiuni. Minţi de la cap la coadă. Fără abateri de la drum.

– ca experiment/test. Minciuna ca minciună.

– de plăcere. Mintea ţi-e mai curvă decât tizda

Şi când ştii că eşti minţit/ă ce poţi să faci ? Hai, zâmbeşte ! E penibil să vezi cum alţii cred că te-au tras pe sfoară (ai înghiţit/acceptat ce ţi s-a zis şi gata). La rândul tău transmiţi mai departe urările de bine, sănătate, virtute şi restul lucrurilor frumoase şi pozitive.  Aparenţa contează ! Lasă încrederea, credibilitatea, şi sentimentele…sunt fleacuri pe lângă ce poţi tu născoci. Tu, dar mai ales ceilalţi.

Sau trimite-i ab origine pe cei care te mint şi cred că nu te prinzi.

Sau distraţi-vă pur şi simplu. Te-am minţit. Ba nu, nu te-am minţit. Bine, nu m-ai minţit. Totuşi, te-am minţit.

Mai bine, pa.

Anunțuri

4 gânduri despre „Minciuna

  1. Pingback: Despre minciuna (2) « Dar vay!

  2. Ah si e situatia cand te minti singur/a. Asta e cea mai trista. Denota multa neincredere de sine, si lasitate. E o metoda eficace pentru protejarea ego-ului, un scut si un antidot impotriva adevarurilor nedorite si (ne)aflate. Faci pe prostul (tu cu tine si apoi cu altii).
    Update: comunicarea prin omisiune (asta nu e minciuna. nu stiu unde s-o incadrez – la diplomatie :)), post care nu va exista in veci pe acest blog…nu prea rezoneaza cu fiinta mea :))

  3. =)) ai o adevarata problema legata de minciuna =))
    1.daca stii ca ala/aia te-a mintit ..treci mai departe! concediaza persoana respectiva din rolul pe care-l joaca! poc!
    2. daca nu stii,nu te poate afecta
    3.daca ala/aia te tot minte si dupa ce i-ai spus ca stii, atunci da-l/da-o dracu’ e prea prost sa-l tii in ograda ta.
    pe mine ma distreaza mincinosii…cu toate cu nu am in preajma mea..sau sunt dar mint ffoooaarrtee bine =))

    • Vai, dar să răspund :)) Astfel de tentatie se vor lăsa cu o ironie usturătoare 😀
      Totuşi, sunt şanse ca tentativele să reuşească. În acest caz se recuperează din urmă timpul pierdut (sunt expertă =)) cu imprundentul/a.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s